Afaceri după gratii. Cum funcționează sistemul de închisori private din Marea Britanie

Sunt de notorietate incidentele din închisori, dar și faptul că reprezintă o po­vară pentru orice sistem de stat. O supapă sunt companiile private care se încumetă să le opereze, dar și aici apar foarte multe probleme, mai ales pe fondul lipsei de personal.

Acest articol a apărut în numărul 63 (15 – 28 aprilie 2019) al revistei NewMoney

Când inspectorii și-au făcut apariția ne­anunțată la închisoarea HM din Birmin­gham, situată în centrul Angliei, au fost în­tâmpinați de o imagine deloc plăcută – bălți de vomă și sânge peste tot pe jos. Gardienii erau închiși în birourile lor pentru a dormi între orele de patrulă, timp în care o parte dintre deținuți hălă­duiau nestingheriți pe coridoare și vizibil drogați. Aerul era atât de îmbâcsit de la fumul halucinogenelor, încât, la un moment dat, inspectorul-șef, Peter Clarke, chiar a fost nevoit să iasă din clădire pen­tru o gură de aer proaspăt. La două săptămâni după vizita lui Clarke, autori­tă­țile au recurs la proceduri pe care le au la dispoziție în condiții de urgență, pentru a prelua controlul asupra închisorii din Birmingham, operată din 2011 în re­gim privat de compania G4S Plc.

La nivel global, Marea Britanie are cea mai mare pondere de deținuți în închisori operate privat, cu excepția Austra­liei, dar de două ori mai mare decât în SUA, de pildă. Aproape 20% din cei 82.000 de încarcerați din Anglia și din Țara Ga­lilor se află în custodia a trei companii private – G4S, Serco și Sodexo.

PROBLEMELE. Prezența companiilor private este chiar mai mare în ceea ce pri­vește centrele de imigrație, serviciile de transport pentru deținuți etc. Un reprezentant al firmei G4S a admis că, pentru cele petrecute recent la închisoarea din Birmingham, compania „nu are nicio scuză“, adău­gând că alte centre de detenție pe care le mai operează în Anglia funcționează mai bine.

Laburiștii (în opoziție) au promis că vor ține sub observație strictă companiile private care operează închisori, acuzate că fac rabaturi pentru a-și spori profitabilita­tea. „Încarcerarea pentru profit a unor oa­meni este imorală“, este de părere Richard Burgon, purtătorul de cuvânt al laburi­știlor.

Aceștia sunt susținuți de trei partide mai mici care se opun închisorilor în regim privat. Vocile critice fac trimitere la o serie de scandaluri legate nu doar de închisoarea din Birmingham, ci și de eșecul, în februarie, al unui important furnizor de servicii de eliberare condiționată, Working Links.

Un raport al Ministerului de Justiție arată că Working Links a încălcat „etica profesională“ și le-a atribuit prizonierilor un nivel de risc fals, pentru ca firma să-și atingă obiectivele de business. Este în curs și o anchetă privind o posibilă fraudare a contractelor de monitorizare electronică în cazul G4S și Serco, după ce un audit din 2013 a scos la iveală că erau facturați și deținuți care au murit sau care au părăsit țara. Cei de la Serco susțin că au schimbat procedurile interne de la momentul auditului, iar G4S a anunțat că va coopera de­plin cu anchetatorii.

CRIMINALITATEA. În 1992, Marea Britanie inaugura prima sa închisoare privată, într-o perioadă în care autoritățile sporeau pute­rile forțelor de poliție în timpul premierului conservator John Major, proces care a continuat în mandatul succesorului acestuia, laburistul Tony Blair. De atunci, nu­mă­rul deținuților în Anglia și în Țara Ga­lilor aproape s-a dublat. Și Scoția a urmat cam același traseu, numărul în­car­ceraților cres­când aici cu peste 60% din 1990.

Chiar dacă per total rata criminalității a scăzut în ultimii 25 de ani, crimele, înjun­ghierile și furturile sunt în creștere acum, ceea ce pune la încercare și mai mult atât forțele de poliție, cât și serviciile de de­ten­ție, depășite uneori de situație.

Luna trecută, trei adolescenți au fost înjunghiați mortal în Birmingham, în contextul în care crimele prin înjunghiere tind să fie tot mai numeroase. Este și motivul pentru care politicienii și polițiștii au in­clus fenomenul în categoria „epidemiilor naționale“.

Sunt voci care consideră că actuala sta­re de lucruri anticipează o perioadă neagră. „Dinamica aduce mult cu ce s-a în­tâmplat în SUA“, spune Michael Jacobson, directorul agenției specializate CUNY Institute for State and Local Governance (New York). SUA dețin supremația la nivel mondial în privința numărului de deținuți, de­pă­șind cu mult Marea Britanie și Australia.

„Am mai văzut filmul ăsta și nu se ter­mină bine“, adaugă el. Între 2014 și 2018, de exemplu, agresiunile violente comise în închisorile din Anglia și din Țara Galilor au crescut cu 130%, în timp ce automutilările aproape s-au dublat.

ATUURILE. Cei care susțin privatizarea acestui tip de servicii spun că respectivele companii private au încă multe de oferit. Ministrul închisorilor, Rory Stewart, a refuzat o discuție față în față, dar a precizat într-un e-mail că atât închisorile private, cât și cele publice se lovesc de probleme și că sec­torul privat a jucat un rol important pentru sistemul de justiție. Stewart, fost adjunct al ministrului și anterior fon­da­to­rul unui ONG în Afganistan, le-a spus parlamentarilor anul trecut că și-ar dori să scadă numărul deținuților în Marea Britanie, dar este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple pe termen scurt.

Craig Thomson, fost director al unei închisori de stat și care acum conduce închisoarea Thameside a celor de la Serco, undeva în sudul Londrei, spune că preferă de departe închisorile în regim privat. Fără corupția pe care o implică sistemul de stat, Thameside operează cu aproape ju­mătate din personalul care lucrează de obicei într-o instituție publică și alocă mai mult pentru facilitățile oferite – săli de gim­nastică sau computere. Chiar și deținuții spun că preferă Thameside altor închisori publice londoneze. „Dacă Serco face și pu­țin profit, rămânând în același timp mai ieftin decât o instituție similară a statului, ce e rău în asta?“, se întreabă Thomson.

Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Joshua Jacobs; adaptare de Mimi Noel

FOTO: Guliver / Getty Images