Trupa Dire Straits vine în România, la 40 de ani de la înființare. În ce orașe vor concerta „sultanii rockului”

Acest articol apare în numărul 29 (4-17 decembrie) al revistei NewMoney

Multe trupe rock nu se mai reunesc decât ocazional după destrămare. Nu este și cazul lui Dire Straits, care de aproape zece ani continuă să aducă în fața publicului povestea unui rock fără egal. Sub alt nume și cu alte personaje.

În 1979, formația britanică Dire Straits avea să schimbe definitiv istoria rock-ului odată cu lansarea albumului omo­nim de debut, iar single-ul care ves­tea cel mai bine schimbarea era „Sultans of Swing“.

Compusă de frontmanul Mark Knopfler, această piesă opti­mistă, despre bucuria de a compune muzică, încapsula sunete de pub rock, rock’and’roll, jazz și country într-un mix pe care nicio altă formație rock nu l-a atins vreodată.

Acum, la 40 de ani de la lansarea single-ului, saxofonistul Chris White și toboșarul Chris Whitten (doi dintre membrii inițiali ai trupei) sărbătoresc momentul printr-o serie de concerte în România: la Filarmonica Banatul din Timișoara (pe 10 decembrie), la Sala Palatului din București (pe 11 decem­brie) și la Sala Polivalentă din Cluj-Napoca (pe 12 decembrie).

O vor face alături de Terence Reis, Tim Walters, Simon Carter, Danny Schogger și Michael Feat (instru­men­tiști cunoscuți pentru colaborările lor cu Paul McCartney, Joe Cocker, Ray Charles, David Bowie sau David Gilmour), în încercarea de a recompune o parte din universul Dire Straits. Dacă vor reuși sau nu, nu veți ști decât dacă veți fi acolo!

Aceeași poveste. Un fan adevărat ar spune, cu siguranță, că fără Mark Knopfler nu mai poate exista nimic din mu­zi­ca acestei trupe care a fost ca o gură de aer proaspăt în era post-punk a ani­lor ’80. Knopfler era practic sclipirea unui foc numit Dire Straits, compozițiile lui atipice, vocea lui guturală și felul special de a cânta la chitară electrică (teh­nică împrumutată din muzica clasică, ce constă în ciupirea corzilor) definindu-l ca unul dintre cei mai respectați artiști rock și omul care a scris povestea unei trupe fără egal.

În lipsa lui însă (Knopfler a părăsit definitiv trupa în 1995), Chris White, Alan Clark și Phil Palmer aveau să încerce o conti­nuare a acestei minunate povești care a îmbogățit istoria rockului cu o energie aparte, cu versuri pozitive și un sound melancolic de rock, blues, jazz și country. Așa a luat ființă, cu ocazia unui concert de caritate la The Royal Albert Hall din Londra, trupa The Straits și astfel a început să-și recapete magia povestea Dire Straits.

„Concertul a fost sold out și a ieșit atât de bine încât iată-ne că facem acest lucru și câțiva ani mai târziu“, reme­mo­ra, într-un interviu, Chris White momentul reuniunii din 2011.

Povestea (din care au ieșit între timp Clark și Palmer) a fost redenumită ulterior The Dire Straits Experience și a fost purtată peste tot prin lume de șapte muzicieni profesioniști care recreează, cu fiecare concert, o atmosferă incre­dibilă în care riff-urile năucitoare, inter­pretările de excepție și spectacolul de lumini îl pot face pe orice fan Dire Straits să simtă, chiar și pentru câteva minute, că ascultă trupa originală.

Aceeași energie. Cum orice poveste are nevoie de un povestaș, The Dire Straits Experience și-a găsit vocea în Terence Reis, un chitarist sud-african care „nu doar că reproduce aproape cu exactitate stilul de a cânta la chitară al lui Knopfler, dar și interpretează cu un gust și o pasiune ce te fac să uiți că nu ești la un concert Dire Straits din anii ’80“, după cum apreciază jurnalistul muzical Barry Davis. Alături de el, Chris White (sunetul inconfundabil de saxofon al trupei, care a condimentat însă și piese celebre ale unor muzicieni ca Joe Cocker, Ray Charles, Mick Jagger, Robbie Williams), Chris Whitten (spectaculosul toboșar care a creat și sound­trackul unor documentare BBC, Channel 4, Discovery Channel), chitaristul Walters, clăparul Carter, pianistul Schogger și basistul Feat re­tră­iesc expe­riența Dire Straits în fața publicului.

Un public care regretă, fără dis­cuție, absența genialului Knopfler (care între timp și-a cons­truit o carieră solo uimitoare), dar care e conș­tient, totodată, de faptul că piesele lui continuă să fie cântate, chiar și fără el, pentru simplul fapt că sunt uimitoare.

„Money for Nothing“, „Walk of Life“, „Brothers in Arms“, „Sultans of Swing“, „Romeo and Juliet“, „Your latest trick“ sunt piese prin care niște tineri îndră­gostiți de muzică au înnoit rockul de la jumătatea anilor ’70 și pe care niște mu­zicieni profesioniști le fac astăzi să-și dezvăluie din nou energia.

Poți să le cânți și tu, din mulțimea unui concert, așa cum le cântai pe vre­muri în camera ta: dând din cap și mi­mând zdrăngănitul la chitară. Te va face să te simți, chiar și pentru câteva se­cunde, un sultan al rockului.

FOTO: AFP / Guliver – Getty Images