Copiii est-europeni ai Regatului Unit: Optimiști, numeroși, dar confuzi
Copiii imigranților din Europa de Est, plecați după extinderea Uniunii Europene în cău tarea unei vieți mai bune și ajunși în Marea Britanie, au un impact tot mai mare asupra compoziției sociale a Rega tului Unit.
În 2004, Marea Britanie își deschidea piața muncii pentru cetățenii est-europeni care abia aderaseră la Uniunea Europeană. Nu meroși tineri proveneau din Lituania și din Polonia, iar apoi, din 2007, li s-au alăturat mulți din Bulgaria și din România. S-au stabilit în regat și și-au întemeiat familii. Sta tis ticile au început să reflecte fenomenul. În 2008, 1 din 27 de copii născuți în Anglia sau în Țara Galilor avea mamă originară din una dintre țările amintite. În 2021, pro por ția era de 1 la 14.
Alții au crescut în regat după ce au ajuns aici cu părinții și azi sunt cetățeni bri tanici. Unora li s-a acordat statut permanent după ce Marea Britanie a părăsit Uniunea Euro peană. Pentru unii, mai greu, pentru alții, mai ușor, cert este că toți s-au in tegrat și fac parte din societatea brita nică, co men tează revista The Economist într-un articol despre imigranții est-europeni so siți în Regatul Unit în ultimele două decenii.
Publicația britanică a discutat cu zeci de copii cu vârste cuprinse între 13 și 20 de ani și ai căror părinți au plecat din Europa de Est în căutarea unei vieți mai bune. În prezent, aceștia acoperă o zonă vastă între sud-vestul Angliei și Scoția. Majoritatea afi șează un amestec de optimism și confu zie când se raportează la Marea Britanie și la locul lor în regat. Este valabil și în cazul co piilor imigranților din alte zone ale lumii, dar în anumite privințe cei din Europa de Est sunt un caz neobișnuit, este obser vația celor de la The Economist.
Urcușuri și stagnare
Cu toții par să în țeleagă că părinții lor s-au mutat în Ma rea Britanie pe fondul lipsei oportunităților profesionale de acasă. „Aparțineam unei categorii care orice ar fi făcut sfârșea în același loc“, mărturisește o tânără plecată din Bulgaria. Inițial, plecarea de acasă nu le-a îmbunătățit semnificativ viața – cei mai mulți au acceptat joburi ocazionale în depozite sau în cafenele.
Totuși, pentru unii, progresul a fost ra pid. În unele cazuri, mamele s-au descurcat mai bine decât tații – băiatul unor polonezi spune că tatăl lui lucrează de ani buni în ture ca șofer, pe când mama sa a început cu slujbe de casieră și chelneriță, dar acum are un job de arhi tectă. La fel, altul po ves tește că mama sa a fost ani la rând femeie de serviciu, dar acum a reușit să ajungă agent imobiliar.
Numeroși bărbați est-europeni au primit slujbe bine plătite în Marea Britanie, cel mai adesea în construcții. Femeile însă au fost nevoite să învețe engleza și să se recalifice. Rezultatul a fost un model de angajare unic – potrivit celui mai recent sondaj făcut pe piața muncii, care acoperă peri oada dintre lunile iulie și septembrie ale anu lui 2022, femeile născute în Europa de Est au șanse mai mari să ajungă să ocupe poziții de conducere sau superioare prin compa rație cu bărbații proveniți din ace eași regiune. În cazul forței de muncă din Marea Britanie, Europa de Vest, Africa sau Asia este valabil exact invers – bărbații obțin locuri de muncă mai bune.
Viziunea asupra lumii
Ascensiunea socială și profesională a părinților de la treapta cea mai de jos le-a modelat acestor adolescenți felul în care văd lumea. Într-o țară în general pesimistă, aceștia sunt izbitor de optimiști cu privire la viitorul lor eco nomic. „Sută la sută“, răspunde unul din tre ei, întrebat dacă va reuși să ducă o viață mai confortabilă decât părinții lui. Viteza cu care mai toți răspund la această întrebare indică în mod evident că nici nu le-a trecut prin cap probabilitatea de a o duce mai rău decât părinții lor.
Dat fiind că părinții lor s-au mutat acolo unde au putut găsi un job, copiii est-europenilor au crescut destul de dispersați. Re censământul din 2021 arată că 612.000 de lo cuitori ai Angliei și ai Țării Galilor vorbesc poloneză, de trei ori mai mulți decât vorbitorii de bengaleză (Bangladesh) sau de gujarati (India), dar sunt împrăștiați în tot regatul.
La școală nu caută să meargă acolo unde sunt și alții cu aceleași origini. Un ado lescent din Lituania de 19 ani spune că liceul său este un amalgam de culturi, cu elevi pa kis tanezi și lituanieni, dar că el nu caută în mod expres compania celor din Lituania.
„Uneori uit că sunt polonez“
Nu toți părinții lor sunt la fel de re laxați cu tre cutul. Mulți își trimit copiii la diverse activități de sâmbătă pentru a-și face prie teni și a învăța despre țara din care vin. „Vor să nu ne uităm rădăcinile și tradițiile“, spune o fată de la o școală din Welwyn Garden City.
Și există într-adevăr un pericol. Chiar și cei care sunt capabili să vorbească fluent limba maternă a pă rin ților spun că tind să gândească în en gleză și apoi să-și traducă în minte. Pe măsură ce cresc, rădăcinile se pot estompa. „Sună rău să o spun, dar une ori uit că sunt polo nez“, spune un tânăr de 20 de ani care a ve nit cu părinții în Anglia pe când era copil.
Sunt și unii care s-au gândit să se mute în țara în care părinții lor s-au născut. Dar motivația lor ține mai mult de amintirile plăcute din vacanțele anuale în care merg să-și revadă bunicii și alte rude, nu au pla nuri concrete. Iar cei care sigur nu ar re veni în țara de origine nu vor să se gân dească să plece din Anglia. „Poloneza mea e tot mai slabă, așa că nu mă gândesc deloc să plec din Anglia“, o spune direct un ad olescent.
Identitățile acestor tineri sunt complicate și fluctuante. „Mă consider lituani ancă“, mărturisește o tânără, adăugând însă că pentru ea Anglia este acasă. Identitatea ei (de lituaniancă) pare a fi mai degrabă un mod de a-și exprima apropierea față de fa milie decât expresia unei loialități națio nale. „Nu mă simt în întregime britanic. Dar nici lituanian în întregime“, mărturi sește și un tânăr de 19 ani care lo cuiește în Londra.
Spre deosebire de America, Marea Britanie nu oferă identități-șablon. Nu poți fi polonez-britanic la fel de ușor precum poți fi de pildă italiano-american (deși poți fi un indian-britanic, deoarece „indian“ repre zintă un grup etnic larg recunoscut).
Drept urmare, tinerii britanici cu ră dă cini în Europa de Est primesc etichete care nu reușesc să surprindă neapărat felul în care se simt și nici nu îi fac să se simtă că aparțin unui loc. Ceea ce este regretabil. Dar poate că vor reuși să aducă limba la ni velul sentimentelor lor. Au de partea lor optimismul și statisticile.
A doua Românie
Recensământul din 2022 arată că România mai are 19,05 milioane de locuitori.
- ÎN MAREA BRITANIE. Potrivit statisticilor oficiale, cea mai mare comunitate de români este stabilită în Marea Britanie. În 2021 erau înregistrați aproximativ 540.000 de români.
- ÎN LUME. Rata emigrației din România a crescut cu 287% între 1990 și 2017, potrivit unui raport al Băncii Mondiale din 2019. Peste 27% dintre muncitorii români cu studii superioare locuiau în afara țării în 2017, iar fenomenul migraționist a continuat să se accentueze. Cifrele oficiale indică faptul că 5,7 milioane de români (la nivelul anului 2020) muncesc în afara granițelor. Cifrele neoficiale indică peste 8 milioane de români în diaspora.
Acest articol a apărut în numărul 155 al revistei NewMoney
FOTO: Getty
