Investiții automatizate. Ce rol au roboții în alegerea finanțării pentru noile proiecte din Silicon Valley

Cum poate fi reparat capitalismul actual? Cum pot companii fondate de femei antreprenor sau de oameni de afaceri de culoare să intre pe radarul investitorilor din Silicon Valley? Eliminarea oricărui subiectivism printr-o automatizare a deciziilor de a investi în anumite companii.

Acest articol a apărut în numărul 41 (28 mai – 10 iunie) al revistei NewMoney

Ashley Carroll are o poveste ce ilustrează cât de greu este pentru femeile antreprenor din Silicon Valley care încearcă să ridice bani de la fondurile de investiții. La începutul acestui an, Carroll, par­tener în cadrul fondului de risc Social Capital cu active de 2,5 miliarde de dolari, făcea coaching cu fondatoarea unui startup care urma să meargă la o întâlnire importantă cu un potențial investitor. Să spunem că numele femeii antreprenor era Jane Disruptsk, iar pe investitor îl chema John Ventureman. Întâlnirea se derula bine, dar, în timp ce Disruptsky aștepta un răspuns din partea investitorului, Carroll primește poza unui mesaj privat dintr-o con­versație a lui Ventureman cu altcineva. Investitorul lăuda ideea de business a antreprenoarei, dar restul textului suna ca o evaluare a unei întâlniri amoroase cu cineva necunoscut. „Nu pare caldă, nu se gân­dește decât la business“, era una dintre observații.

Citiți și: Vrei să îți faci programare la coafor? Nu mai trebuie să ridici un deget. Un robot Google poate face acest lucru pentru tine

Antreprenorii se bat să fie prezentați investitorilor care iau decizii luând în calcul criterii uneori de neînțeles. Oricum, este o industrie în care este știut faptul că deciziile se iau în mare măsură pe bază de fler și intuiție.

În această paradigmă, cei care atrag investițiile sunt în mare măsură după chipul și asemănarea celor care le dau bani. Potrivit Asociației Naționale pentru Capital de Risc, 89% din partenerii din ca­drul firmelor de investiții de risc sunt bărbați. Iar în 2017, potrivit datelor compilate de PitchBook Data, industria de investiții a pompat peste 68 de miliarde de dolari în companii fondate de bărbați, comparativ cu doar 1,9 miliarde de dolari în start-up-uri având ca fondatori femei. Din punct de vedere etnic, statisticile indică la fel că majoritatea covârșitoare a investitorilor sunt albi. La fel, majoritatea antreprenorilor finanțați sunt tot albi.

BASIC INSTINCT VS TEHNOLOGIE. Pentru a echili­bra acest fenomen de castă endemic aproape în rân­dul investitorilor din Silicon Valley, o cale ar fi să înlocuiască instinctul bărbaților albi, iar deciziile să fie luate și de femei, și de investitori de culoare deo­­potrivă. Dar o altă opțiune, care pe Carroll o fas­­cinează, ar fi eliminarea completă a instinctului din ecuația alegerii companiilor în care să in­ves­tească.

În vârstă de 35 de ani, Carroll nu este chiar un outsider – este absolventă a trei școli în cadrul Stanford și are o carieră care a început la Amazon.com. În portofoliu de investiții are două startup-uri care au devenit unicorni. În 2015, a intrat în echipa fondului de investiții Social Capital din Palo Alto, iar anul trecut a dat drumul unui sistem automat care de­cide în ce companii să investească fără să se fi întâlnit niciodată cu fondatorii.

Companiile încarcă în respectivul sistem datele relevante despre businessul lor, iar dacă algoritmii decid că e un business bun, fondul le va finanța. În teorie, procesul fiind automat ar trebui să elimine din ecuație subiectivitatea. A fost botezat capitalul ca serviciu – CaaS prescurtat.

Procese similare au dat rezultate și în alte domenii la fel de competitive. Poate cel mai faimos exemplu datează din anii ’70, când cinci mari orchestre au început să le ceară muzicienilor să stea în spa­tele unui ecran în timpul audițiilor. Potrivit unui studiu Harvard, proporția femeilor din orchestre a crescut astfel de trei ori între 1970 și 1993. Tehnologia a făcut așadar ca procesul de decizie să fie mai puțin influențat de erorile umane de evaluare. Doar că optimismul de la acel moment legat de algoritmii obiectivi a fost în ultima vreme contestat pe baza unor dovezi clare că anumite sisteme automate amplifică subiectivitatea umană pentru că se­tările cu care sunt încărcate conțin și informații care reflectă inegalități istorice.

