Povestea șefului Renault, un exponent al superelitei care conduce lumea

Mimi Noel 14/08/2017 | 13:22 Global
Povestea șefului Renault, un exponent al superelitei care conduce lumea

Acest articol apare în numărul 21 (7-27 august) al revistei NewMoney

Muncește 65 de ore pe săptămână, alte 12 le pe­­tre­­ce în avionul companiei și încă nu se poate imagina lenevind la pensie. Carlos Ghosn, CEO și președinte al grupului Renault-Nissan-Mitsubishi, este considerat de mulți cea mai epică și relevantă întruchipare a omului-Davos, globalistul prin excelență.

Carlos Ghosn (63 de ani), născut în Brazilia, crescut în Liban și educat în Franța, se consideră, cu mân­­drie, un cetățean al lumii. Dar într-o epocă a Brexitului și a unui președinte ca Donald Trump la Casa Albă, este o mândrie ce poate părea ana­­cro­­ni­­că. „Da­­că te crezi un cetățean al lumii, ești de fapt ce­­tă­­țea­­nul de nicăieri“, spunea premierul britanic Theresa May anul trecut. A fost unul dintre nume­­roasele uper­cuturi date „omului-Davos“, după cum au fost etichetate elitele transfrontaliere care anual ajung la celebrul Forum Economic din Elveția.

Ei bine, Ghosn reprezintă această specie în cea mai pură formă a sa. În timp ce merge pe scena de la Davos, în cadrul sesiunii de întrebări și răspunsuri, nu se poate ghici dacă politica din ultimul an a lăsat sau nu vreo urmă asupra lui. În audiență sunt stu­­denți la școli de afa­­ceri, nu politicieni, așa că majoritatea întrebărilor pe care le primește îi sunt familiare ca niște vechi prieteni: ce vă determină să preluați companii cu probleme și cum reușiți mai totdeauna să le re­­dre­­sați? Cum ați reușit să deveniți primul stră­­in în fruntea unei mari companii japo­­ne­­ze? Care este secretul cu care reușiți să câștigați res­­pec­­tul și loialitatea angajaților din culturi atât de diverse?

CU OCHII PE PERFORMANȚĂ. „Stau cu ochii pe fi­­șa de evaluare“, răspunde Ghosn. Producție, profit, creș­­­­tere – pe scurt. Apar tot timpul probleme care îți distrag aten­­ția, dar a învățat să le gestioneze. De pildă, în Ja­­ponia, există tendința de a păstra oamenii, indiferent de rezultate. Dar dacă pierzi din vede­­re fișa de evaluare, vei avea probleme. Dacă începi să-ți spui „nu e foarte competent, dar este un om atât de dră­­guț“, atunci ajungi să faci compromisuri.

Urmează o provocare indirectă lansată de cineva din audiență: oare tot ce poate un CEO modern este să-și protejeze rezultatele financiare? Un consultant de business thailandez îl provoacă să ia în conside­­rare exemplul mașinilor fără șofer și posibilitatea de a decongestiona traficul. Nissan este deja lider în domeniu și vinde modelul Serena în Japonia. Tot­­o­­da­­tă, sugerează consultantul, companii auto precum cele conduse de Ghosn ar trebui să introducă aceste modele în capitale precum Bangkok sau în alte orașe subdezvoltate, unde globalizarea acce­­le­­ra­­tă a gene­­rat o urbanizare haotică și un trafic sufocant. Ra­­țio­­na­­mentul clasic de business reco­­man­­dă testarea aces­­tor modele pe infrastructuri avan­­sa­­te, dar de ce nu s-a concentrat Ghosn pe zonele unde aceste mo­­de­­le ar avea cel mai mare impact? „Să schimbi întreaga societate, să aduci o inovație care răstoarnă totul“, mai îndeamnă consultantul.

„La sfârșitul zilei, suntem un producător de ma­­șini“, îi spune consultantului. „Să nu uităm asta. Pu­­tem contribui la o societate mai bună, dar dacă ur­­mă­­rești asta, nu prea poți din poziția de pro­­du­­că­­tor de mașini. Ar trebui să fii altceva: politician.“

Politica este ceva cu care trebuie să lucrezi și să o depășești. Un om în poziția sa, explică Ghosn, poa­­­­­­te schimba lumea, creând oportunități prin globali­­za­­re. Este o forță căreia nu i te poți împotrivi, ar fi ca și cum ai declara război legii gravitației. Însă pe fon­­dul adâncirii prăpastiei dintre veniturile manage­­rilor și cele ale salariaților și a altor inechități, nea­­jun­­su­­rile globalizării sunt tot mai evidente. Ghosn nu neagă părțile ei neplăcute, dar crede că toc­­mai reacțiile negative pot naște corecții care să dea o față mai umană globalizării. Are o convingere însă: nici cel mai acerb critic nu poate nega faptul că, în istoria omenirii, nicio forță nu a generat un bine economic și social mai mare decât această cir­­cu­­la­­ție globală a bu­­nu­­rilor, banilor și culturii. Brexitul, ale­ge­­rea lui Trump la Casa Albă și ascensiunea populismului anticomercial sunt doar mici obstacole pe un drum foarte lung și plin de beneficii.

