Recomandare de film: „Kingsman: The Golden Circle“, o satiră a societății americane, în care capitalismul este ridiculizat la maximum

Acest articol apare în numărul 28 (20 noiembrie – 3 decembrie) al revistei NewMoney

Confruntări pe viață și pe moarte, ca în Batman. Agenți secreți invincibili, ca în James Bond. Scene sângeroase și umor negru, ca în Kill Bill. Bine ați venit în universul lui Matthew Vaughn!

Dacă ați văzut primul film al francizei, „Kingsman: The Secret Service“, din 2014,  scris și regizat de britanicul Matthew Vaughn pe baza seriei de benzi desenate cu același nume, atunci știți că totul se învârte în jurul unei organizații secrete, a cărei vedetă este Gary „Eggsy“ Unwin (Taron Egerton), și al unui maniac bogat care vrea să distrugă lumea.

Continuare a primului film, dar de sine stă­tător, „Kingsman: The Golden Circle“, care a intrat de curând și în ci­nematografele din România, duce la un alt nivel lupta dintre apărătorii binelui și răii pământului, în care acțiunile maniacale, umorul negru și imageria cu accente de western, comics book, filme de acțiune, filme de aventuri și filme de spionaj se dovedesc a fi jucăriile preferate ale lui Vaughn.

Puțin din „Casino Royale“, al lui Martin Campbell, puțin din „Batman Begins“, al lui Christopher Nolan, un pic de „Kill Bill“, al lui Tarantino. Dar Kingsman-ul lui Matthew Vaughn este mai mult decât un mixt de stiluri, reușind să spună o poveste cu agenți secreți cât se poate de inedită.

Răul în haine de gospodină. Mai ambițios și mai complex decât primul film, cu o distribuție de zile mari, din care mai fac parte Colin Firth, Julianne Moore, Halle Berry, Pedro Pascal, Channing Tatum și Jeff Bridges, „Kingsman: The Golden Circle“ ne introduce în lumea agenților de elită, care utilizează tehnologia futuristă, și în cea a crimina­lilor notorii, ale căror planuri diabolice nu le poate intui nimeni.

Primii sunt Kingsmanii, membrii unei agenții de servicii secrete, unde agenți în carne și oase, dar și holograme stau la masa discuției pentru a găsi căi de a salva lumea. Harry Hart (Colin Firth), Eggsy (Taron Egerton), Merlin (Mark Strong), Ginger Ale (Halle Berry) sunt câteva dintre mințile de excepție ale agenției.

Ceilalți sunt ucigașii cu sânge-rece din Cercul de Aur, mega-organizația infracțională, al cărei lider este doamna Poppy (Julianne Moore), o femeie cu un comportament maniacal care vrea să aibă toată lumea la picioare. Din universul ei, colorat după moda anilor ’50, pe care l-a construit în mijlocul unei jungle cambodgiene, Poppy Adams manipu­lează oamenii.

De aici, această regină a drogurilor – care arată mai degrabă ca o casnică de pe vremuri, îmbrăcată în roșu, cu șor­țuleț de bucătăreasă, cu manichiura impecabilă și cu un chip mereu zâmbitor – distruge rețeaua Kingsman și in­fectează o mare parte din populație cu un drog ucigător. Șefa celui mai mare cartel de groguri din lume promite însă și antidotul salvator în schimbul lega­li­zării drogurilor.

Rămași fără „casă“, super-eroii sunt nevoiți să-și caute refugiu la Stateman, o companie de whisky americană, condusă de Champ (Jeff Bridges) care coordonează operațuni secrete și care are în subordine agenți cu nume de băuturi: Tequila (Channing Tatum) și Whiskey (Pedro Pascal).

Jocuri de regizor. Cunoscut pentru nonconformismul lui – „Nu-mi place să fac filme plictisitoare“, mărturisea el la un moment dat –, Matthew Vaughn împinge și aici granițele artistice, creând scene bizare, precum aceea în care agentul Eggsy introduce un dispo­zitiv de urmărire în vaginul unei femei din tabăra adversă, și momente de un umor incredibil, așa cum sunt cele cu Elton John (megastarul ținut captiv în universul lui Poppy) care apare înzorzonat cu haine colorate, pene și fulgi, pantofi cu toc.

Vaughn stilizează, poate prea agresiv pe alocuri, personajele făcându-le să arate ca cele din cărțile cu povești 3D. Dar asta dă farmec filmului care mi­zează, în același timp, pe latura sen­si­bilă a acestor super-eroi.

Până să-și recapete memoria, Harry, care suferea de amnezie retrogradă, nu-și putea aminti decât de ambiția lui tinerească de a fi colecționar de fluturi. Eggsy nu reușește mai nimic fără ajuto­rul celorlalți, și se pierde în fața farme­celor feminine, fie că e vorba de logodnica lui, prințesa Tilde a Suediei (Hanna Alström), fie că e vorba de ispita Clara (Poppy Delevingne). Cowboyul Whiskey, care taie dușmanii cu un lasou luminos, este extrem de sentimental când vine vorba de soția lui, moartă demult. Merlin își sacrifică viața cântând o melodie stupidă în timp ce o bombă explodează sub piciorul lui.

Vaughn se joacă cu gravitatea, cu rămășițele unei lumi apuse (pe o ruină din cultura Maya, demonica Poppy și-a construit un cinematograf unde îl ține captiv pe Elton John), cu macabrul (la proprietatea lui Poppy, există mașini imense de măcinat carne cu care aceasta își măcelărește victimele, preparând apoi, din carnea lor, burgeri).

Iar jocul lui este departe de a fi plictisitor, acesta creând un spectacol vizual exploziv prin care își trădează și gustul pentru gadgeturi: ochelarii cu raze X, umbrele care acționează ca scuturi de arme, „un gel alfa“ care îi menține în viață pe cei care păreau morți, câini rototici și brațe protetice. Fetișurile lui – costume, cravate, ceasuri, cizme și pantofi – își au și ele locul în imageria filmului, dând o tentă de glamour macabrului.

Satiră socială. Inventiv, nebunesc, distractiv, „Kingsman: The Golden Circle“, al cărui scenariu a fost scris de Vaughn în colaborare cu Jane Goldman (ca și în cazul primei părți), este la fel de violent ca primul film, însă mult mai focusat pe ideea de empatie și compasiune. Dacă în primul film scenele care au implicat moartea brutală a zeci de oameni au fost create pentru divertisment, aici moartea și, implicit, pierde­rea au o greutate mult mai mare. Nu mai vedem atâta explozie de sânge, oase și creiere, totul devine mai sugestiv, mai simbolic.

„Kingsman: The Golden Circle“ este, până la urmă, și o satiră a societății americane, în care capitalismul, simbolizat de „fabrica“ drăguței Poppy Adams (întruchiparea perfectă a ameri­cănescului „can do“), este ridiculizat la maximum. Ceea ce face ca acesta să nu fie doar un film de acțiune poleit cu ima­gini spectaculoase, ci unul cu mesaje sociale care, pe deasupra, te mai și binedispune.

FOTO: Cinemagia.ro