Cum au confiscat regimurile comuniste sărbătoarea de 1 mai pentru a o folosi în scop propagandistic
Ziua de 1 mai, cunoscută și ca „Ziua Internațională a Muncii”, are ca scop comemorarea victimelor grevei generale a muncitorilor din Chicago, din 1886, care au demonstrat pentru reducerea zilei de lucru de la 12-14 ore la 8 ore.
1 mai a fost decretată ca zi a muncitorilor în 1889 de Congresul Internaționalei Socialiste. Ziua era marcată prin manifestații muncitorești fiind comemorate victimele violențelor din 1886 din Chicago. Practic, în 1886, la începutul lunii, mai multe incidente violente au avut loc în piața Haymarket din Chicago. Numărul greviștilor aflați în stradă era de circa 65.000. O coloană de muncitori de la uzina de prelucrare a lemnului McCormick care voia să se alăture mulțimii a fost interceptată de poliție. Au urmat incidente violente în urma cărora patru persoane au murit și altele au fost rănite.
În aceeași zi, pe seară, în aceeași piață are loc o nouă demonstrație. De această dată, din mulțime sunt aruncat bombe artizanale către polițiști. În urma incidentului, 66 de oameni ai legii sunt grav răniți, din care șapte mor la spital. Astfel, în 1888, Federația Americană a Muncii a decis ca de la 1 mai 1890 să fie comemorate victimele violențelor din Chicago din 1886.
La 1 mai 1890, în Statele Unite, Chile, Peru, Cuba și în aproape țările europene au avut loc demonstrații ale muncitorilor. După această dată, 1 mai devine eveniment anual.
Regimurile totalitare au încercat fiecare să facă din 1 mai un eveniment de propagandă. Și au reușit. În Uniunea Sovietică, prima paradă de 1 mai a avut loc în 1917. După construcția mausoleului lui Lenin, în 1924, 1 mai a devenit zi de comemorare a Marii Revoluții din Octombrie.
Citiți și: Cum a ajuns la putere Mihail Gorbaciov, președintele care a declanșat căderea imperiului sovietic
Chiar și regimul nazist a utilizat în scop propagandistic ziua de 1 mai. „Certurile și neînțelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unității și înălțării națiunii”, avea să spună Adolf Hitler într-un discurs de la 1 mai 1933. Practic, prima zi a lunii mai nu era considerată o zi a muncitorilor, ci a arianului ca protototip al celor ce muncesc. După Război însă, 1 mai devine sărbătoare anuală în Germania de Est.
În România, ziua de 1 mai a fost utilizată în scop propagandistic încă din 1939, când regele Carol al II-lea a cerut ca mulțimea să fie scoasă pe străzi, în mod organizat, și să-l aclame public. Din 1944, comuniștii fac mare sărbătoare din ziua de 1 mai. Sunt organizate defilări, concursuri sportive și evenimente câmpenești. În orașe, oamenii erau scoși să defileze pe marile bulevarde cu steaguri și pancarte aclamând nu neapărat ziua muncii, cât conducerea și aparatul comunist de stat. După încheierea defilării, oamenilor li se permitea să se retragă la mici și bere.
Citiți și: 8 martie: cine a creat Ziua Femeii și care sunt evenimentele care au condus la această decizie
După 1990, 1 mai rămâne zi liberă în România și este sărbătorită în special în aer liber, la iarbă verde. Pentru că este zi liberă în mod oficial și mulți oameni preferă să iasă la mare sau la munte, 1 mai este considerată de industria hotelieră drept debutul sezonului vacanțelor de vară, chiar dacă acest lucru se întâmplă în mod normal abia o lună și jumătate mai târziu.
FOTO: Fototeca online a comunismului românesc, cota: 24/1966
