Vânare de vânt: mai este cineva interesat să investească în energia eoliană românească?

Emil Popescu 11/08/2017 | 05:59 Companii
Vânare de vânt: mai este cineva interesat să investească în energia eoliană românească?

Acest articol apare în numărul 21 (7-27 august) al revistei NewMoney

Zeci de parcuri eoliene din România au fost scoase la vânzare, după ce industria a trecut de la investiții de mili­arde de euro la pierderi masive. Po­ten­țialii cumpărători sunt puțini și rezervați, iar motivele nu sunt nea­părat o surpriză.

Povestea energiei din vânt a început târziu în România – prima turbină a fost montată în 2004, și nu în Dobrogea (care avea să devină „patria eolienelor“), ci în Prahova. Era o turbină second-hand, de mică putere.

Anticipând avantajele energiilor rege­nerabile, autoritățile aveau să propună în 2008 o schemă de ajutor destinată investitorilor – producătorii primesc certificate verzi, furnizorii sunt obligați să cumpere aceste certificate, transfe­rând costurile mai departe, către consumatori.

De la această schemă de subven­ționare, cea mai generoasă din Europa, dar și extrem de complicată, a început creșterea spectaculoasă a industriei. Tot atunci au început să se facă și primele măsurători de specialitate, care aveau să arate că Dobrogea poate concura cu nordul Scoției pentru titlul de cea mai promițătoare regiune de ex­ploatare a energiei eoliene din Europa. Dintre avantajele recunoscute ale regiunii: intensitatea relativ ridicată a vântului (în medie de 7,2 m/s la nivelul în­tregului an), profilul plat al terenului și densitatea scăzută a populației.Efectele s-au văzut rapid. În doar câțiva ani, peste 1.200 de turbine aveau să apară în această zonă, după o explozie de inves­tiții estimate la aproape 5 miliarde de euro. Dacă piața eoliană locală avea în 2009 o capacitate instalată de 14 MW, în 2010-2012 aveau să fie dezvoltate parcuri de 1.900 MW.

Între timp, „legislația a devenit instabilă și neclară, astfel că achizițiile și proiectele nu mai sunt bancabile. Ca efect, piața de fuziuni și achiziții este blocată“, explică pentru NewMoney Octavian Vidu, investment manager al CEE Equity Partners, unul dintre puținii investitori cu ochii pe achiziții în domeniu.

SCURTCIRCUIT ÎN PIAȚĂ. Începutul sfâr­șitului avea să fie însă la fel de brusc precum avântul poveștii. În 2013, Guvernul a emis o ordonanță de urgență prin care amâna acordarea de certificate verzi, o măsură prin care încerca să țină sub control creșterile de preț. Urmările au fost imediate (și nu neapărat cele scontate) – băncile au oprit finanțările, iar investitorii au blocat proiectele.

Practic, din 2013 nu a mai apărut niciun proiect nou, fiind doar finalizate cele începute cel târziu în 2012. În anii care au urmat, investitorii au început să rapor­teze pierderi masive (de circa 900 de mili­oane de euro doar în 2014-2015), apărând și primele discuții despre vânzarea pro­iectelor.

În primăvara acestui an, Guvernul a emis o OUG (neaprobată încă de Parlament) percepută de investitori ca un mesaj pozitiv, cele mai importante schimbări vizând creșterea cererii de certificate verzi și prelungirea valabilității acestora până în anul 2032.

„Pentru unele companii, timpul de aș­teptare pentru vânzarea certificatelor va fi însă (prea) mare, ele având de suportat presiunea unui prezent dur în care băn­cile solicită să achite ratele în curs“, ex­plică pentru NewMoney Adrian Borotea, directorul executiv al Asociației Române pentru Energie Eoliană (RWEA) și șeful Direcției Strategie de Grup și Agenda UE a companiei CEZ România.

În aceste condiții, un potențial investitor trebuie să preia odată cu câmpul eolian și situația în continuare dificilă a acestuia din punct de vedere financiar. Cu toate acestea, există fonduri de investiții care tatonează piața din România, anali­zând oportunitatea achizițiilor în condi­țiile unei legislații predictibile și stabile, adaugă Borotea.

O nouă dezvoltare a unui parc eolian, ca alternativă la achiziție, nu poate fi luată în calcul, întrucât proiectul nu ar mai beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi și ar trebui să supra­viețuiască doar din vânzarea de energie. Ceea ce ar fi categoric neviabil din punct de vedere economic.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

Emil are o experiență de peste 15 ani în presa economică, din care 13 la agenția Mediafax. Pentru NewMoney scrie pe domenii precum energie, industrie și auto.