Ruleta rusească: Ce decizii va mai lua Moscova, după ce la sfârșitul lui aprilie a tăiat gazul pentru două țari europene care nu au vrut să plătească în ruble

Mihai Nicuț 10/05/2022 | 10:13 Energie
Ruleta rusească: Ce decizii va mai lua Moscova, după ce la sfârșitul lui aprilie a tăiat gazul pentru două țari europene care nu au vrut să plătească în ruble

Incredibilul s-a produs: Rusia a tăiat gazul pentru două țări europene care n-au vrut să plătească în ruble. Ce va urma?

În seara de 26 aprilie, Europa consemna o premieră. Gigantul rus al gazelor Gazprom anunța două state europene, Bulgaria și Polonia, că le va întrerupe livrările de gaze, pentru că acestea nu s-au conformat ordinului emis de președintele Putin de a plăti gazul în ruble. A doua zi dimineață, livrările au fost întrerupte.

Ambele state au protestat, arătând că în­treruperea livrărilor reprezintă o încăl­care a contractelor, care prevedeau plata în dolari sau în euro. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, cea care de altfel a solicitat statelor europene să nu cedeze la presiunile Rusiei de a plăti gazele în ruble, a spus că întreruperea furni­zării este „nejustificată și inacceptabilă“, că Rusia folosește gazul drept șantaj și că această mișcare de­mon­strează încă o dată lipsa de încredere în Rusia ca furnizor de gaze.

Într-adevăr, niciodată din 1968 încoace, când Gazprom a început să livreze gaze Europei de Vest – primul contract a fost atunci cu OMV, pentru gazele consumate de Austria –, nu s-a întâmplat așa ceva. Gazprom nu a oprit niciodată gazele, iar Europa, care a ajuns să consume peste 40% din necesarul său de gaze din Rusia – cam 155 de miliarde de metri cubi anul trecut, de vreo 15 ori consumul anual al României –, a plătit de fiecare dată. O re­lație contrac­tuală în beneficiul ambelor părți, dar care a consolidat dependența.

Lucrurile s-au schimbat însă după atacul armatei ruse asupra Ucrainei, din februarie. Ca răspuns la sancțiunile occidentale tot mai dure, președintele rus Vla­dimir Putin a emis un decret, prin care țările considerate „neprietenoase“ trebuie să plătească ruble pentru gaze, în caz contrar livrarea urmând să fie oprită.

Mecanismul era următorul: clientul european deschide un cont în valută la Gazprombank, bancă neafectată de sancțiuni, și deschide și un alt cont, în ruble. Banca primește valuta, după care, la licitație in­ter­bancară pe piața rusă, schimbă valuta în ruble. Comisia Europeană a spus că este inacceptabil ca plata să se facă în ruble, dar nu a spus explicit că folosirea acestui nou mecanism al Gazprom ar încălca sanc­țiu­nile impuse Rusiei.

Ce s-a întâmplat după ce s-a oprit gazul către Polonia și Bulgaria? Polonezii, care de câțiva ani au o politică energetică în sensul decuplării de Rusia, au spus că se vor descurca fără gaze rusești de acum încolo și că exclud plata în ruble. Circa 80% din depozitele țării erau pline, sunt contracte de livrare de gaz lichefiat (LNG) în derulare – Polonia are propriul terminal de LNG –, va fi finalizată și conducta Baltic Pipe, care aduce gaze din Norvegia, și oricum Varșovia anunțase încă din 2019 că actualul contract cu Gazprom, care expira la finalul lui 2022, nu va fi prelungit.

Bulgarii, care sunt mult mai dependenți (90%) de gazul rusesc, chiar dacă vine din mai multe surse, dar au un consum relativ mic – 3 miliarde de metri cubi pe an, au spus că au rezerve pentru o lună și că se vor descurca apelând la vecini – Grecia și România. Deocamdată, din România încă nu importă.

Embargou pe gaze?

De la momentul invadării Ucrainei, Europa a plătit Rusiei 44 de miliarde de euro (sumă valabilă la momentul redactării acestui text) în contul importurilor de petrol și gaze.

Uniunea Europeană, care a impus mai multe sanc­țiuni Rusiei, a vorbit despre necesitatea ca fluxurile de bani folosiți de ruși să poarte războaie trebuie să se oprească, dar lucrurile nu sunt simple. A fost impus un embargou pe importurile de cărbune rusesc livrat Uniunii Europene, dar valabil abia din august. Zilele acestea se dis­cută despre un embargou asupra livră­rilor de țiței din Rusia – care asigură cam 25% din necesarul Europei, care se pare că nu va fi impus mai devreme de finalul anului.

