Povestea firmei cu numărul 384 din România postdecembristă al cărui proprietar a vrut să se facă actor

A vrut să fie actor, dar a renunțat re­lativ repede la idee. A urmat în schimb studii de economie, iar de 28 de ani face spectacol în turism. E Alin Burcea, fondatorul firmei cu numărul 384 din România postdecembristă, Paralela 45.

Acest articol a apărut în numărul 51 (22 octombrie – 4 noiembrie) al revistei NewMoney

La sediul agenției Paralela 45 e liniște. E ora 8.30, dimineața, și e liniște nu pentru că nu ar fi nimeni la serviciu, ci pentru că mai toți angajații sunt la șe­dință în biroul proprietarului agenției, Alin Burcea. După o jumătate de oră, acesta iese din birou și spune că își ține angajații în priză pentru că pregă­tește noi programe și strategii de dezvoltare ale companiei.

Din 1990 în­coa­ce, a reușit să mențină Paralela 45 între primii cinci jucători din piața turis­mului, agenția axându-se în special pe vânzarea de vacanțe externe. Dar până să ajungă aici, totul a început cu o dilemă: a fi sau a nu fi… student la teatru.

Era întrebarea pe care tânărul absolvent de liceu Alin Burcea și-o punea în 1983, și la care avea să găsească răs­puns în urma unei discuții cu tatăl său, care era la acea vreme șef de șantier la Casa Poporului. „Era riscant să dau la teatru și să pic. Automat, plecam în arma­tă și pierdeam doi ani“, își amin­tește Burcea. Tatăl său l-a sfătuit să se îndrepte către o facultate la care are șanse să intre din prima încercare, astfel încât, după absolvire, la cel mult 22 de ani, să poată reveni la teatru. I-a as­cultat sfatul și a intrat al doilea la Academia de Științe Economice, la specia­li­zarea Turism.

JUPITER–SIBIU–BUCUREȘTI. Încă din primul an de facultate a absolvit școala de ghizi, reușind ulterior să obțină și un atestat de animator-prezentator. În pri­­ma vacanță din facultate a făcut practica la restaurantul Scoica din Jupiter, unde a fost ajutor de ospătar. Pentru că avea talent artistic a dat o probă în fața șe­fu­lui de unitate al barului Paradis din Jupiter, Ion Petcu, și a obținut un extra-job ca animator. Așa a început să câștige câteva sute de lei pe noapte. În al doilea și al treilea an de facultate și-a făcut prac­­tica tot în Jupiter, mai întâi în recep­ția hotelului Cometa, iar apoi la Meteor. Și cum vorbea bine engleză, franceză și spaniolă a fost angajat sezonier ca recep­ționer, însă, pe timpul practicii, și-a păs­trat și jobul de animator în baruri. Câș­tiga bine și a reușit să-și șocheze chiar și tatăl, când în primul an de facultate a venit acasă cu un televizor color, un accesoriu pe cât de scump, pe atât de rar în România de la jumătatea anilor ’80.

Și-a terminat studiile în 1987 și a fost repartizat la serviciul de alimentație pu­blică din Sibiu, unde avea de controlat 177 de unități: restaurante, patiserii, carmangerii. „Rezolvasem problema cu mân­carea“, spune, glumind, Alin Burcea. Talentul artistic i-a prins bine și la Sibiu, unde a reușit să cunoască mai mulți oameni din industria spectacolelor din acea perioadă. În paralel cu slujba ofi­cială de la Sibiu era colaborator și la ITHR București, unde lucra ca ghid, ocu­pându-se mai ales de grupuri de străini. Și nu o ducea rău. „Organizam mese festive, după care plecam cu salam, caș­ca­val și zeci de sticle de vin“, recunoaște Alin Burcea. În același an s-a văzut nevoit să se retragă din activitatea cu tu­riștii stră­ini, în urma unei reclamații. Era perioada în care ghizii ONT care se ocupau de turiști străini erau implicați și în schimburi valutare.

A ajuns să lucreze cu grupuri pe turismul intern și astfel a cunoscut mai mulți oameni care au jucat un rol important în cariera sa ulterioară, inclusiv fostul său asociat, Adrian Grigorescu, decedat între timp. În 1989, cu ajutorul tatălui său, s-a retras de la Sibiu la București, unde a ajuns să lucreze la serviciul personal de la Centrocoop.

