„Legea 51%”: Mult zgomot pentru nimic
[vc_row][vc_column][vc_column_text]
Anunțată ca o gură de oxigen pentru micii producători autohtoni, Legea supermarketurilor are efecte sublime. Numai că lipsesc cu desăvârșire.
Cunoscută și sub numele de „Legea 51%“, Legea supermarketurilor prevede ca 51% dintre produsele aflate pe rafturile marilor lanțuri de retail să provină din „lanțul scurt de aprovizionare, local sau regional“. Tradus din română în română, asta înseamnă că super/hipermarketurile trebuie să cumpere produse proaspete românești.
Descrisă din zona de retail drept un atac direct la adresa lanţurilor de comerţ modern, Legea a fost promulgată de președinte la 11 iulie 2016. Efectele se lasă însă așteptate. Pentru că normele de aplicare sunt în curs de elaborare, articolul care impune procentul de 51% de produse autohtone s-ar putea aplica abia din primăvară, spune inițiatorul actului normativ, deputatul Nini Săpunaru.
Elaborarea acestor norme este dificilă, pentru că inițiatorii demersului legislativ nu au avut la dispoziție date referitoare la distribuția produselor la raft înainte de promulgarea legii. La promulgarea legii, reacția marilor lanțuri de magazine a fost una violentă. Retailerii au anunțat atunci că aplicarea „Legii 51%“ va atrage fie creșterea prețurilor la raft, fie retragerea mai multor lanțuri comerciale de pe piață.
Analiștii au considerat, inițial, că legea trebuie să fie o soluție de echilibru între produsele proaspete românești și cele din import. Tot după promulgarea actului normativ, Sorin Minea, președintele Romalimenta, declara într-o dezbatere televizată că „dintr-o lege generoasă a ieşit o lege greu de aplicat, cu definiţii greşite“. Iar prin definiții greșite Minea făcea referire directă la modul în care legea definește lanțul scurt și produsele proaspete.
„Legea nu e pentru noi.“ Chiar dacă normele de aplicare ale legii sunt în curs de elaborare, producătorii mici și mijlocii spun că nu au capacitatea de a livra produse proaspete în proporție de 51%. „Ca mic producător nu pot intra în magazine pentru că legea mă obligă să procesez în spații adecvate. Nu am bani să fac fabrică“, spune vicepreședintele Federației Sindicatelor din Agricultură (AGROSTAR), Tudor Dorobanțu.
Acesta precizează că micii producători nu au nici capacitatea de a absorbi fonduri europene pentru a se dezvolta. De aici și problema asocierilor. „Nu suntem capitalizați. Nu avem resursă financiară. Pe hârtie apar cooperative, dar nu sunt funcționale“, explică Dorobanțu. El crede că fermierii nu se asociază și din cauza intrărilor masive de produse mult mai ieftine din import. „Fermierii nu au siguranța că pot ieși cu prețuri competitive“, subliniază Dorobanțu.
Nini Săpunaru adaugă că „în paralel cu normele de aplicare ale Legii 321 (51% la raft – n.r.) lucrăm și la finalizarea Legii cooperației“. Potrivit acesteia, agricultorii sau fermierii care se asociază ar putea beneficia de mai multe scutiri de taxe. În opinia producătorilor, constituirea în cooperative se poate face doar prin aceste facilități fiscale.
Până la emiterea normelor de aplicare a tuturor prevederilor Legii 321, Dorobanțu a precizat că „legea, pe fondul ei, e bună într-o societate, dar nu-i ajută pe micii producători“.
Produci cât ți se cere. Vor, nu vor, fermierii tot trebuie să se asocieze. Dar trebuie să își schimbe și percepția asupra modului de a face agricultură. „Fermierii trebuie să cultive produsele de care are nevoie magazinul. Trebuie să-și adapteze producția la cererea pieței“, explică Dragoș Frumosu, președintele Federației Sindicatelor din Industria Alimentară.
Pentru a ține pasul cu pretențiile supermarketurilor, adaugă acesta, „fermierii trebuie să își creeze depozite proprii, unde acționari să fie micii producători. Pot sorta și trimite pe piață“. Pentru a nu pierde din producție, care se deteriorează în doar cîteva zile, fermierii trebuie să își organizeze și puncte de procesare.
„Marfa care se învechește poate fi transformată în conserve și trimisă tot către supermarketuri. În felul ăsta vinzi tot“, clarifică Dragoș Frumosu. În opinia sa, cei care vor continua să vândă la piață în cantități mici vor avea de pierdut, pentru că marfa nevândută ori o aruncă, ori se deteriorează pe câmp. Acesta spune că în marile bazine agricole cum sunt Matca, Cotnari, Adunații Copăceni, Colibași, Giurgiu sau Vidra există asociații de producători care au contracte cu rețelele de retail înainte de modificarea legii supermarketurilor.
Industria cărnii: Legea ne ajută. Deocamdată, Legea supermarketurilor pare să se muleze cel mai bine pe piața cărnii. „După apariția legii, un abator din Transilvania asigură cantitatea necesară de carne pentru un lanț important de magazine. Taie zilnic 250 de porci“, spune Nini Săpunaru.
El spune că producătorii din lanțul scurt își pot adapta producția la cerința marilor rețele comerciale care, dacă primesc o ofertă bună, pot renunța la importuri.
Producătorii de carne de pasăre spun că și ei sunt pregătiți să intre pe lanțul scurt de aprovizionare. Și asta pentru că termenul de plată redus la șapte zile îi avantajează. „Producătorii negociază deja pe prețuri nete. Mai multe magazine au acceptat termenul de șapte zile“, arată Ilie Van, președintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România.
El precizează că fermele locale „au capacitatea de a asigura consumul național“. Van recunoaște că deocamdată sunt ferme de pui care nu-și comercializează producția prin rețeaua modernă, însă aplicarea acestei legi ar putea conduce la dezvoltarea IMM-urilor din acest sector.
La trei luni de la promulgarea legii, e clar că un sector cum este cel al cărnii, care nu a avut probleme cu asigurarea procentului de 51% nici înaintea modificării Legii 321, nu întâmpină greutăți nici acum. Probleme sunt însă mai ales la legume și fructe, unde puțini producători sunt organizați în asociații, astfel încât să poată negocia cu marile rețele cantitățile prevăzute prin lege. Cele două procente dintre 49% și 51% atârnă în cazul lor mult mai greu decât ar putea-o sugera aritmetica elementară.
[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Ce prevede legea?” color=”juicy_pink”][vc_column_text css=”.vc_custom_1475942919804{background-color: #ffe8e8 !important;}”]Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România a avertizat înainte de promulgare că modificările aduse Legii 321/2009„au potenţialul să afecteze masiv funcţionarea normală a comerţului alimentar“. Dar ce se modifică?[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text]
Comercianții − persoane juridice autorizate − au obligația ca pentru categoriile carne, ouă, fructe, legume, miere de albine, produse lactate și de panificație să achiziționeze aceste produse în proporție de cel puțin 51% din volum de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse, provenite din lanțul scurt de aprovizionare“
LANȚUL SCURT de aprovizionare este un lanț de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici în activități de cooperare și de dezvoltare economică la nivel local și regional și relații strânse între producători, procesatori și comercianți“
Termenul de plată al comerciantului către furnizor pentru produsele contractate și livrate se stabilește prin negocierea contractului, fără ca termenul de plată să depășească 30 de zile calendaristice. Fac excepție produsele alimentare proaspete la care termenul de plată nu poate fi mai mare de 7 zile calendaristice“[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
FOTO copertă: Mediafax
