Cum e să fii dat afară din compania pe care ai fondat-o. Povestea rebelului de la Uber

Mimi Noel 21/02/2018 | 15:08 Global
Cum e să fii dat afară din compania pe care ai fondat-o. Povestea rebelului de la Uber

 

În urmă cu un an, înainte chiar de începerea problemelor în Justiție, de anchetele federale, de demisiile în masă și chiar înainte ca semnificația numelui Uber să treacă de la cel mai valoros startup global la cel mai disfuncțional, managementul executiv al companiei s-a adunat la un hotel din San Francisco și a încercat să-l convingă pe directorul executiv, Travis Kalanick, că problema cea mai mare a companiei era… chiar el.

Acest articol a apărut în numărul 34 (19 februarie – 4 martie) al revistei NewMoney

Ca argumente, managerii veniseră inclusiv cu rezultatele unui sondaj de opinie făcut printre șoferi și clienți deopotrivă. Kalanick operează cu foarte mult instinct și cu o convingere extrem de încăpățânată că știe mai bine cum ar trebui oamenii să se simtă, nu cum se simt de fapt. Jeff Jones, noul președinte al Uber și fost director de marketing în cadrul Target Corp., a cerut argumente mai substanțiale. Conclu­zii­le sondajului au fost printate și agățate pe pereți. Cam jumătate dintre respondenți au avut o părere bună despre Uber și aplicația din spatele serviciului de transport. Dar când a venit vorba de Kalanick, care aruncă în mod uzual în derizoriu atât convențiile de la locul de muncă, cât și legislația privind transportul public, au avut o părere negativă la modul cel mai tranșant.

Ca de obicei, discuția cu el a devenit încordată. Jones și adjuncții săi au încercat să-i spună că atât șoferii, cât și clienții au început să perceapă compania ca fiind o adunătură de ticăloși lacomi și egoiști. Kalanick a ripostat, spunând că Uber are de fapt o problemă de PR, nicidecum una de cultură cor­poratistă.

La un moment dat, în timpul întâlnirii, cineva a dat drumul la un filmuleț pe un laptop. Era Kalanick aflat pe bancheta din spate a unui UberBlack, înregistrat de șoferul Fawzi Kamel discutând aprins despre tarife. „Unii pur și simplu nu-și asumă responsabilitatea. Dau vina mereu pe cineva“. La finalul filmule­țu­lui, s-a ridicat și și-a făcut mea culpa „E nasol. Chiar sunt groaznic“.

#ȘTERGEUBER. După ce perioada scurtă de căință a trecut, a chemat un membru al boardului, a cerut o nouă strategie de PR și a început un an în care Kalanick a intrat în rolul ticălosului care primește exact ce merită într-una dintre cele mai palpitante drame a unui startup de la bula dot.com încoace. O poveste care până acum nu a fost niciodată spusă.

Într-un fel, toată melodrama a început cu noul locatar de la Casa Albă, președintele Donald Trump. Pe 27 ianuarie, proaspătul președinte a dat un ordin care restricționa intrarea în SUA a celor care veneau din șapte state musulmane.

Evident, a izbucnit furia. Oamenii au ieșit în stra­dă, inclusiv angajații din Silicon Valley într-un soi de protest mai curând simbolic. În New York, sindicatul Alianța angajaților de taxi din New York a anun­țat o grevă de o oră în acea zi. Pentru Uber, greva a însemnat o creștere exponențială a comenzilor mai ales către Aeroportul J.F. Kennedy. Ar fi însemnat un salt uriaș al prețului, dacă lăsau liberi algoritmii din spatele aplicației, dar managerii din New York au decis să suspende creșterea tarifelor în noaptea cu pricina.

Cu toate acestea, reacția negativă nu a putut fi evitată.  După ani în care au apărut tot felul de știri negative – spionarea pasagerilor, experimente suspecte cu mașini fără șofer prin San Francisco sau cu­ceririle amoroase cu care directorul executiv se lăuda, oamenii au început să aibă o părere tot mai proastă despre Uber. Un nou hashtag a circulat pe Twitter – #ștergeuber. Zeci de mii de utilizatori și-au șters conturile. Serviciul rival Lyft Inc. care s-a pozi­ționat chiar așa, anti-Uber, a capitalizat puternic momentul și a donat un milion de dolari către Sindicatul libertăților civile americane.

Paie pe foc a pus apoi și decizia lui Kalanick de a deveni unul dintre consilierii de business ai lui Trump. A motivat aderarea la consiliul respectiv ca fiind doar din dorința de a sta la aceeași masă cu alți oameni de afaceri precum Elon Musk, Bob Iger de la Walt Disney sau cu Ginni Rometty de la International Business Machines Corp.

