Era jocului cu sumă zero
Statele Unite ale Americii conduc pluto nul celor care susțin politicile de subven țio nare, controlul asupra exporturilor și protecționismul. Globalizarea ar urma să facă astfel mulți pași înapoi. Este începutul erei jocului cu sumă zero.
Din 1945, economia lumii a funcționat după un sistem de reguli scris cumva de Statele Unite. S-a ajuns astfel la un nivel fără prece dent de integrare economică. Aceasta a sti mulat creșterea, a scos sute de milioane de oameni din sărăcie și a contribuit masiv la victoria Occidentului în fața Uniunii Sovie tice în Războiul Rece. Astăzi însă, sistemul este în pericol. Statele se întrec să subvenți o neze industria verde, restricționează cir cu lația bunurilor și a banilor, mută pro duc ția dintr-un stat, fie el aliat sau rival. Beneficiile mutuale nu mai contează, decisiv este acum câștigul național, scrie revista brita nică The Economist.
Noua industrializare
Se poate spune că după criza financiară din 2007-2009, declanșată în SUA și devenită globală, ve chiul sistem era deja sub presiune. Mai nou, sistemul a mai primit o lovitură când preșe din tele american Joe Biden a decis să favo rizeze o politică industrială agresivă în de trimentul regulilor pieței libere.
SUA au dat drumul unui val de subvenții, în valoare totală de 465 de miliarde de do lari, direcționate către energie verde, mașini electrice și sectorul semiconductorilor. Politica de subvenții este condiționată de ce rința ca producția să fie locală. Birocrații sunt însărcinați cu monitorizarea investi țiilor pentru a împiedica influența companii lor străine asupra economiei, iar oficialii in terzic exporturile (spre China) unor produse considerate de securitate națională, pre cum cipurile high-end și echipamentele care produc semiconductori.
Multe minți politice de la Washington cred că astfel America își va păstra ascendentul tehnologic asupra Chinei. Guvernul federal speră că intervenționismul său ar putea da roade acolo unde sectorul privat a eșuat și ar putea astfel să industrializeze din nou America. Însă un efect imediat a fost setarea unei spirale periculoase a protecționismului în toată lumea – dacă se decide cineva să con s truiască o fabrică de ci puri în India, guvernul subvenționează ju mătate din investiție, iar în Coreea de Sud va beneficia de redu ceri fiscale.
Lupta pentru viitor
Anul trecut, o treime din contractele transfrontaliere au fost atent analizate de autorități europene și s-a observat că țările care dețin materii prime necesare pentru fabricarea bateriilor exer cită un control asupra exporturilor. Astfel, Indonezia a interzis deja exportul de nichel, iar Argentina, Bolivia și Chile ar putea colabora curând, în stilul Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), cu privire la exportul producției locale de litiu.
Conflictul economic cu China pare tot mai inevitabil. La trecerea în noul secol, pe măsură ce China devenea mai adânc inte grată în economia globală, mulți occidentali au sperat că va deveni mai democratică. Ei bine, acea speranță a murit. Mai mult, în tot acest timp, milioane de joburi din producție au migrat în fabricile chineze.
Sunt două motive suficient de puternice ca Statele Unite să nu mai fie așa îndră gos tite de ideea de globalizare.
Administrația Biden se teme că ar putea ajunge să depindă de bateriile produse în China așa cum Europa depindea de gazul rusesc înainte de invadarea Ucrainei. Teama este bipartită – și democrații, și republicanii sunt la fel de îngrijorați că SUA ar putea pierde supremația în materie de cipuri avan sate produse acum în Taiwan, iar asta le-ar putea submina capacitatea de a dezvolta domeniul inteligenței artificiale, care va deveni esențial pentru războaiele viitorului.
Din tabăra celor care își dau seama că SUA trebuie să-și sporească reziliența eco no mică și să-și mențină avansul militar sunt mulți care cred că America poate face asta printr-o nouă industrializare, care ulterior va mobiliza din nou sprijinul pentru capita lismul de piață.
Capcana
Doar că această gândire este greșită. Chiar dacă noua industrializare și jocul acesta cu sumă zero ar fi un succes și ar revitaliza industria americană, va fi apoi greu de renunțat la el. Cel mai probabil, ar face mai mult rău lumii, erodând securita tea globală, descurajând creșterea eco no mică și crescând costul tranziției verzi.
