O lume fără lideri: cum va arăta Germania după ce Merkel nu va mai fi cancelar

Acest articol apare în numărul 29 (4-17 decembrie) al revistei NewMoney

Eșecul formării unui guvern nou la Berlin este fără precedent din 1950 încoace pentru Germania și pentru Europa. Plecarea lui Merkel a devenit un scenariu tot mai posibil și lasă UE în aer. Cel mai îngrijorător semnal de alarmă dat de unele voci: trăim într-o lume fără lideri și nimeni – nici succe­sorul lui Merkel, nici Macron – nu va putea să schimbe asta.

Nu demult, Angela Merkel își încuraja conaționalii, spunându-le „putem să o fa­cem“. Contextul? Integrarea celor peste un milion de refugiați care au venit în Germania din 2015 încoace. Atitudinea pragmatică și abordarea liberală arătate după alegerile din SUA care l-au adus pe Donald Trump la Casa Albă, cât și agenda pro-americană i-au făcut pe mulți să o considere pe mămoasa Angela Merkel liderul de facto al lumii libere. Doar că după alegerile din Germa­nia din această toamnă, când coaliția de guvernământ a câștigat cu un scor strâns, iar pe 19 noiembrie negocierile pentru formarea unei coaliții guvernamentale au eșuat, totul pare să se complice pentru longevivul cancelar.

Aleasă în fruntea Germaniei pentru prima dată în 2005, Merkel este o pre­zență constantă pe scena globală de atâta vreme încât Germania și Europa sunt greu de imaginat fără ea. După ale­gerile din septembrie, în care blocul con­servator al creștin-democraților și Uniunea Creștin-Socială au pierdut 65 de locuri în Parlamentul german (Bundes­tag), Merkel a făcut eforturi pentru a pu­ne cap la cap micile partide și pentru a for­ma astfel o majoritate guvernamentală. Este o dovadă că, în ciuda forței sale economice, Germania rămâne în definitiv vulnerabilă și ea în fața acelorași forțe ale populismului sau a fragmentării politice care au lovit mai multe democrații în ultimii ani.

În ciuda abilităților deja legendare de ne­gociator în culise de care a dat dovadă în cei 12 ani de când se află la putere, iată că negocierile pentru formarea unei coa­li­ții au fost subminate de chestiunea sen­si­bilă a imigrației, dar și de anumite temeri economice. Este practic pentru pri­ma dată de la cel de-Al Doilea Război Mondial când Germania nu reușește să-și formeze un guvern. Deși sunt multe căi prin care poate rămâne la putere și chiar a declarat că este pregătită și pentru noi alegeri, o lume fără Merkel în poziția de cancelar a devenit, iată, un scenariu posibil.

„Merkel este o figură deja istorică a Europei, dar timpul ei se pare că a trecut“, spune Ashoka Mody, fost economist în ca­drul Băncii Mondiale care a terminat de scris recent o carte despre cum a gestio­nat Merkel criza monedei euro. Chiar dacă rămâne la putere, cancelarul este atât de rănit acum încât va fi oricum un cu totul alt gen de lider. „Merkel 2 va fi complet diferită de Merkel 1“, adaugă Mody.

În cele trei mandate de cancelar, Mer­kel (63 de ani) a făcut ca Germania să treacă aproape nevătămată prin criza financiară și a ajutat moneda euro să ră­mână neafectată, ceea ce i-a adus mulți fani peste tot în lume. Numai că decizia de a accepta valul de refugiați din Siria și din alte părți cu probleme din lume au costat-o suportul electoral acasă.

Viitorul cancelar al Germaniei – că va fi tot Merkel sau altcineva – va trebui să re­pare un model de creștere care a condus la foarte multă inegalitate, prea mulți oameni abandonați și aparent un feno­men imigraționist scăpat de sub control. Partidul de extremă-dreapta, Alternativa pentru Germania (AfD), a câștigat cu 12,6 pro­­cente în scrutinul din septembrie, sufi­cient pentru a-și asigura prima reintrare a extremei-drepte în Bundestag din anii 1950 încoace. Iar întrebarea primordială pentru liderul german va fi cum să limi­te­ze ascensiunea AfD.

EFECTELE UNEI PLECĂRI. Influența în declin a lui Merkel înseamnă vești foarte proaste pentru Uniunea Europeană (UE), scria publicația franceză Le Monde într-un editorial extrem de pesimist pe marginea eșecului negocierilor de la Berlin.

Totodată, publicația franceză atrage atenția și asupra mult mai amplului succes al narațiunii populiste în spațiul european anul acesta. Alegerile din Germania au spulberat speranțele că centrul s-ar pu­tea relansa în Europa odată cu victoria detașată a lui Emmanuel Macron în ale­ge­rile din Franța din vara aceasta, a mai atras atenția Le Monde.

Macron s-a bazat pe sprijinul lui Merkel pentru a-și pune în aplicare o agendă a schimbărilor în cadrul UE – o cooperare mai strânsă în materie de apărare, fiscalitate, imigrație și, crucial, un buget comun pentru cele 19 țări din zona euro.