Între timp, criticile din partea clienților și șoferilor deopotrivă s-au intensificat. Kalanick discuta zile întregi cu managerii căutând soluții. Au luat în calcul varianta de a găsi pur și simplu un pretext pentru a pleca din companie.

La jumătatea lunii februarie, Susan Fowler, inginer, posta pe blogul său sub titlul „reflectând la anul foarte, foarte ciudat la Uber“ o poveste despre desele hărțuiri sexuale din cadrul companiei și a că­ror martoră a fost. Kalanick s-a văzut nevoit să-l angajeze pe avocatul Eric Holder Jr., fost ministru al Justiției și partener în cadrul firmei de avocatură Covington & Burling LLP să ancheteze acuzațiile lui Fowler. „Nu vom scăpa niciun detaliu. Compania are o singură șansă să iasă bine din această poveste“, a declarat Holder pentru Bloomberg News la începutul anchetei.

Doar că loviturile au continuat. Filmarea cu camera de la bordul mașinii șoferului Uber a devenit publică. Câteva săptămâni mai târziu, The New York Times a publicat un articol des­pre Greyball, tehnologia secretă dez­vol­tată de Uber pentru a identifica și respinge comenzile acelor utilizatori care, consideră Uber, au încălcat termenii contractuali ai companiei. În unele orașe și țări, managerii Uber fo­losesc Greyball pentru a evita ca în mașini să urce inspectori de taxi sau alți oficiali care urmăresc scoaterea de pe piață a serviciului.

CONFLICTUL CU GOOGLE. Factorul comun în toate aceste crize a fost atitudinea combatantă a lui Kalanick. În întâlniri, îi impresionează și îndepăr­tează deopotrivă pe angajați, investitori și pe colegii din board. De-a lungul timpului, mulți prieteni i-au devenit dușmani. Jones, președin­tele boardului care a solicitat studiul, și-a dat demisia în martie după doar șase luni de la angajare. În interviul de plecare, a fost mai precis în motivare – a cri­ti­cat dur stilul de management-bazucă și refuzul de a asculta și alte păreri. Jones a dorit atât de mult să plece din companie, încât nici nu și-a mai negociat un pachet salarial de exit, preferând să piardă astfel milioane de dolari.

Și Google ar fi trebuit să-i fie un aliat. În 2013, compania investea în Uber, iar după patru ani pachetul deținut valorează deja câteva miliarde. Dar tot mai mult, cele două companii au intrat în competiție, încercând să dezvolte propria marcă de automobil au­t­­o­nom. Și relațiile s-au stricat iremediabil când Uber a cumpărat startup-ul Otto pentru mai bine de 600 de milioane de dolari. Majoritatea angajaților Otto sunt foști angajați ai Google, în frunte cu cofondatorul Anthony Levandowski. Dacă celălalt și mult mai notoriu cofondator al Google, Larry Page, îl detesta pe Levandowski, ei bine acum probabil că fu­megă de-a dreptul.

La sfârșitul lui februarie 2017, Google i-a dat în ju­decată pe cei de la Uber, acuzând compania că i-a furat secrete. Acuzațiile erau devastatoare – printre ele aceea că Levandowski a descărcat 14.000 de fi­și­e­re Google înainte de a pleca din companie pentru a fonda Otto. Procesul ar fi putut fi evitat însă, dacă executivul Uber, Kalanick, ar fi ținut cont de ce îi spun managerii. De exemplu, consilierul general al Uber, Salle Yoo, și-a exprimat la momentul respectiv rezerve mari cu privire la tranzacție, spun surse apropiate. Și directorul financiar, Emil Michael, s-a ținut departe de achiziție, conștient că va atrage furia celor de la Google.

Între timp, anchetatorii privați care au luat la puricat Otto înainte de achi­ziție au descoperit că Levandowski a plecat de la Google cu cinci fișiere cu informații și documente – coduri sur­se, fișiere de design etc. din pro­iectul Google de dezvoltare a unui autovehicul autonom.

Kalanick, care susține că nu a citit raportul anchetatorilor, a mers mai departe cu achiziția. Mai mult, chiar a decis să-l apere pe Levandowski de atacul în justiție al celor de la Google. Când cei din urmă chiar au deschis procesul împotriva Uber, Levandow­ski le-a spus juraților că are de gând să invoce protecție în baza celui de-al Cincilea Amendament privind autoincriminarea. Avocatul Yoo i-a cerut lui Kalanick să-i dea concediu lui Levandowski sau să-l dea afară. Kalanick a insistat ca Uber să rămână alături de „fratele lui de cruce“, cum l-a descris cândva pe Levandowski.

