Reversul monedei: când ar putea crește dobânzile din sistemul bancar

Acest articol apare în numărul 22 (28 august-10 septembrie) al revistei NewMoney

Dobânzile din România au spart până acum noi și noi minime istorice, dar lucrurile s-ar putea schimba începând de anul viitor, odată cu revenirea inflației.

Prețurile din România au crescut în ulti­mele luni într-un ritm ceva mai accelerat decât se așteptau analiștii. Cifrele punctuale sunt mai puțin relevante în acest moment, însă tendința și consecințele au greutate.

România a încheiat anul trecut cu o in­flație negativă, ceea ce, plastic spus, în­seamnă că un leu a valorat la finalul anului mai mult decât la începutul său. Pentru acest an, Banca Națională a Româ­niei (BNR), instituție responsabilă de stabilita­tea prețurilor, prognozează o rată anuală a inflației de 1,9%, urmând ca la sfâr­­șitul lui 2018 să ajungă la 3,2%. O con­secință directă va fi scumpirea creditului, respectiv creșterea dobânzilor – întâi cele de poli­tică monetară, stabilite de banca cen­trală, iar apoi cele din piață, la care se îm­prumută companiile și populația.

SUB PRESIUNE. Membrii Consiliului de Administrație al BNR au discutat în cadrul celei mai recente ședințe de politică monetară despre presiunile inflaționiste care se resimt tot mai puternic – tensiuni care duc la creșterea prețurilor. Acestea provin din poziția ciclică a economiei, sin­tagmă ce se referă la faptul că în ultimii ani, deși creșterea economică a fost una solidă, măsurile guvernamentale au antrenat-o și mai mult. Creșterea salariilor a antrenat o altă pre­siune inflaționistă, și anume majora­rea costurilor forței de muncă, cost ce riscă a fi transferat către consumatori, prin majorarea pre­țurilor bunurilor și serviciilor.

Noi măsuri și noi scenarii luate în calcul de autorități îi fac pe specialiști să vadă o accelerare și mai pronunțată a inflației. Membrii Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România (AAFBR) estimează pentru anul în curs o creștere a prețurilor de 2,13%, evoluție care va antrena o reacție din partea băncii centrale. BNR ar urma să salte dobânda-cheie de politică monetară la 2,25% până la sfâr­șitul lui 2018, față de 1,75% în prezent sau cel puțin așa sună prognoza lor.

Implicit, ROBOR, indicator de care sunt legate cele mai multe dobânzi ale creditelor acordate de băncile comerciale și care reprezintă costul împrumuturile dintre cele mai mari instituții financiar bancare din țară, ar urma să crească. ROBOR la o lună ar putea sări de 1% până la sfâr­șitul anului, față de 0,7% în august.

„Majorările de taxe indirecte, precum și politica bugetară axată pe impulsio­narea consumului, vor conduce la o majo­rare a ratei inflației atât în 2017, cât și în anul următor. Prin urmare, este așteptată o întărire a politicii monetare, probabil începând cu finalul acestui an“, este de părere Adrian Codîrlașu, vicepreședinte AAFBR.  Teoria este confirmată de minuta BNR în care se arată că „există argumente serioase pentru o reacție de politică monetară“.

Ce ar putea amâna decizia? Paradoxal, competiția marilor retaileri străini ar pu­tea schimba planurile băncii centrale. Prezența tot mai semnificativă a lanțurilor globale de valoare, dar și creșterea importurilor („import de deflație“ în cazul pro­duselor mai ieftine cumpărate de peste hotare), generată de incapacitatea ofertei interne de a răspunde cererii în creștere, ar putea menține prețurile alimentelor, de exemplu, la niveluri scăzute. Cum acestea au o pondere însemnată în coșul inflației, ar putea determina o stagnare a acesteia.

ITALIAN JOB. Decizia unui italian ar putea, la rândul său, să schimbe planurile de la București. Vorbim de Mario Draghi, președintele Băncii Centrale Europene (BCE). Reducerea dobânzilor la nivel european, evoluție care a dus și la reduce­rea dobânzilor din România, a venit după ce BCE a hotărât, în 2014, să dea drumul tiparniței de bani pentru a stimula creș­te­rea economică din zona euro. Circa 1.200 de miliarde de euro a cheltuit BCE în spe­ranța de a readuce inflația aproape de ținta de 2%.

Programul masiv de relaxare cantitativă (quantitative easing, QE) a avut drept con­secință scăderea dobânzilor obliga­țiu­nilor emise de statele din zona euro (principalul target al achizițiilor BCE). QE a avut efecte și în statele din afara blocului monetar. Dacă nu ar fi scăzut dobânzile, România ar fi putut deveni un paradis pentru capitalul speculativ, dacă investitorii ar fi ales să profite de pe seama dife­rențialului de dobândă. Acum, analiștii străini întrevăd o reducere a acestui program, iar, într-un ori­zont încă incert de timp, încheierea sa. În situația în care declarațiile lui Draghi au fost interpretate greșit și BCE continuă să lase liberă tiparnița de bani, decizia de majorare a dobânzilor din România trebuie corelată cu riscul intrării capitalului speculativ.

Cert este că programele de relaxare cantitativă vor trebui încheiate, băncile centrale având deja o expunere imensă pe datorii suverane. Circa un sfert dintre acestea sunt concentrate în bilanțurile Fed, a BCE, a Băncii Angliei, Japoniei, Elveției și Suediei, de patru ori mai mult decât înaintea crizei economice, reiese dintr-o analiză a Financial Times.

BCE are în bilanțuri active în valoare de aproape 5.000 de miliarde de dolari, 40% fiind obligațiuni de stat. Aceste active au fost cumpărate cu bani tipăriți și aruncați în piață cu scopul de a crea inflație, de a ușura povara datoriilor suverane și de a readuce creștere economică pe un trend crescător.

RISCURI. Revenind la România, creșterea inflației, a dobânzii de politică monetară și, implicit, a dobânzilor din piață s-ar putea dovedi riscantă. Chiar dacă salarii­le au crescut, gradul de îndatorare al celor care și-au luat credite bancare în ultimii ani a continuat să crească.

Indicatorul care urmărește raportul serviciului datoriei (ratele) în venit (DSTI, debt service-to-income) a urcat la 33% în 2016, față de 30% în 2014, reiese din da­tele BNR. În cazul creditelor ipotecare, acest indicator este la 46% (față de 44% în urmă cu trei ani), iar pentru debitorii care au contractat credite de consum este de 33%, de la 29% în 2014.

„Majorarea ratelor dobânzii și/sau rea­li­zarea unei creșteri a activității econo­mice sub așteptări poate pune presiune asupra capacității de plată a populației, cu efecte negative importante asupra sectorului bancar și, implicit, asupra creșterii economice“, arată oficialii băncii centrale. Și tot ei văd un risc însemnat în ceea ce privește sensibilitatea debitorilor cu cre­dite ipotecare în fața unei eventuale creș­teri a dobânzii. Motivul? Credite mari, la maturități îndepărtate.

FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney