Omara Portuondo, suflet cubanez

Omara Portuondo – care a mai cântat în România, solo sau alături de Buena Vista Social Club – revine cu un concert prin care își sărbătorește cei 86 de ani.

„Ea este fața și vocea muzicii tradi­țio­nale cubaneze“, scria Chicago Tribune despre cântăreața Omara Portuondo într-un articol dedicat turneului „Oma­ra Portuondo 85“, început în 2016 și continuat anul acesta, prin care artista își sărbătorește nu doar incredibila vârstă de 86 de ani (pe care a împlinit-o între timp), ci și o viață de cântec. Cu o voce sonoră, cal­­dă, intimă, „bătrâna doamnă a mu­zicii cubaneze“, cum a numit-o revista Billboard, cântă și acum cu aceeași bucurie și pasiune ca la 15 ani, când și-a început cariera muzicală. O va de­mon­stra în concertul pe care-l va susține la Sala Palatului din București pe 25 aprilie.

„Ești surprins că la vârsta ta te bucuri să-mi asculți muzica?“, l-ar fi întrebat Omara Portuondo, înaintea unui concert, pe un tânăr care se mi­nuna, la rândul său, că, la peste 80 de ani, artista mai are forța de a urca pe scenă. Însă, vârsta nu a împiedicat-o niciodată pe Portuondo să continue să cânte: nici în 1997, când a intrat, la 70 de ani, în Buena Vista Social Club (grup de mu­zi­­cieni cubanezi numit astfel după clubul cu același nume care a făcut istorie în Cuba de dinaintea lui Fidel Castro); nici în 2016, când, din pricina vârstei înaintate, colegii ei de la Buena Vista Social Club își luau adio de la public printr-un turneu mondial, și nici acum când, la 86 de ani, nu se simte pregătită să lase jos microfonul. Muzica a fost, după cum spunea eseistul cubanez Fernando Ortiz, „focul, savoarea, misterul, farmecul şi ali­na­rea“ acestei artiste care a cunoscut forța muzicii încă din copilărie când, alături de una dintre cele trei su­rori ale ei, cânta în cabaretele din Havana (Tropicana era printre cele mai cunoscute la acea vreme), de atunci apărând în fața publi­cului în diferite grupuri muzicale (Cuarteto las d’Aida, printre altele) sau solo.

Până și primele ei amintiri sunt le­ga­te de muzică, așa cum mărturisea artista într-un interviu, amintindu-și că, în lip­sa unui casetofon, tatăl (afro-cuba­nez) și mama (spa­nioloaică) își cântau unul altuia, în micul aparta­ment din Havana, melodii precum „Viente Años“, o piesă „dulce-amă­ruie“, după care artista a înre­gistrat ulterior mai multe ver­siuni, sau „Tabu“, un cântec ritmat despre re­la­țiile dintre albi și ne­gri. „Nu i-am vă­zut niciodată pe părinții mei mergând unul lângă altul pe stradă, dar acasă cântau tot timpul împreună“, își amintea artista adăugând că „mai târziu, când și-au cumpărat un radio, ascultam tot ce se putea: mam­bo, guajira, cântece populare cubaneze, Bach și Chopin“.

Realități. Deși în Cuba era de mult cunoscută, vocea lui Portuondo – ce per­sonifică atât de bine tradițiile și ritualurile muzicii cubaneze – a captat atenția întregii lumi începând cu 1997, când a fost lansat „Viente Años“, albumul Buena Vista Social Club, care, grație artistei, s-a vândut în peste 1,5 milioane de exemplare, trezind astfel un interes general pentru muzica cubaneză și făcând grupul Buena Vista Social Club cunoscut la nivel mondial. „Niciunul dintre noi nu ne-am imaginat vreodată incredibilul succes pe care l-a avut Buena Vista Social Club; am reali­zat mai mult decât am fi putut vreodată visa“, mărtu­risea artista pentru AFP, anul trecut, rememorând astfel un moment-cheie din viața ei: întâlnirea absolut întâmplă­toare cu muzicienii grupului la un studio din Havana, unde și unii, și alții înregistrau separat.

Așa a început cola­borarea dintre Buena Vista Social Club și Portuondo, singura voce feminină ce apare pe în­registrările grupului, dar și în cunoscutul film documentar „Buena Vista Social Club“, din ’99 (despre mu­zi­­ca cuba­ne­ză), regizat de Wim Wenders.

Experimente. Comparată cu Billie Holiday și Edith Piaf, Omara Portuondo este însă mai mult decât Buena Vista Social Club. Artista a experi­men­­tat pe cont propriu încă de la pri­mul său album, „Magia Negra“ (’58) – unde aducea mu­zi­cii tra­di­țio­nale cubaneze influ­ențe de jazz ame­ri­can, până la „Flor de Amor“ (2014) – un album cu un sound subtil și nuanțat, ce îm­bină muzica cuba­neză cu cea bra­zi­liană.

Totodată, a colaborat cu alți mari ar­tiști precum compozitorul Alejandro Sanz, pianistul Roberto Fonseca, cântă­reții Diego el Cigala și Maria Bethania.

Mulți dintre colegii săi de la Buena Vista Social Club au devenit, între timp, amintire: pianistul Rubén González, chitaristul Compay Segundo sau basistul Orlando „Cachaíto“ López.

Omara Portuondo – „logodnica sentimentului“, cum a mai fost numită (conform revistei online All Music) pentru faptul că dă glas nostalgiilor unui suflet universal – con­tinuă, însă, să sfideze moartea cu fie­ca­re notă pe care o cân­tă: „Muzica e viața mea și nu voi înceta niciodată să cânt“.

FOTO: Guliver / Getty Images