Până în primăvară, nemulțumirea publică la adre­sa lui Kalanick reieșea clar din sondajele făcute de companie. Întrebați ce părere au despre mai mulți lideri de mari companii, Kalanick s-a situat în coada clasamentului, puțin deasupra directorilor executivi ai Goldman Sachs Group sau Wells Fargo & Co. Iar Kalanick nu dorea să îmbunătă­țească ceva. De fapt, judecata lui continua să se deterioreze.

De pildă, în relația cu Bill Gurley, unul dintre primii săi susținători și membru al boardului. Pentru a-l mar­ginaliza, Kalanick le-a spus colegilor că tot ce trebuie să facă este să ignore telefoanele de la acesta și atunci el va suna tot mai rar. Doar că tratamentul acesta nu a dat roade cu Gurley. Texanul amabil și înalt, partener în cadrul fondului cu capital de risc Benchmark, obișnuia să apară pe la televiziuni în intervenții în care lăuda calitățile de antreprenor ale lui Kalanick. În 2016, a crescut controlul asupra lui Kalanick în urma investiției de 3,5 miliarde de dolari din partea fondului suveran de investiții al Arabiei Saudite.

MAZILIREA. În 2017, șeful Uber avea să devină și mai puțin comunicativ. Lipsea sau anula întâlniri cu conducerea. În martie, după ani de tentative, Gurley a reușit să fie numit în comisia de audit a boardului, poziție din care a aflat de pierderile masive ale diviziei de leasing auto a Uber, divizia care îi sprijinea pe șoferi să-și finanțeze mașinile. Așa că laudele de până atunci ale lui Gurley s-au transformat în neli­niș­te și teroare. Valoarea pachetului deținut de Benchmark în Uber ajunsese la miliarde de dolari. Urma să scadă la jumătate sau la zero chiar? Vor ajunge cu toții la închisoare?

Împreună cu partenerii săi, Gurley a refuzat să detalieze aspectele controversate și pașii următori. Dar din discuțiile cu aceștia, Gurley era foarte supă­rat pe modul în care Kalanick gestiona procesul cu Google și faptul că încă îl păstra în companie pe Levan­dowski. În mai, în contextul eforturilor de a-și spori influența în companie, Gurley a emis o decizie împreună cu David Bonderman, cofondatorul firmei de investiții TPG, de a împuternici boardul să-l dea afară pe Levandowski. În final, Kalanick a cedat și Levandowski a părăsit Uber la sfârșitul lunii.

Între timp, șase directori executivi le cereau într-o scrisoare membrilor boardului să-l facă pe Kalanick să își ia câteva luni de concediu. În plus, Kalanick era afectat profund de urmările unui accident cu ambar­cațiunea în care victime fuseseră mama și tatăl său. Kalanick a fost de acord cu pauza pentru a-și jeli mama, dar și pentru a pune capăt furtunii mediatice.

După doar câteva zile de la retragere, Arianna Huffington, fondatoarea Huffington Post și unul dintre cei mai acerbi aliați ai lui Kalanick din board, i-a luat locul în operațiunile de zi cu zi, devenind practic prelungirea acestuia în companie. Chiar dacă nu a mai venit la birou, angajații și chiar membrii boardului îi resimțeau prezența lui Kalanick – intervenea prin telefon la unele ședințe, revizuia documente, recruta candidați pentru poziții vacante din echipa de manageri executivi etc. Gurley a aflat de la câțiva investitori ai Uber că acesta se află încă la butoane. Și chiar și în discuțiile la vârf, la care Kalanick nu lua parte, managerii și membrii boardului simțeau că Huffington era de fapt mandatarul lui.

CAPRICII DE FONDATOR. Trebuie spus că fondatorii se bucură de un statut special cumva în Silicon Valley. Ne amintim că Apple l-a concediat la un moment dat pe Steve Jobs, pentru ca apoi să-l recheme în companie. A fost un moment-cheie și de atunci con­cedierea fondatorului a devenit un păcat cardinal.

La câteva zile după ce Kalanick a intrat în concediu, în birourile firmei din Woodside (California), Gurley și partenerii săi au luat decizia: fondatorul trebuie să plece pentru totdeauna. Au luat legătura și cu ceilalți investitori – de la First Round Capital, Menlo Ventures, Fidelity Investments și Lowercase Capital. Cinci dintre ei au semnat o scrisoare în care îl implorau pe Kalanick să demisioneze.

Pe 20 iunie, Benchmark i-a trimis pe doi dintre partenerii săi, Matt Cohler și Peter Fenton, să-l confrunte pe Kalanick în Chicago. I-au prezentat scri­soarea cu cererea de plecare, în care erau enumerate și o serie de erori de leadership care riscau să pună compania în pericol.