Totul pare acum mult mai dificil dat fiind că, pentru a reuși, compromisurile de care are nevoie din partea lui Merkel ar fi extrem de costisitoare politic pentru orice alt cancelar. În afară de Merkel, „nimeni nu are înțelegerea și sprijinul popular pen­tru a implica Germania în caruselul compromisurilor necesare“, crede Jan Te­chau, directorul Forumului Richard C. Hol­brooke din cadrul Academiei Americane din Berlin. Una dintre obiecțiile Partidului Democrat Liber când a decis să iasă din negocieri a fost aceea ca regulile UE să fie modificate astfel încât un membru poate să renunțe la moneda euro dacă vrea, dar fără să fie nevoie să pără­sească și blocul european.

Să nu uităm și că Merkel a fost cea care a coagulat Europa în relațiile cu Rusia lui Vladimir Putin. Crescută în fosta Germa­nie de Est și vorbitoare cursivă de rusă, Merkel a fost cea care a convins Austria, Grecia, Italia și alte țări europene refrac­tare să se alăture deciziei UE de a impune sancțiuni Rusiei în 2014 după anexarea Crimeii și destabilizarea Ucrainei. Sancțiu­nile au afectat ambele tabere, iar Merkel le-a sprijinit constant dat fiind că sunt reînnoite odată la șase luni.

Când Merkel nu va mai fi vocea unificatoare pe această temă, „Putin va fi în avantaj și va presa pentru ridicarea lor înainte să-și retragă trupele și echipamentele militare din estul Ucrainei“, spune Frederick Kempe, pre­ședintele Consiliului Atlantic, un think tank din Washington. Odată cu plecarea lui Merkel de la putere, Germania se va concentra mai mult pe politica sa internă, crede acesta. „Macron a intrat în prim-pla­nul scenei, dar să nu ne amăgim, în materie de economie și chestiuni geopolitice, nimeni nu poate juca deocamdată rolul Germaniei“.

GREȘELI TACTICE. Cancelarul german și-a atras și mulți critici, care văd ceva bun în sfârșitul erei Merkel. „A dat dovadă de o conducere lipsită de viziune“, crede Josef Janning, președintele biroului din Berlin al Consiliului European pentru re­lații externe. În ciuda atuurilor dovedite în managementul crizelor, a condus rar principial și nu a căutat să modeleze vii­to­rul. Chiar decizia de a permite imi­gran­ților din Siria să intre în Europa în număr atât de mare a fost o eroare de calcul tac­tică mai curând (nu a făcut mai nimic să îi oprească, iar la început germanii au răs­puns entuziast) decât o alegere morală sau un plan strategic.

La summiturile internaționale, Germa­nia a țintit mereu mai sus grație stabilității și autorității de care Merkel s-a bucurat. Dar niciodată nu a angajat resursele necesare pentru a conduce un demers vizio­nar care să remodeleze lumea, în parte pentru că știa că germanii nu doresc să-și asume acest rol, spune Janning.

Dacă va pleca de la putere, e puțin pro­babil că suc­cesorul va prelua fix de unde a lăsat ea totul. Concesiile politice necesare pentru a susține ordinea bazată pe reguli clare promovată de Merkel nu pot fi fă­cute când societățile sunt atât de fragmentate, iar liderii trebuie mereu să ape­leze la sprijinul de acasă. După scrutinul din septembrie, în care atât partidele de centru, dominante în mod tradițional au pierdut teren în fața partidelor mai mici, acest lucru a devenit un adevăr și în cazul Germaniei.

Cu Angela Merkel plecată de la conducere, va deveni tot mai limpede că trăim practic într-o lume fără lideri, spune pesimist Josef Janning.

Profil politic

După trei mandate în funcția de cancelar, plecarea Angelei Merkel de la putere și lipsa unui succesor bine conturat ar putea crea un periculos vid de lidership pentru proiectul european.

• Repere. Angela Dorothea Merkel, născută la Hamburg, mutată imediat din fosta RFG în RDG, devenea în 2005 prima femeie cancelar din istoria Republicii Federale Germania. A fost realeasă în această funcție în 2009, apoi în 2013. Tot în 2009, Merkel a fost numită de revista americană Forbes Magazine drept cea mai puternică femeie din lume, iar în 2010 primea titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj.
• Debut. Chiar dacă nu a participat la manifestațiile prilejuite de căderea Zidului Berlinului, după o lună a devenit foarte activă în cadrul mișcării democratice Trezirea. După primele alegeri democratice din Germania de Est, a devenit purtătoare de cuvânt a guvernului condus de Lothar de Maizière. Din 2000, este președinta partidului Uniunea Creștin-Democrată (CDU).
• Eșec. În cei 12 ani de când se află la putere, cancelarul Angela Merkel a impresionat prin abilitățile sale de negociator. În premieră, negocierile pentru formarea unei coaliții au eșuat, iar Merkel este presată să găsească o soluție pentru a rezolva criza.

Articol preluat din Bloombeg Busiessweek

de Marc Champion; adaptare de Mimi Noel

FOTO: Guliver / Getty Images