Anul trecut, Social Capital a lansat o versiune de test a sistemului gândit de Carroll care solicită și altor fonduri de investiții de risc să direcționeze către ei companii promițătoare și să aplice prin acest sistem. O mare parte dintre afaceri au venit din afara SUA. De la momentul respectiv, fondul a evaluat astfel peste 5.000 de startup-uri și a investit în 60. Iar 18 dintre companii sunt conduse de femei, iar 80% au fondatori care nu sunt albi. Sumele investite de Social Capital sunt mai mici decât de obicei, variază între 50.000 de dolari și 250.000 de do­lari.

Anul acesta, obiectivul fondului este de a face 1.000 de investiții, iar până anul viitor – 10.000. Chamath Palihapitiya (41 de ani), directorul executiv al fondului, admite însă că sunt obiective aproape imposibil de atins și că scopul este de fapt de a transmite un mesaj că tot demersul este cât se poate de serios. „Îi forțează să construiască ceva de calitate. Dacă spun că finanțez zece companii, se pot gândi că s-ar putea interveni manual în sistem. Dar când spui că finanțezi 10.000, nu mai pot suspecta ceva“, spune Palihapitiya.

CEI MAI BUNI LA LINIA DE START. Modelul ima­ginat de Palihapitiya nu pare să fie pentru toată lumea. Cei doi cofondatori, Mamoon Hamid și Ted Maidenberg, au plecat din firmă anul trecut. Pentru Palihapitiya, cu cât iese mai mult din tipar, cu atât e mai atractiv. Compară jobul unui investitor de risc cu cel al unui clasic samsar. „Nu vreau să sune peiorativ, dar eu așa văd lucrurile. Soarta tuturor intermediarilor este de a face foarte mulți bani până la un punct când inevitabil vor fi ocoliți. Din acest punct de vedere, fondurile de risc nu sunt diferite.“

Și există și o logică economică în spatele CaaS. Evaluarea și finanțarea start-up-urilor este un proces care cere timp și mult efort, ceea ce limitează semnificativ numărul tranzacțiilor pe care un fond le poate face. Apelând la programe care pot evalua anual zeci de mii de companii, un fond poate închide un volum mai mare de tranzacții cu costuri mai mici. Implicit, fondul ajunge să aloce timpul corespunzător afacerilor care sunt mai puțin de succes și mai multă atenție companiilor care pot ajunge să valoreze miliarde.

Palihapitiya insistă că este un model care maxi­mizează profitul. Este convins că acest CaaS ajută și grupurile de antreprenori slab reprezentate (femeile, cei de culoare etc.), dar sub­li­niază că diversitatea este deocam­dată un simplu produs secundar po­zitiv. „La sfârșitul zilei, treaba noastră este să-i aducem la linia de start pe cei mai capabili antrepre­nori“, spune Palihapitiya.

Inițiativa este în linie cu reușitele bifate la Facebook, când Palihapitiya a condus echipa de dezvoltare într-o perioadă în care compania lui Zuckerberg a avut o creștere fulminantă. De altfel, câțiva dintre colegii de la Facebook l-au urmat în Social Capital unde ocupă poziții-cheie.

FĂRĂ SUBIECTIVISME. De la bun în­ce­put, fondul a căutat să izoleze ma­te­­matic factorii obiectivi care stau la baza succesului unui startup. Investitorii în companii listate pe piața de ca­pital fac același lucru analizând rapoartele financiare. Doar că un startup nu are aceste informații, fiind la început, iar când le are s-ar putea să fie inutile. În faza în care o companie caută finanțare la un fond de risc cheltuie deliberat mai mult pentru a-și asigura o poziție pe piață. Plecând de la acest fapt, veteranii de la Facebook au construit modele care au identificat cum reușesc startup-urile să atragă clienți și să-i păstreze.

În 2015, unul dintre partenerii Social Capital a vizi­tat biroul celor de SurveyMonkey, o firmă de sondaje de opinie online. A aflat că unul dintre an­gajați a gândit mai multe experimente pentru a identifica diverse politici de preț la nivelul mai multor țări. Carroll era respectivul angajat și, nu după mult timp, cei de la Social Capital au recrutat-o.