Pentru Benchmark era mutarea de deschidere. Casele de investiții reprezintă doar 40% din voturile din boardul Uber, nu suficient pentru a forța demisia. Dar dețineau și alte atuuri. Cohler și Fenton l-au amenințat pe Kalanick că avea doar câteva ore să se decidă, altfel ieșeau public cu acuzațiile. Dacă demisiona, ar fi anunțat că a făcut-o în propriii termeni.

Kalanick s-a panicat, a început să dea telefoane aliaților, avocaților și investitorilor. La sfârșitul acelei după-amieze, chiar și Huffington l-a sunat și l-a rugat să facă un pas înapoi. A înțeles că refuzul însemna începutul unei lupte dure pentru control care ar fi afectat și mai tare compania pe care a construit-o.

După cinci luni de confruntări nu mai avea energie pentru încă o luptă așa că, spre surpriza celor doi par­teneri de la Benchmark și a lui Gurle, Kalanick a semnat documentele la hotelul Ritz din Chicago.

The New York Times a publicat un articol detaliat despre demisia sa, care l-a înfuriat pe Kalanick. Ceea ce a crezut că va fi o ieșire discretă din scenă, s-a dovedit a fi un șut în fund administrat de Ben­ch­mark. Deși în primă instanță Kalanick a tergiversat plecarea din companie, într-un final a decis să pără­sească Uber, dar și să vândă către SoftBank Group Corp. o trei­me din acțiuni.

Deși nu mai venea la birou, el controla totuși operațiunile de zi cu zi ale companiei. A făcut chiar lobby pentru ca fostul director al General Electric, Jeffrey Immelt, adus de el la Uber, să-i devină succesor. Ceilalți ma­n­a­geri au suspectat chiar o înțele­gere între cei doi, ca după doi ani Immelt să-i cedeze din nou locul ca CEO lui Kalanick, care își regiza astfel revenirea la Uber în stilul Steve Jobs. Tot Kalanick l-a angajat și pe fostul CEO al Expedia Inc, recomandat de TPG, care la fel a dat de înțeles apro­piaților că, la Uber, Kalanick e încă pe cai mari.

NOUL CEO. Și într-adevăr, fostul CEO se bucura încă de sprijin solid în interiorul companiei. În mijlocul nebuniei, nu se știe cum, Uber l-a angajat pe Khosrowshahi, care a impresionat boardul cu o frază bine țintită în prezentarea făcută – „Nu poate exista decât un singur CEO“.

Khosrowshahi este tot ce Kalanick nu putea fi – umil, știe să asculte și alte păreri, diplomat. Și inver­sând mantra lui Kalanick, a admis că Uber nu avea o problemă de PR, ci una legată de ce se întâmplă în interiorul companiei. Și a intrat în responsabilitățile lui Khosrowshahi să atragă infuzii de capital (precum recenta investiție a consorțiului condus de Softbank), să reducă pierderile (4 miliarde de dolari în 2017), să rezolve măcar o parte dintre litigiile companiei (comisioanele cu avocații în ultimii doi ani au ajuns la jumătate de milion de dolari) și să continue demersurile pentru listarea pe bursă în 2019.

În sfârșit, Kalanick pare să conteze tot mai puțin. Noul director de operațiuni, Barney Harford, spune că a fost angajat fără să fie necesară o în­tâlnire și cu Kalanick. Iar tranzacția cu SoftBank l-a făcut miliardar. Deja și-a fondat propria casă de avocatură care să administreze averea și petrece tot mai mult timp cu tatăl său în Los Angeles, spun apropiații.

 

Cine, ce, cât

Cu venituri de 6,5 miliarde de dolari în 2016, Uber a căzut în opt ani de la cel mai de succes startup din Silicon Valley la una dintre cele mai controversate companii americane.

  • UBICUU. Companie mondială de taxi cu sediul în San Francisco (California), care operează în 633 de orașe în toată lumea. Dezvoltă, marketează și operează aplicații mobile pentru transport de persoane și de mâncare. Șoferii Uber fie își folosesc propriile mașini, fie le pot închiria.
  • CONTROVERSE. Uber, care vine din germanul „uber“ („deasupra“) înseamnă „cel mai bun“, „super“, doar că în ultimul an a fost erodat puternic de controverse, litigii și proasta gestio-nare a imaginii pu-blice de către fondatorul său, Travis Kalanick. Este precursorul așa-numitei economii colaborative, un sistem socio-economic care presupune folosirea în comun a resurselor fizice și umane.

 


Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Eric Newcomer și Brad Stone; adaptare de Mimi Noel

FOTO: Guliver / Getty Images

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.