O problemă sunt costurile economice su plimentare. The Economist estimează că re plicarea investițiilor cumulate ale companiilor în industria globală de hardware în energie verde și sectorul baterii lor ar presupune sume între 3.100 și 4.600 de miliarde de dolari (3,2-4,8% din produsul intern brut global). Noua industrializare ar crește prețurile, ceea ce, evident, îi afec tează mereu pe cei săraci. Istoric vorbind, abordarea aceasta ar însemna risipa unor sume imense de bani publici.
O altă problemă ar fi furia aliaților. După Al Doilea Război Mondial, geniul Statelor Unite a constat în înțelegerea faptului că propriile interese depind de susținerea des chiderii relațiilor comerciale. Până în anii ’60, economia americană avea o pondere de aproape 40% în produsul intern brut glo bal. Astăzi are doar 25%. De aceea, SUA au nevoie astăzi mai mult ca oricând de aliați. Interzicerea exporturilor către producătorii chinezi de cipuri va funcționa doar dacă firmele ASML (Olanda) și Tokyo Electron (Japonia) vor fi și ele de acord să nu le mai furnizeze echipamente de producere a cipurilor. Lanțurile de aprovizionare pentru sectorul bateriilor va fi securizat doar dacă lumea democratică va acționa unitar. Numai că protecționismul american a iritat deja capitale din Europa și din Asia.
Integrare, diferențiere
America trebuie să curteze și puterile emergente. Până în 2050, India și Indonezia vor fi pe locul al treilea și, respectiv, al patrulea în topul celor mai mari economii ale lumii, potrivit pro iec țiilor făcute de banca americană de inves tiții Goldman Sachs. Ambele sunt de mo crații, dar nu și aliați apropiați ai Statelor Unite. Până în 2075, Nigeria și Pakistan vor deveni și ele tot mai influente economic. Dacă SUA le vor cere aliaților să înghețe re lațiile comerciale cu China fără a le oferi la schimb acces la propriile piețe, vor fi respinse cu dispreț de puterile economice în plină ascensiune.
O altă temere este aceea că, pe măsură ce conflictele economice proliferează, cu atât mai greu va fi să rezolvi probleme care necesită cooperare internațională. În ciuda cursei pentru securizarea tehnologiei verzi, țările prospere nu cad de acord asupra mo dalităților prin care să ajute statele să race să reducă emisiile de dioxid de carbon. De pildă, e greu să ajuți o țară precum Sri Lanka, stat cu o economie împovărată de datorii, al cărui cel mai mare creditor este China.
Acum, nimeni nu se așteaptă ca America să mai fie ca în 1990. Este corect să caute să-și păstreze ascendentul militar și să evite vreo dependență riscantă față de China. Însă, exact pentru toate acestea, devin esențiale alte forme de integrare globală. S-ar putea să fie inevitabile forumuri sau înțelegeri ad-hoc care aparent se suprapun.
Salvarea globalizării poate părea impo sibilă acum, dată fiind turnura protecțio nistă a Administrației Biden. Sondajele indică totuși că liberul-schimb redevine popular și sunt semne că SUA răspund temerilor aliaților cu privire la politica de subvenții.
Pentru salvarea ordinii mondiale este ne voie de leadership curajos din partea Statelor Unite care să respingă gândirea de tip sumă zero. Este o sarcină enormă și ur gentă de îndeplinit, iar timpul nu pare să aibă răbdare, scrie The Economist.
Național vs global
Prăbușirea sistemului global ar crește pro babilitatea conflictelor și riscurile aso ciate naționalismului și adâncirii sărăciei.
- IMPACT. Un efect al naționalismului econo mic va fi fragmentarea ordinii internaționale în clustere regionale și în norme și standarde concurente ineficiente.
- CIFRE. Dacă șapte economii de piață ar aplica politici de subvenții și stimulente fiscale ca pondere în produsul intern brut comparative cu cele adoptate de SUA din 2020 încoace, acest gen de cheltuieli ar ajunge la suma 1.100 de miliarde de dolari.
Acest articol a apărut în numărul 156 al revistei NewMoney
FOTO: Getty
