Anul trecut România a importat aproape 30.000 de muncitori din străinătate. Ce ne așteaptă anul acesta

Tehnic, piața muncii din România nu a dat în clocot, dar antreprenorii văd pro­blema deficitului de angajați drept principalul obstacol în calea dezvoltării afacerilor. Și există mai multe cifre care le dau dreptate.

Anul trecut, Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) a emis aproximativ 29.800 de avize de muncă, de aproape trei ori mai multe decât în 2018, când în jur de 10.500 de angajați din afara Uniunii Europene au fost recrutați la nivel local.

Pentru anul acesta a fost stabilită o cotă de 30.000 de avize de muncă, dar cu posibilitatea ca numărul acestora să fie suplimentat, în funcție de cererea din piață.

Recrutarea unui angajat din afara spa­țiului european nu este cea mai facilă, însă companiile susțin că există anumite situații în care penuria de angajați este atât de acută, încât procesul devine ren­­tabil.

Costurile se ridică la una-două mii de euro, bani în care intră biletele de avion, taxele, analizele medicale și dife­ritele certificări de care au nevoie an­ga­jații non-UE pentru a putea lucra pe teritoriul Uniunii.

Toate acestea pot dura între două și patru luni, în funcție de țara de proveniență, spunându-se despre stră­inii recrutați că sunt statornici și se­rioși la locul de muncă.

Asta, în condițiile în care companiile din România se confruntă cu ample fluc­tuații de personal – peste 20% din anga­jații din industria de outsourcing, din sectorul financiar, din industria automotive și din IT&C și-au schimbat locurile de muncă anul trecut, potrivit unei analize a com­paniei de consultanță Korn Ferry.

Per ansamblu, fluctuația de personal a ajuns la 16% în 2019, în creștere cu 1% comparativ cu 2018 și cu 2% față de 2017. Cu obser­va­ția că nivelul salarial nu in­fluențează semnificativ această fluctuație și poate deveni o cauză a plecărilor doar dacă se situează sub 80% din nivelul pieței, spun specialiștii.

Criza forței de muncă pune presiune pe angajatori

Presiunile legate de găsirea și retenția angajaților sunt dublate de cele pri­vind nivelul salarial. Economiștii se aș­teaptă ca veniturile să înregistreze un avans de 9-10% și în 2020. În acest context, nu este de mirare că problemele privind forța de muncă se numără printre cel mai des enunțate provocări cu care mediul de afaceri anticipează că se va confrunta în acest an.

„Criza forței de muncă s-a accentuat în 2019, iar importul de muncitori străini nu a reușit să compenseze nici 10% din necesar. Dincolo de stimularea consumului, creșterile salariale din mediul bugetar au accentuat dezechilibrele din piața muncii“, reiese dintr-un barometru realizat de compania de consultanță Frames.

În 2020, planurile de dezvoltare ale multor companii se află în standby din cauza acestor probleme de personal, statul întârziind să vină cu soluții, cea mai solicitată fiind o reducere a impozitării muncii. „În plus, este nevoie de un plan de măsuri pentru reîntoarcerea românilor, mai ales a celor tineri, în țară, după modelul polo­nez“, arată concluziile barometrului reali­zat de Frames.

Migrația forței de muncă, o prolemă

Probabil cel mai important factor care a stat la baza evoluției nefavorabile din piața muncii îl reprezintă migrația masivă odată cu aderarea Româ­niei la Uniunea Europeană. În 2018, românii au condus detașat în clasamentul european al persoanelor cu vârstă de muncă plecate în străinătate. Peste 21% din românii cu vârste între 20 și 64 de ani se aflau în alte state europene, proporție semnificativ mai mare decât în cazul bulgarilor, de exemplu, de circa 13,3%, potrivit datelor Eurostat.

În valoare absolută, peste 2,5 milioane de români cu vârstă de muncă erau ple­cați, România fiind urmată la mare distanță de Polonia, cu 1,6 milioane. De altfel, polo­nezii au început să ia măsuri pentru a-i convinge pe tineri să rămână în țară, ofe­rind scutiri la impozitul pe venit pentru an­gajații de până la 25 de ani.

România ar trebui să ia în considerare măsuri similare, în special având în vedere rezultatele son­dajelor care indică o mare disponibilitate a tinerilor de a pleca din țară. Aproximativ jumătate dintre tinerii cu vârste între 16 și 34 de ani au planuri structurate de ple­care.

