Liviu Zăgan, CEO-ul Holde Agri Invest, își propune ca grupul său să devină unul dintre cei mai importanți jucători din agribusiness

Liviu Zăgan, cofondatorul și CEO-ul companiei agricole Holde Agri Invest, crede că peste doi ani își va atinge obiectivul inițial: să administreze 20.000 de hectare de teren agricol. Însă suprafețele spun doar o mică parte din poveste.

Teoretic, agricultura este genul de business care se transmite din tată în fiu. În cazul lui Liviu Zăgan (45 de ani), filiația a fost de la socru la ginere. Își amin­tește amuzat că, în urmă cu 13 ani, și-a propus să-i dea o mână de ajutor socrului său, la ferma de legume a familiei – Cerealflor –, cu gândul că se va întoarce apoi la treburile lui. Prima sa afacere a fost o firmă de arhi­tec­tură – e implicat și astăzi acolo – pe care o conturase în anii 2000. C

ert e că agribusinessul l-a prins, iar șase ani mai târziu a în­ceput să discute cu niște apro­­piați despre posibilitatea deschiderii a ceea ce astăzi se nu­mește Holde Agri Invest (HAI).

Desigur, dincolo de clișee, agri­cultura românească chiar are un potențial enorm, însă nu e cea mai simplă afacere de pe pământ. Din cel mai recent raport anual al HAI, aflăm că Ro­mâ­nia are o treime din fermele Uniunii Europene, dar gene­rează doar 4% din pro­duc­ția agri­­colă comunitară. Iar cauza rezidă în gra­dul ridicat de fragmentare a terenului agricol. Și exact acest punct slab a fost oportunitatea pe care a valorificat-o Zăgan.

În stil de fond

Filosofia de dezvoltare a HAI e apropiată de cea a unei firme de investiții, în sensul că a atras constant bani, prin plasamente private, mai multe majorări de capital sau credite, pe care i-a investit în achiziția de ferme agricole. Până acum, în Holde au intrat 40 de milioane de euro, jumătate din sumă provenind de la acționari. În luna mai a contractat cel mai mare credit din istoria sa (în lei și euro), în va­loare cumulată de aproape 33 de milioane de euro, pe care vrea să-l folosească, în parte, pentru noi achiziții.

„Acest sprijin financiar ne va permite să creștem și să ne di­ver­sificăm portofoliul, asigu­rând în același timp lichiditatea necesară pentru activitatea cu­rentă“, explica Zăgan după aprobarea finanțării. În agricul­tură, capitalul de lucru este esen­țial, întrucât banii se recu­pe­rează greu din piață, termenele ajun­gând și la peste 365 de zile. Spre deosebire de restul fermelor mari, Holde nu și-a con­centrat activitatea într-un loc anume. În acest moment are patru „nuclee“ de activitate în sudul Ro­mâniei și urmează să cumpere un al cinci­lea, în sud-estul țării. Deocamdată, această nouă tran­zacție nu a fost fă­cută publică, localizarea exactă a fermei nefiind cu­noscută.

Zăgan i-a convins pe investitori destul de repede. Echipa de start a format-o cu trei apropiați – Matei Georgescu (coleg de facultate), Robert Maxim (consultant de business) și Alexandru Covrig (primul chief financial officer – CFO – al companiei). Lucrurile au căpătat amploare după ce a luat legătura cu Eugen Voicu, fondatorul Certinvest, cel care l-a ajutat să ducă la bun sfârșit o rundă de finanțare de serie A în valoare de cinci milioane de euro.

În cadrul aces­teia a investit și Iulian Cîrciumaru, actualul preșe­dinte al Consiliului de Administrație. Cîrciumaru a devenit mai cunoscut în 2019, după ce, alături de doi asociați, a vândut către Sodexo platforma de tichete de valoare 7card.

Crearea Consiliului de Administrație, un demers care nu e deloc simplu, după cum admite antrepreno­rul, e încă un pas pe drumul transferului HAI pe piața principală a Bursei de Valori București (BVB). De altfel, Zăgan consideră că listarea pe piața AeRO în 2020 a fost mai degrabă un antrenament pentru miș­ca­rea viitoare.

Anul acesta, compania de tehnologie Safetech Innovation s-a transferat pe piața principală, iar același lucru urmează să-l facă un al jucător din IT – Arobs. Ambele companii caută mai multă vizibili­tate în ochii investitorilor instituționali, în special fondurile de pensii.

Resurse noi

CEO-ul HAI spune că mai trebuie să crească până să intre pe radarul instituționalilor, pen­tru că mai toți au restricții interne privind pragul minim al unei investiții. Banii viitori vor veni din alte ma­jorări de capital și, posibil, dintr-o emisiune de obli­gațiuni – scenariu cu care Zăgan cochetează. Actualul context al dobânzilor mari nu este însă favo­rabil.