În 2015, Carroll a devenit partener în cadrul fondului și a început să ducă viața standard a unui investitor – întâlniri față în față cu antreprenorii fondatori, a intrat în board-urile unor companii, ba chiar a condus ostilitățile în trei tranzacții. Unul dintre instrumentele cu care evalua companiile, conceput de analiștii fondului, era așa-numitul Magic 8-Ball, un model de analiză a unor parametri standard.

Carroll s-a gândit că modelul nu este exploatat la maximum, fiind folosit abia spre finalul procesului de evaluare a unui business și care era afectat în con­ti­nuare de cunoscutele subiectivisme. „Era folo­sit mai degrabă doar ca o validare după ce erau făcuți toți ceilalți bine-cunoscuți pași de tatonare și evaluare“, povestește Carroll.

Primăvara trecută, aceasta a creat un sistem-prototip care să combine Magic 8-Ball cu un formular online pe care companiile să-l completeze singure. A trimis un link câtorva investitori cu care Social Capital a mai colaborat în trecut și i-a rugat să-l dea mai departe companiilor care ar fi interesate ca afacerea lor să fie evaluată de un program, și nu de către oameni. În scurt timp, a fost asaltată de cereri de evaluare.

Ar fi o exagerare să spunem că modelul CaaS face investiții sută la sută automat. Antreprenorii aplică de pe site-ul fondului de investiții unde sunt întâmpinați de ur­mă­torul motto – „Atrageți capital, dar bazându-vă pe calitățile afacerii voastre, și nu pe rețeaua de cunoștințe“. Dintr-un meniu cu opțiuni, își aleg modelul de bu­si­­ness în care s-ar încadra, cât cheltuie pentru a atrage clienți, lichiditatea de care dispun, iar în final încarcă date despre veniturile companiei și parametri privind gradul de implicare.

În mare parte, companiile parcurg acest proces fără să aibă nevoie de ajutor, iar Carroll primește un email cu o primă analiză. Urmează apoi etapa în care se ia legătura cu com­paniile respective, mulți antreprenori sus­țin însă că nu se încadrează foarte bine în categoriile presetate etc. Apoi este nevoie de asis­tență personală. În cazurile în care algoritmul re­comandă acordarea finanțării, Social Capital ape­lează la o echipă pentru a face examinarea juridică și alte procese din bucă­tăria unei tranzacții (în mod obișnuit, sunt trei an­ga­­jați permanenți care pun la punct un CaaS).

AUTOMATIZARE, DAR CU LIMITE. Trebuie spus și că ideea de a decide investiții în startup-uri printr-un sistem automat nu este tocmai nouă. Sunt multe firme care susțin că recurg la analize compilate din foarte multe date, iar câteva chiar au adoptat strategii care se bazează pe un volum mare de investiții mici făcute fără să existe vreo întâlnire pre­alabilă față în față.

Dave Lambert, care de opt ani conduce fondul de investiții Right Side Capital Management din San Francisco, apelează la un sistem care în mod auto­mat și anual ajunge să treacă în revistă mii de companii. A investit în 2.000 dintre ele sume de până la 100.000 de dolari. Dar nu dă credit total algoritmilor. „Partea cea mai grea este însă psihologia. Este atât de ușor să faci excepții“, remarcă Dave Lambert.

De fapt, nici Palihapitiya, nici Carroll nu se gândesc să scoată din ecuație complet oamenii din acest proces. Palihapitiya apreciază că operațiunile firmei lui se aseamănă cu ale unei bănci, care poate procesa o cerere pentru un card de credit, dar când dă un împrumut de milioane de dolari are totuși ne­voie de întâlniri față în față cu cei care cer atâția bani. Avantajul este că, operând un business de volum cu mii de carduri de credit și mici credite, băncile pot să-și îmbunătățească modelele de risc. Și implicit au mai multă încredere pe cine să parie­ze și pe cine nu și cât de mult risc să-și asume.

Palihapitiya crede că la fel se va întâmpla și la Social Capital. Ba chiar merge până acolo încât crede că într-o zi computerele vor scrie cecuri de mi­­lioane de dolari. Acum suntem asemeni cardurilor Diners Club din anii ’50 și sperăm ca în 2018 să devenim American Express“, mai spune el.