„Procentul celor care au intenții încă de pe băncile facultății de a pleca în străină­tate este foarte apropiat de 47-48% pe totalul tineret“, a precizat recent Dumitru Sandu, sociolog și director al Centrului de Studii pentru Migrație. De altfel, tinerii care rămân în țară par a avea dificultăți în găsirea unui loc de muncă sau a unei ocu­pații. România se plasează, potrivit celor mai recente date disponibile, pe locul al cincilea în UE la proporția tinerilor între 15 și 24 de ani care nu sunt angajați, nu merg la școală și nu iau parte la un sistem de formare profesională, cu un procent de 19,3%.

Salariul minim european

Tensiunile privind forța de muncă s-ar putea accentua în continuare, pe fondul discuțiilor privind introducerea unui salariu minim la nivelul Uniunii Europene. O dezbatere în acest sens a fost lansată de Comisia Euro­peană, care vizează introducerea unui mecanism de calcul al acestuia, nu a unui prag unic european.

Consultările urmăresc stabilirea unui ca­dru, primele discuții având în vedere calcularea salariului minim la aproximativ 60% din nivelul salariului mediu specific fiecărui stat membru. Mihaela Mitroi, par­tener la compania EY România, atrage atenția că acest lucru s-ar putea traduce prin costuri semnificative pentru angajatori.

Datele Institutului Național de Statistică arată că, în România, salariul mediu net era în luna noiembrie 2019 de aproximativ 3.200 de lei, în timp ce salariul minim pe economie era de 1.160 de lei, acesta din urmă repre­zentând 36% din salariul mediu.

„Potrivit însă prevederilor legale, în 2020, salariul minim brut pe economie este stabilit la 2.230 de lei, ceea ce ar însemna un salariu net de 1.346 de lei. Legea bugetului stabilește un salariu mediu brut de 5.429 de lei, adică 3.176 de lei net. În acest context, pentru a ajunge la 60% din salariul mediu net, salariul minim ar trebui să crească cu 559 de lei, ajungând la 1.905 lei net“, reiese din calculele sale.

Tensiuni pe piața muncii

Rata șomajului atinge, lună de lună, noi minime. Pe de altă parte, și rata locurilor de muncă vacante (LMV – raportul dintre numărul locurilor de muncă vacante și numărul total al locurilor de muncă) e în scădere, astfel că nu se poate vorbi, cel puțin tehnic, de o criză a forței de muncă. Pe de altă parte, raportul dintre cei doi indicatori continuă să crească, ceea ce poate indica o accentuare a trendului de tensionare a pieței forței de muncă.

Gradul de tensionare a pieței muncii este un indicator al decalajului dintre cere­rea și oferta de muncă și se calculează ca raport între rata locurilor de muncă vacante (LMV) și rata șomajului. La nivelul anului 2018, acest LMV era de 1,24%, față de 1,94% cu un deceniu înainte. Dacă punem la socoteală și ratele șomajului, re­zultă că, în 2008, gradul de tensionare a pieței muncii a fost de 0,35, iar în 2018 – de 0,3.

Strict tehnic, situația nu pare dramatică, însă mărturiile din mediul de business arată fără echivoc faptul că, deși statistic e posibil ca piața muncii din România să nu fi ajuns la un punct de maximă încordare, situația „în teren“ este cu mult mai neplăcută, iar de­ficitul de angajați, cât se poate de real.

Cine, ce, cât

În prognoze, piața muncii arată mai bine ca niciodată. Sunt anticipate creșteri ale numărului de salariați,

ale veniturilor, cât și ale câștigurilor reale, potrivit datelor Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză (CNSP).

• Șomaj. Rata șomajului din România ar urma să coboare la 3,8% în acest an, însemnând un număr de 350.000 de șomeri, cel mai redus nivel de după anul 1996, când a fost introdusă Ancheta Forței de Muncă în Gospodării (AMIGO).
• Venituri. Salariul mediu brut ar urma să consemneze un avans de aproape 10%, la circa 5.340 de lei pe lună. Valoarea corespunde unui salariu net de circa 3.324 de lei. Pentru angajatori, costu­rile unitare nominale ar urma să înregistreze un avans de doar 3,5%, față de aproape dublu anul trecut, respectiv 14% în anul 2018. Ajustate cu inflația, câștigurile salariale reale ar urma să înregistreze un avans de 6,6%.
• Angajați. Numărul mediu de angajați ar urma să fie de aproximativ 5,27 mi­lioane de persoane, cu 100.000 mai mult față de anul trecut, în linie cu ritmurile medii de creștere din ultimii ani. Similar, populația ocupată totală ar urma să ajungă la 8,8 mili­oane de per­soane.

Acest articol a apărut în numărul 84 al revistei NewMoney
FOTO: Getty