În 2021, Agricover, o altă companie din agribusiness, emitea cu succes obligațiuni cu o dobândă de 3,5% pe an, în valoare de 40 de milioane de euro, de­nominată în moneda europeană – o sumă-record pentru o companie cu capital local. Din păcate, anul acesta, oferta publică inițială (IPO) a companiei a fost un eșec. În paranteză fie spus, nereușita înre­gis­trată de Agricover a fost pusă pe seama proximității ofertei publice inițiale a gigantului Hidroelectrica, în sensul că majoritatea investitorilor își păstrau banii pentru acest mare eveniment bursier.

Peste doi ani, HAI ar urma să-și atingă obiectivul stabilit inițial, ca fermele din portofoliul său să însumeze o suprafață agricolă de 20.000 de hectare. Pentru a avea o reprezentare mai exactă a acestei întinderi, ideea e că liderul pieței, Agricost – deținut de fondul Al Dahra, din Emiratele Arabe Unite –, are în Insula Mare a Brăilei peste 55.000 de hectare conce­sionate de la statul român. Exploatația era anterior în administrarea omului de afaceri Constantin Du­luțe, care o preluase, la rândul său, de la Culiță Tă­râță, cu puțin timp înainte de decesul acestuia.

Apropo de achiziții, lui Zăgan îi place să spună că grupul său de firme este „o soluție pentru problemele de succesiune“, în sensul că preia ferme inclusiv de la agricultori în vârstă. De exemplu, terenul agricol de la Frumușani, al doilea ca mărime, a fost pre­luat de la un fermier de 70 de ani care a lăsat echipa HAI să îi ducă proiectul mai departe. De asemenea, compania este interesată și de ferme în suferință, care nu-și mai pot achita obligațiile financiare.

Pentru acțiunile companiei, 2023 nu a adus o re­coltă bună. Deși, în ansamblu, piața a crescut, HAI s-a depreciat cu 20% de la începutul anului și cu aproape 30% în ultimele 12 luni. În primele șase luni din 2023, indicele BET-TR (care înglobează și dividendele) se aprecia cu 10%, trecând pentru prima oară în istorie de 25.000 de puncte.

Și indicele pieței secundare, BETAeRO, avea la sfârșit de iulie un avans de peste 10%. Iar HAI are a doua cea mai mare pondere din BETAeRO, după Arobs. Și nu este singura firmă agricolă ale cărei acțiuni au scăzut anul acesta – și Group Șerban Holding s-a depreciat cu 10% de la începutul anului.

Vremea culesului

Liviu Zăgan spune că „roa­dele“ de-abia de acum încolo încep să se vadă, pe mă­sură ce dimensiunile cresc. Pentru cei care l-au întrebat de ce a ales să se listeze pe bursă are un răspuns simplu: „Văd piața de capital ca pe piața de legume și fructe. Acolo se întâlnesc oameni care vând cu oameni care cumpără“.

De altfel, dezbate subiectele bursiere cu pasiune, în timpul interviului pentru NewMoney exprimân­du-și nedumerirea legată de reflexul multor investitori de retail de a vinde când prețul acțiunilor e jos și de a cumpăra când acestea sunt scumpe. Cu alte cuvinte, în cazul său, nu ar fi cel mai indicat moment să vândă. Admite însă că va veni o vreme când el sau alți fondatori vor dori să „marcheze“ în cadrul unui exit, care nu trebuie privit ca „o rușine“.

În 2022, HAI a înregistrat o pierdere de sub 500.000 de euro, pe fondul unei dublări a veniturilor față de anul precedent. Pierderea, valabilă pentru standar­dele românești de raportare, este explicată în raportul anual din 2022 printr-o plată de peste două mili­oane de euro către compania de management (Holde Agri Management), odată cu încetarea contractului cu aceasta. După standardele internaționale IFRS, Holde a avut profit.

Din același raport mai aflăm că această plată – care, apropo, acoperă o perioadă de patru ani – nu este una recurentă și urma să fie făcută în 2023, sub formă de acțiuni, nu în numerar. Acum, locul firmei de mana­gement a fost luat de Consiliul de Ad­mi­nistrație, care îl are în frunte pe Iulian Cîrciu­maru. Acesta este și cel mai mare acționar, deținând la sfârși­tul lui 2022 peste 10% din capitalul social. Prin contrast, Zăgan avea sub 0,5% din acțiuni. Free-floa­tul HAI era la acel moment de 73% din numărul total de acțiuni.

Războiul cerealelor

Anul trecut a fost atipic pentru multe domenii, mai ales pentru agricultură. La începutul războiului din Ucraina, prețul cerealelor a explodat. Ulterior, importurile masive din țara ve­cină au dus la o scădere a cotațiilor. Mai nou, retra­ge­rea Rusiei din acordul Mării Negre, care permitea transportul navelor ucrainene, a antrenat o nouă creș­­tere de prețuri. Potrivit Comisiei Europene, Ucraina și Rusia aveau o cotă de circa 35% din comerțul mon­dial cu grâu. Pe de altă parte, costurile cu energia și carburanții au rămas ridicate de-a lungul lui 2022. Anul acesta însă, inflația din domeniul energiei a continuat să scadă, în pofida încercărilor statelor OPEC+ de a limita livrările de petrol.