Capitalul japonez. Zilele de 23 și 24 decembrie l-au găsit în apropierea fostului sediu al Comitetului Central al PCR (actualul Minister de Interne), unde a cu­noscut o echipă de jurnaliști japonezi pentru care a fost ghid pe termen mai lung. I-a însoțit nu doar în București, ci și la Timișoara și Târgu-Mureș, la incidentele din martie 1990. Astfel, în pri­mele trei luni ale lui 1990 a reușit să câș­tige în jur de 6.000 de dolari.

În 5 aprilie 1990, deschidea alături de Adrian Grigorescu firma cu numărul 384 din România postdecembristă, agenția de turism Paralela 45. Burcea își mai amin­tește că numele firmei a fost dat de un artist plastic, care i-a sugerat că ar fi bine ca acesta să conțină și o cifră. Practic, agenția și-a început activitatea în iunie 1990. Prin relațiile asociatului său de la acea vreme, care lucra la Horticola 1 Mai, unitate care avea în administrare mai multe spații comerciale din Bucu­rești, a reușit să găsească și un sediu ultra­central pentru firmă – un spațiu pe bulevardul Elisabeta, de lângă Primăria Sectorului 5, în care înainte de 1989 func­ționa o florărie. Paralela 45 s-a mutat aici în vara lui 1990, într-o perioadă în care începuse să vândă primele vacanțe.

„În viața mea nu o să mai văd cozi la vacanțe ca atunci“, mărturisește acum Burcea, povestind că, la ora 8.00, când se deschidea firma, erau deja 15-20 de persoane care așteptau la rând. Rela­țiile pe care și le-a făcut în perioada prac­ticilor de vară de pe litoral l-au ajutat să obțină locuri de cazare de la hotelieri pe care să le poată vinde. „La înce­put am făcut bani din turismul intern“, mărtu­risește antreprenorul. Însă comportamentul celor care lucrau în acea pe­ri­oadă în industria turismului l-a făcut să se orienteze către rutele externe. Pri­mele excursii în străinătate au fost în Turcia, la Istanbul, cu autocarul. Pentru transport și două nopți de cazare, prețul era de 25 de dolari și 500 de lei.

A DOUA GENERAȚIE. Din 1991 au urmat excursiile în Grecia, însă organizarea acestora era îngreunată de sistemul de vize. Cinci ani mai târziu a organizat pri­mul charter, tot spre Turcia, în Antalya, regiune aflată în topul preferințelor clien­ților. Anul trecut, Turcia a fost cea mai cău­tată destinație externă, cu 38% din vânzări, urmată de Grecia (34%) și Spa­nia (16%). Apoi, lucrurile au început să se precipite. Regimul vizelor s-a mai relaxat la sfârșitul anilor ’90, au apărut com­paniile aeriene low-cost, România a aderat la UE, iar internetul a început să schimbe modelele tradiționale de afa­ceri. „Sper ca până la sfârșitul anului să ajungem la un rulaj de circa 60 de mili­oane de euro“, face acum Burcea un bi­lanț estimativ, precizând că în primele nouă luni ale lui 2018 încasările i-au crescut cu 25% față de aceeași perioadă a anului trecut.

Ca mulți alți antreprenori care au afa­ceri de familie, și Burcea se gândește la pri­mul transfer între generații. Fiica sa, Ioana, a studiat managementul în Marea Britanie, iar anul acesta a absolvit un curs de cofetărie-patiserie la Paris. „Voi începe de la marketing și intenționez să mă plimb din departament în departament ca să văd cum se desfășoară lucrurile“, spune Ioana Burcea. A moștenit spi­­ritul antreprenorial al tatălui său și a demonstrat acest lucru încă de la vârsta de 12 ani, când a început să promoveze printr-un cont de Facebook o afacere cu brioșe făcute de ea. Acum vrea să dezvolte agenția cu o viziune nouă, dar mai întâi are de gând să-și deschidă și o cofe­tărie. Între timp, va rămâne pe „scenă“ alături de tatăl său, care spune că, deo­camdată, nu îi va încredința o funcție de conducere. Dar, indiferent de roluri, spec­­tacolul continuă.

Pe plus

În ultima perioadă, industria turismului din România a înregistrat o creștere constantă de circa 10% pe an.

• Rulaj. Cu o cifră de afaceri de peste 3,5 miliarde de euro, turismul a reprezentat anul trecut 2,6% din PIB. Din această sumă, aproximativ un miliard de euro este generat doar de businessul agențiilor de turism.
• INCOMING. Potrivit datelor oficiale, România a fost vizitată anul trecut de peste 2,6 milioane de turiști străini. Cei mai mulți au venit din Uniunea Europeană, fiind urmați de cei din Asia și America de Nord.

FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney