Ironia istoriei. Când NASA împlinește 60 de ani, astronauții americani călătoresc în spațiu cu capsule rusești de tip Soyuz
NASA a sărbătorit, duminică, 60 de ani de când președintele american Dwight Eisenhower a semnat legea de înființare a Administraţiei Naţionale Aeronautice şi Spaţiale, care să permită SUA concureze cu Rusia, care avea programe spațiale mult mai avansate la acea vreme.
Povestea începe pe 4 octombrie 1957 când Uniunea Sovietică are ușit să lanseze în spațiu celebrul Sputnik, primul satelit artificial, prin intermediul unei rechete balistice. URSS și-a lăudat acest succes, exclamând că Sputnik este „a doua lună” a Pământului.
„Sputnik 1 a fost un fenomen. Îl puteai vedea din curte”, a rememorat Guyford Stever, unul dintre fondatorii NASA.
Era perioada de început a Războiului Rece, iar reușita URSS i-a speriat pe americani. „Nu satelitul ne îngrijora, ci chestia care l-a dus în spațiu. Dacă poți lansa o rachetă de o asemenea magnitudine, înseamnă că poți lansa și o bombă termonucleară foarte ușor”, spunea și Gerald Siegel, director al Comisiei Speciale care a înființat NASA.
Grijile americanilor s-au intensificat odată cu lansarea unui nou satelit de către sovietici, Sputnik II, la mai puțin de o lună distanță față de primul.
Prima tentativă a americanilor de a trimite un satelit pe orbita Pământului a venit la finalul anului 1957, însă a fost un eșec răsunător după ce Vanguard TV-3 a explodat în fața a milioane de telespectatori din toată lumea care urmăreau transmisiunea live.
În acel moment, președintele Dwight Eisenhower începuse deja să lucreze la înființarea unei agenții spațiale, iar pe 29 iulie 1958 a semnat legea de creare a Administraţiei Naţionale Aeronautice şi Spaţiale, iar NASA își înceape oficial activitatea pe 1 octombrie în același an.
NASA a fost fondată pe bazele agenției guvernamentale pentru aeronautică NACA (National Advisory Committee for Aeronautics, n.r.), care a coordonat programele spațiale ale SUA încă din 1915.
Prima reușită a programului spațial american a venit în ianuarie 1958, când satelitul Explorer 1 a fost lansat cu succes pe oribita Pământului. Cu toate că la acea vreme programele spațiale erau dezvoltate pentru a crea un avantaj militar, avantajele științifice ale explorării spațiului au devenit clare datorită lui Explorer 1.
„Mai ales în privința comunicațiilor, a meteorologiei și a navigației. Nu am fi putut face acest lucruri cu legislația de atunci, așa că a fost nevoie să creem o agenție civilă”, spune Eilene Galloway, fost consultant în domeniul securității naționale, despre utilitatea NASA.
Sovieticii au avut o nouă reuşită în aprilie 1961, când Iuri Gagarin a devenit primul om care a ajuns în spaţiu, realizare care i-a ambiționat și mai mult pe americani. Astfel, după doar o lună, preşedintele american John F. Kennedy anunța că SUA va trimite un om pe Lună până la finalul anilor ’60, punând bazele programului Apollo. Abia în 1969 au reușit acest lucru, când Neil Armstrong a intrat în istorie ca primul om care a pășit pe lună.
În timpul epocii Apollo, nu mai puţin de 5% din bugetul naţional revenea NASA, scrie Agerpress. Însă, de atunci această cotă a scăzut constant, ca în acest moment să reprezinte mai puţin de 0,5% din bugetul federal (aproape 18 miliarde de dolari pe an), iar NASA nu mai joacă acelaşi rol în politica naţională.
Astfel că, la 60 de ani de la înființare, agenţia nu mai poate trimite singură astronauţii în spaţiu, după ce programul său de navete spaţiale s-a încheiat în 2011, la 30 de ani de când a fost lansat. SUA trebuie să plătească acum până la 71 de milioane de dolari per loc Rusiei pentru a trimite astronauţii americani pe Stația Spațială Internațională, cu o capsulă Soyuz.
Însă din 2019, NASA nu va mai fi dependentă de Rusia, pentru că a semnat un contract de aproape 7 miliarde de dolari cu Boeing și SpaceX, companie fondată de Elon Musk, care vor dezvolta un program prin care austronauții americani să poată ajunge în spațiu de pe teritoriul SUA.
Foto: NASA