„Războiul din Ucraina e ca și cum ai arunca o pia­tră mare într-o apă liniștită și încep să fie niște valuri. Atunci se văd navigatorii experimentați“, spune Zăgan, mai liniștit acum. Își amintește că unii agricultori au preferat să stea cu grânele nevândute, pariind pe o continuare a trendului ascendent de preț. Iar lucrurile au evoluat în direcția inversă.

Apropo, pentru a reduce riscurile legate de preț, HAI lucrează cu parteneri din zona de hedging. Un avantaj în agricultură, ca din ce în ce mai multe domenii, este că înțelegerile contractuale sunt făcute în euro, ceea ce reprezintă un factor de protecție îm­potriva riscului valutar.

Nu este pentru prima dată în istorie când agricultura este folosită ca armă pe durata unui conflict pre­cum cel din Ucraina. Iar marea discuție e legată de cum s-ar putea resimți o criză alimentară sau o explozie a prețurilor în statele sărace. De altfel, Rusia a exploatat recent această vulnerabilitate, oferin­du-se să furnizeze gratuit grâne pentru mai multe state africane.

Unde sunt fermele?

La modul concret, cele patru nuclee sunt în județele Teleorman (Roșiori de Vede și Videle), Călărași (Frumușani) și Dâmbovița (Conțești). Iar principalele culturi sunt de grâu, porumb, floarea-soarelui și rapiță, fiind urmate de cele de mazăre și soia. De asemenea, HAI are și culturi or­ganice, pe care le vinde cu precădere către traderi și procesatori din afara României. Grupul agricol a intrat și pe alte segmente de culturi, precum cartofi pentru chipsuri sau sfeclă roșie. Pentru moment, aceste culturi reprezintă o foarte mică parte din suprafața totală exploatată, care este prepon­de­rent arendată.

Tehnologia joacă un rol din ce în ce mai mare în agribusiness. Și aici nu e vorba doar despre automatizarea unor procese, ci despre procesul de management în sine, bazat pe date. „Lipsa date­lor înseamnă lipsă de management“, argumen­tează Zăgan. Infrastructura in­for­matică a companiei pe care o conduce are în centru Agrocity, o soluție de farm management, racordată la o „armată“ de senzori care transmit în timp real date despre culturi. Tot pe zona de tech, HAI are un par­teneriat cu Trimble, o companie de software ame­ri­cană, ale cărei acțiuni intră în componența indicelui S&P 500. „Agricultura presupune să știi să cultivi te­renul optim, pentru a pro­duce profit, în timp ce tehnologia evo­luează și ești nevoit să ții pasul cu această evoluție“, spunea la în­ceputul anului Iulian Cîrciu­maru, președintele boardului Holde.

Cadrul general

Ca o punere în context, HAI se situează între primii zece jucători din domeniul agri­col. „Suntem a patra cea mai mare fermă cu capital local“, arată Zăgan. În afară de liderul incontestabil, Agricost, un alt jucător important este grupul Tinmar (cunoscut pentru afacerile în domeniul energiei), după preluarea în urmă cu trei ani a Intercereal, businessul agricol al lui Ioan Niculae, care într-o perioadă a fost unul dintre cei mai bogați români. Tinmar este controlat de discretul om de afaceri Augustin Oancea. În pofida unor comasări importante, agricultura lo­cală rămâne însă fragmentată, circa ju­mătate dintre fermele românești având suprafețe de sub cinci hectare, potrivit unei cercetări a Comi­siei Europene. De asemenea, gradul de fragmentare este mai ridicat decât în țările vecine.

Indiferent de dimensiune, fermierii se confruntă cu aceleași riscuri. Schimbările climatice sunt proba­bil una dintre cele mai mari amenințări pe termen lung. Este vorba de încălzirea globală, care duce la creș­terea temperaturilor, ceea ce pune în pericol cul­turile. În același timp, emisiile de gaze cu efect de seră – agricultura generează cam 10% din acestea, la nivel european – pot atrage după sine reglementări cu efect direct în bugetul agricultorilor. Și tot din zona reglementării vine și riscul reducerii subven­țiilor, valabil de altfel la nivelul întregii Uniuni Europene.

Ca o concluzie, pentru Liviu Zăgan, viața de arhitect ar fi fost probabil infinit mai ușoară – e domeniul pentru care s-a pregătit și de care e pasionat în continuare. Încă este acționar în firma de arhitectură ale cărei baze le-a pus la începutul anilor 2000, alături de doi asociați. Poate și construcția unui grup agricol diversificat geografic e un proiect care are destul de mare legătură cu profesia sa de bază.

Acest articol a apărut în numărul 169 al revistei NewMoney

FOTO: Laszlo Raduly