GLOBALISTUL. Internetul este plin de meme-uri în care Ghosn este comparat cu Mr. Bean, ghinio­nistul om de rând britanic interpretat de comi­­cul Rowan Atkinson. Există o vagă asemă­­na­­re, dar îți dai seama că nu poate fi făcută o com­parație mai nepotrivită în momentul în care îl vezi pe viu pe șe­­ful Renault. Nu de­gajă nimic buf, iar încrederea pe ca­­re o transmite îl ajută să iasă din orice situație. Arată la fel când discută cu sudorii dintr-o uzină ca atunci când discută subiecte politice cu liderul de la Kremlin, Vladimir Putin.

Când te uiți la cariera și viața directorului Renault, pare să fi fost predestinat să devină un globalist. Bu­­nicul său, originar din Liban, a ajuns la 13 ani la Rio de Janeiro după trei luni petrecute pe mare. A pus bazele unui serviciu de taxi aerian, pe care după mai mulți ani l-a preluat Jorge, tatăl lui Ghosn. La doi ani, Ghosn s-a mutat cu mama sa în Beirut, cel mai cosmopolit oraș al Orientului Mijlociu la acel moment, iar când a făcut 17 ani a ajuns la Paris pentru a studia ingineria. Undeva pe acest parcurs biogra­­fic, s-au conturat și câteva considerații filosofice per­­so­­nale: identitatea este adiție, nu sub­­sti­­tuție. Dacă cineva se naște în Brazilia și apoi absoarbe cultura fran­­ceză, crede Ghosn, sunt ex­­pe­­rien­­țe care îi for­­mea­­ză identitatea. În cariera sa în companii globale precum Michelin, Renault și cel mai recent grupul Re­­nault-Nissan, Ghosn a putut să aplice această filosofie personală în companiile pe care le-a condus.

LE COST-KILLER“. Anul trecut, Mitsubishi Motors era în cădere liberă, după ce au apărut informații des­­pre falsificarea kilometrajului la unele mașini. Când directorul executiv al Mitsubishi, Osamu Masuko, i-a sugerat lui Ghosn varianta ca grupul Renault-Nissan să înglobeze și compania sa, acesta din ur­­mă nu a ratat ocazia de a lărgi alianța auto. Un exem­­­­­­­­plu al bine-cunoscutei specialități a casei Ghosn: resuscitarea companiilor aflate în ago­­nie. A fă­­­­cut acest miracol în anii ’90 cu Renault, perioadă în care și-a câștigat eticheta Le Cost Killer (Ucigașul costurilor), care-l deranjează și azi. A tăiat atunci 21.000 de poziții în orga­­ni­­gra­­mă, a re­­dus masiv costurile și a rentabilizat compania. Re­­pu­­tația de mana­ger fără mi­­­­lă es­­te imediat con­­tra­­ca­­rată de Ghosn: de­­ciziile pe care le ia fac loc re­­­­vi­­ta­­li­­ză­­rii com­­pa­­ni­­ei și creșterii.

Când Mitsubishi a devenit parte a ali­­an­­ței Renault-Nissan, Ghosn a insistat ca întâlnirea cu presa din Ja­­­­po­­nia să fie mutată de la sediul Nissan într-un spa­­țiu neutru, pentru a evita per­­cep­­ția că grupul pe care-l conduce a înghițit un rival ră­­nit. În Indonezia, a încercat să-i asigure pe muncitori că brandul Mitsubishi nu va dis­­părea odată in­­te­­grată în grup compania. Vor fi pu­­se la un loc ope­­rațiunile de achi­­zi­­ție, anumite plat­­forme de bază și une­le ope­­­rațiuni de producție. Identitatea cen­­trală a brandului Mitsubishi va ră­mâne intactă, asigură șeful ali­­an­­ței.

PUȚINĂ POLITICĂ. Ghosn se afla la New York, când, în mai, Franța avea un nou președinte, în persoana lui Emmanuel Macron. Indiferent de cine ajungea la Palatul Elysee, votul avea o impor­tanță vitală pentru Ghosn. Statul francez deține 19,7% din Renault. Evident că alegerea lui Marine Le Pen nu era do­­rită. Când a pe­­­­­­rorat împo­­triva glo­­ba­­liștilor ca­­re pun umărul la di­­­­soluția Fran­­ței în mag­­ma globală, Le Pen se referea și la nu­­me­­ro­­șii Carlos Ghosn răspândiți prin toată lumea. 

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.