Raport alarmant: România, cel mai mare exportator de angajaţi în UE
România este cel mai mare exportator de angajați în UE, potrivit celui mai nou raport al Comisiei Europene despre mobilitatea angajaților din uniune, publicat joi. De altfel, angajatorii din Spaţiul Economic European fac periodic oferte de muncă pentru muncitori calificaţi sau necalificaţi, însă cele mai multe joburi din afara României sunt facilitate de firme intermediare care se ocupă cu plasarea forţei de muncă.
Raportul anual privin mobilitatea muncii în UE arată că 173.000 de români s-au angajat în alte state membre UE în 2018, cu 7% mai mult decât în anul precedent. Locurile următoare în clasamentul exportatorilor de forță de muncă sunt ocupate de Polonia, Italia, Portugalia și Bulgaria.
În ceea ce privește „țările de destinație”, pe primele locuri se situează Germania, Marea Britanie, Spania, Italia și Franța. Principalele sectoare economice în care se angajează muncitorii veniți din alte state membre UE sunt sectorul manufacturier, comerț, construcții și horeca. O creștere semnificativă în 2018 față de 2019 s-a înregistrat în sectorul IT.
Exodul românilor, de nestăvilit
Aproape un sfert de milion de români au emigrat în 2018, cei mai mulți dintre aceștia fiind cu vârsta cuprinsă între 20 de ani și 49 de ani. Acestea sunt ultimele date furnizate de Institutul Național de Statistică.
Populaţia rezidentă în România la 1 ianuarie 2019 a fost de 19.405.000 persoane, ceva mai puțin decât în 1989. Altfel zis, în trei decenii, surplusul populației României a plecat în restul Europei, cele „douăzeci de milioane” pe care le cânta propaganda regimului comunist rămânând douăzeci de milioane.
Românii au emigrat în special spre țările apropiate cultural, cu mentalitate colectivă similară și cu limbi ușor de învățat: Italia, Spania, Franța și Belgia, ceva mai puțin în Germania sau Marea Britanie. În Italia și Spania, românii sunt circa un milion în fiecare.
În Bruxelles, „capitala Europei”, românii sunt al doilea grup de străini, după francezi și înaintea marocanilor, conform statisticilor Institutului din Bruxelles de Statistică și Analiză (IBSA). Astfel, francezii reprezintă 15,2%, românii 9,3%, iar marocanii 9% dintre străinii din Bruxelles.
Ce sunt „lucrătorii detașați”?
„Lucrătorii detașați”, aşa cum sunt ei definiţi de o directivă UE, vin din nenumărate domenii: şoferi, zidari, instalatori, bone, și sunt teoretic recrutaţi de firme din Vest pe o perioadă limitată. Potrivit europalibera.org, acest sistem al muncitorilor detașați, care le permite să lucreze în Vestul UE, scăpând de toate regulile sociale locale, a derapat total. Principiul nu părea rău inițial, însă a dus la fraude masive și la neplata serviciilor sociale, precum și la prăbușirea nivelului de trai al multor muncitori și lucrători din servicii vestici – care îl urăsc pe Dorel din România și votează Frontul Național sau extrema stângă.
Totul se bazează pe un text din 1996 care permitea deplasarea lucrătorilor în Uniunea Europeană, aceștia rămânând atașați la sistemul social din țara de origine. Libera circulație a lucrătorilor, sau a serviciilor, e una din cele patru libertăți fundamentale prevăzute în tratatele europene (alături de cea a persoanelor, mărfurilor și capitalurilor).
Ea nu trebuie confundată cu deplasarea pe lungă durată a unui specialist sau lucrător, care ar fi atunci angajat potrivit legislației țării în care se duce. Era vorba inițial de misiuni pe perioadă scurtă, de 24 de luni, timp în care specialistul sau lucrătorul detașat lucra sub regimul social al țării de origine (asigurări sociale, pensie etc.).
Riscuri imense pentru românii prea încrezători
Milioane de estici, între care şi mulţi români, lucrează acum în vest, pe salarii deseori infime comparat cu nivelul de trai de acolo, locuiesc în condiții insalubre, trimit banii acasă, rămân acolo pe termen nedefinit, contrar a ceea ce prevedea directiva UE, lucrează la negru, nu plătesc nimic și trag în jos nivelul de trai al țării în care lucrează.
Agricultura, șantierele și abatoarele sunt sectoarele cele mai afectate. Experţii în forţa de muncă atrag atenţia că frauda e generalizată și s-a ajuns la un număr uriaș de false societăți intermediare care nu au decât o adresă poștală într-o țară UE cu mână de lucru ieftină.