În noiembrie, Palihapitiya a stârnit rumori în rândul audienței la un eveniment organizat la Stanford, când a mărturisit că se simte vinovat pentru peri­oada petrecută la Facebook. Dincolo de remușcări însă, experiența de acolo și-a pus în mod evident amprenta asupra fondului său de investiții. Este uimit că platformele tehnologice care domină azi viața de zi cu zi au ajuns în această poziție colectând cantități enorme de date și folosindu-le pentru a anticipa comportamentele oamenilor.

Palihapitiya crede că ceea ce a funcționat pentru utilizatorii rețelelor sociale sau pentru clienții din online va funcționa și pentru startup-uri. Întreaga echipă a fondului de investiții este totuși conștientă de consecințele nedorite care s-ar putea ivi, ca și în cazul Facebook.

„Postând online un formular și îndemnând antreprenorii să completeze datele și să obțină bani pentru investiții poate avea la un moment dat tot felul de efecte negative“, spune Jonathan Hsu, director în cadrul Social Capital. Una ar fi faptul că deciziile automate de investiții ar putea de fapt agrava ine­chitățile din sistemul actual al investițiilor de risc. De pildă, instrumentele automate dezvoltate pentru a fi folosite în poliție și sistemele judecătorești au readus la suprafață decizii eronate din trecut pe care programele le-au compilat automat atunci când au fost create modelele de analiză, ceea ce a crescut probabilitatea ca cei de culoare să fie în mod exagerat evaluați ca fiind un pericol pentru societate. Comunitatea tehnologică este conștientă de acest gen de erori, spune Solon Barocas, profesor în cadrul Cornell specializat pe probleme de etică și politică legat de inteligența artificială.

În toate sistemele automatizate, provocarea este că gestionarea subiectivității este legată și de alți factori. La Social Capital a avut loc o întreagă dezbatere internă dacă modelul de analiză să analizeze nu doar ce business va fi un succes după finanțare (confirmând practic că a fost o alegere bună), ci și care antreprenor este cu adevărat echipat pentru a duce businessul respectiv la succes.

Iar modelul CaaS le cere deja antreprenorilor care aplică anumite informații personale, profilul de LinkedIn sau cel educațional. Carroll nu agreează încă ideea de a folosi date personale pentru a ana­liza și decide dacă un business se califică sau nu pen­tru investiție. Pentru că bărbaților albi cu o bună educație le este cel mai ușor azi să obțină in­vestiții, prin urmare orice model care apelează la parametri demografici îi va favoriza, adică exact opusul intenției cu care a lansat acest model.

Cei de la Social Capital experimentează și modele mai personalizate pe care deocamdată însă nu le-a implementat. Dincolo de considerațiile lui Carroll, ca orice fond de investiții, Social Capital are ca obiectiv principal obținerea de randamente cât mai mari de la companiile pe care le are în portofoliu.

Evident, ideal ar fi dacă și garnitura de antreprenori care au fondat acele companii să fie cât mai diversă ca gen și din punct de vedere etnic. Dar deocamdată, vorbim doar de un produs secundar pozitiv, după cum Palihapitiya însuși a formulat.

Capitalul social

Noul model CaaS caută să elimine subiectivismele actuale care îi elimină din start pe cei din afara clubului Silicon Valley sau afacerile considerate prea riscante – educație, sănătate sau spațial.

REVOLUȚIONARUL.

Palihapitiya a crescut la Ottawa, după ce a părăsit cu familia Sri Lanka la vârsta de șase ani. După ce a făcut primul milion de dolari ca vice-președinte în cadrul Facebook, cu fondul de investiții creat acum șapte ani vrea să revolu-ționeze modul în care investitorii din Silicon Valley pariază pe ideile câștigătoare ale viitorului.

NEOCAPITALISM.

Piesa de rezistență a viziunii sale este așa-numitul CaaS – Capital-as-a-Service –, un software care automatizează procesul de decizie privind investițiile făcute de Social Capital. În viziunea lui, CaaS este formula de investiții care poate asigura în viitor pace și prosperitate pentru toți și poate repara capitalismul. De ce? Pentru că este intrinsec numeric, prin urmare intrinsec obiectiv.

Articol preluat din Bloomberg Businessweek

de  Joshua Brustein; adaptare de Mimi Noel

FOTO: Guliver / Getty Images