În ceea ce privește gazele, lucrurile sunt și mai îndepărtate. Comisia Europeană a fixat ca termen anul 2027 pentru a renunța complet la gazele rusești și, chiar dacă unele voci susțin că ar trebui devansat ter­menul, sunt destule care spun că acest lucru este imposibil fără ca Europa să su­fere pierderi imense.

Iată o declarație a șefului companiei ener­getice germane E.On, una dintre cele mai mari din Europa: „Cred că asta ar fi o greșeală. Nu doar Germania ar fi lovită pu­ternic de o astfel de măsură, Europa ar avea o problemă uriașă. De exemplu, Slovacia este complet dependentă de gazele rusești, iar țări precum Cehia și Austria își asigură cea mai mare parte din necesarul de gaze din Rusia. În multe alte țări, gazul rusesc are cel puțin o pondere semnificativă. Dacă credem că putem asigura apro­vizionarea Germaniei fără a avea grijă de celelalte țări, asta va rupe UE în bucăți. Nu putem aborda acest subiect ca o problemă națională“, a declarat Leonhard Birnbaum, chief executive officer (CEO) E.On. Potrivit acestuia, Germania, cel mai mare consu­mator de gaz rusesc, ar putea fi indepen­dentă de energia din Rusia abia peste trei ani. „Dacă am putea face asta mai repede ar fi bine, dar cu siguranță nu este vorba de o problemă pe care o putem rezolva în trei luni“, a mai spus șeful E.On.

Declarația sa a fost făcută înainte de 26 aprilie, moment în care rușii chiar au tăiat gazele pentru două țări care n-au vrut să plătească în ruble. Va determina acest moment Europa să închidă mai repede robinetul care vine din Rusia? Greu răspuns.

Bloomberg a aflat că zece companii mari europene și-au deschis conturi la Gaz­prombank pentru a face plata în ruble, în viitor, iar patru plătesc deja în moneda rusească. Pe de altă parte, chiar statisticile Gazprom arată că, în primele patru luni ale anului, exporturile gigantului rus către sta­tele din spațiul ex-sovietic au scăzut cu 26,9%, fără a detalia pentru fiecare piață. Totuși, este clar că în ultimele luni Europa a importat cantități-record de gaze lichefiate la prețuri reduse, pe fondul cererii limi­tate din Asia, și a mai cumpărat și gaze cu livrare spot, deci livrările pe contractele pe termen lung cu Gazprom s-au dimi­nuat.

Ce va face România?

Livrările de gaze rusești către România continuă în mod normal, poate și pentru că problema plății în ruble ne afectează mai puțin – nu avem contracte directe cu Gazprom, ci prin intermediari agreați de grupul rus. Pe de altă parte, chiar și în situația în care livrările ar fi oprite și pentru piața românească, efec­tul pe termen scurt este limitat: România este una dintre țările cel mai puțin dependente de gazul rusesc (27% import în anul 2021), iar în afara sezonului de încălzire își poate acoperi necesarul de consum din producția internă. Însă va fi o problemă cu umplerea depozitelor subterane (circa trei miliarde de metri cubi) la capacitate ma­ximă, pentru a fi extrase în timpul iernii dacă nu va mai veni gaz rusesc pe con­ductă.

Avem încă nevoie de importuri, iar spe­ranțele guvernului de la București pentru iarna viitoare sunt două: debutul produc­ției de gaze „noi“ din Marea Neagră din zăcământul mai mic al americanilor de la Black Sea Oil and Gas și importuri sub­stanțiale de gaze azere, dacă, tot în vară, bulgarii, care sunt și ei acum presați, vor termina interconectorul cu Grecia, care va putea aduce resursele din zona caspică pe piețele din Europa de Est.

„România va fi independentă energetic“, a spus recent ministrul energiei de la Bu­cu­rești, Virgil Popescu, ca țintă pe termen mai lung. Pe ce ne bazăm: gazele din Ma­rea Neagră, inclusiv din zăcământul mare Neptun Deep, reactoarele mici modulare americane, care ar urma să fie amplasate de Nuclearelectrica în țară, creșterea penetrării regenerabilelor, finalizarea a două reactoare nucleare la Cernavodă.

Acest articol a apărut în numărul 139 al revistei NewMoney.

FOTO: Getty