În pregătirea marelui asalt asupra locurilor noastre de muncă, roboții încep să se înroleze în armată

Spot, robotul patruped construit de firma americană Boston Dynamics, a apărut ală­turi de soldați în timpul unor simulări mili­tare desfășurate de armata franceză. Oficial, acesta a fost folosit pentru misiuni de recunoaștere în cadrul unui exercițiu de an­trenament de două zile, dar implementarea ridică întrebări despre cum și unde vor fi utilizați în viitor (nu doar) roboții ce­lor de la Boston Dynamics.

Masculul Alfa

De ani buni, roboții com­paniei americane – desprinsă din Insti­tutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) și controlată acum de concernul ja­ponez SoftBank – au încântat și îngrozit în egală măsură internetul, indiferent că a fost vorba despre o haită de câini mecani­zați ce trag după ei un camion sau despre Atlas, robotul-umanoid ce dansează sau parcurge în mare viteză și fără vreo ezitare un traseu de parkour. Cântărind 25 de kilograme, Spot e pus în mișcare de 12 motoare electrice, poate atinge o viteză de 1,6 metri/secundă și are o autonomie de 90 de minute, asigurată de baterii care pot fi schimbate.

La configurația standard se pot adăuga alte 14 kilograme de echipament suplimentar, cum ar fi un braț retractabil cu ajutorul căruia poate deschide uși sau muta dife­rite obiecte. Poate lucra la temperaturi între -20 și +45 de grade Celsius, având un sistem de camere care se rotesc la 360 de grade și cinci module de senzori care îi per­mit să cerceteze spațiul din jurul său și să se orienteze. Pe partea de software, cu ajutorul unui kit dedicat de dezvoltare îi pot fi programate noi funcții și abilități.

Numai că, în ciuda acestor caracteristici și mai ales în pofida a ceea ce ar putea să sugereze videoclipurile companiei, Spot nu este în totalitate autonom. „Are un grad ridicat de independență, dar asta nu în­seamnă că îl pui pur și simplu într-un spa­țiu și îi spui – «OK, scanează tot și des­curcă-te»“, explica pentru Wired Michael Perry, vicepreședinte al companiei Boston Dynamics. Ceea ce înseamnă că robotul încă are nevoie de un operator uman care să se asigure că poate naviga fără pro­bleme într-un mediu nou pentru el. Cel pu­țin în faza inițială.

Până recent, Spot putea fi controlat doar cu ajutorul unei tablete persona­li­zate, ceea ce însemna că operatorul trebuia să fie tot timpul în apropierea sa. În momentul de față poate fi însă dirijat integral de la mare distanță, din orice parte a lumii, cu ajutorul unei platforme browser based numită Scout. În viața de zi cu zi, Spot are deja câteva aplicații civile, fiind folosit în construcții, mine subterane, centrale nucleare și platforme petroliere offshore.

Despre încorporarea lui Spot, Michael Perry spune că robotul a ajuns în Franța printr-unul dintre distribuitorii săi europeni, Shark Robotics, și că firma ameri­cană nu a fost notificată că va fi folosit în simularea unor misiuni militare. Potrivit ziarului francez Ouest-France, exercițiul în care a fost implicat Spot a avut ca scop familiarizarea soldaților cu „provocările de mâine“, care includ robotizarea câmpului de luptă, precum și evaluarea uti­li­tății ro­boților în conflictele militare ale vii­torului.

În timpul celor două zile de campanie, soldații au pus în practică diverse scenarii de acțiuni ofensive și defensive, pe timp de zi și de noapte, totul culminând cu un test de luptă urbană. Într-o primă fază, exercițiile au implicat doar oameni, fiind reluate apoi în echipe mixte de oameni și roboți, pentru a vedea în ce măsură aceș­tia din urmă pot face o diferență.

Pentru a proteja și a servi

Ouest-France scrie că roboții au încetinit opera­țiu­nile, dar au ajutat la menținerea în sigu­ranță a trupelor. „În timpul luptei urbane în care nu am folosit roboții, «am murit». Nu și în a doua, când robotul a făcut o re­cunoaștere“, spune unul dintre soldații par­ticipanți. O altă problemă a fost durata de viață a bateriei lui Spot, care s-a des­cărcat complet, astfel că robotul a trebuit să fie cărat.

Cum era de așteptat, apariția lui Spot pe un câmp de luptă, fie el și simulat, a încins spiritele. Boston Dynamics are o lungă istorie în dezvoltarea de roboți pentru armata Statelor Unite, dar s-a distanțat de co­nexiunile sale militare pe măsură ce s-a reorientat către piețele comerciale.

De altfel, Boston Dynamics a subliniat permanent că mașinile sale nu vor fi nicio­dată armate, iar termenii și condițiile companiei interzic folosirea lui Spot „pentru a răni sau intimida orice persoană sau animal, (folosirea, n.r.) ca armă sau pentru a activa orice tip de armă“. Pe de altă parte, Perry spune că, „în măsura în care armata utilizează robotica pentru a-i ajuta pe oameni să nu se rănească, credem că este o utilizare perfect validă a tehnologiei“, adău­gând că Boston Dynamics „evaluează în con­tinuare“ dacă va interzice sau nu im­ple­mentările clienților militari.

Alți câțiva roboți Spot au fost închiriați și de Poliția de Stat din Massachusetts și au fost folosiți ca „dispozitive mobile de supraveghere de la distanță“, potrivit Uniunii Americane pentru Libertăți Civile (UALC). Scopul oficial declarat a fost acela de „a le evalua capacitatea de reacție în situații ce presupun aplicarea legii, în special în inspecția de la distanță a mediilor potențial periculoase“. La presiunile presei, oficialii Poliției din Massachusetts au precizat că roboții au fost alocați pe o peri­oadă de trei luni echipei speciale de ge­niști, alături de care au intervenit în două misiuni, fără a intra însă în alte detalii despre rolul lor exact.

Despre acest parteneriat, Michael Perry a subliniat într-un comunicat oficial că ro­boții au fost închiriați forțelor de ordine cu aceleași condiții deja amintite – să nu fie utilizați într-un mod care să „dăuneze fizic sau să intimideze oamenii“.

Fostul sergent SWAT Keith Taylor, acum profesor la John Jay College of Criminal Jus­tice, spune că un robot care poate strânge de la distanță informații despre o situație volatilă are „un potențial extraordinar“ de a limita rănirile și decesele. „Este important să punem la îndoială autoritatea poliției și să ne gândim la încălcarea sau nu a drepturilor civile, însă lucrurile sunt destul de simple. Sunt concepuți (roboții gen Spot, n.r.) pentru a-i ajuta pe oamenii legii să obțină informațiile de care au nevoie fără a se implica într-un schimb mortal de focuri, de exemplu.“

Autonomie de război

În timp ce teoreticienii și avocații drepturilor omului avertizează că avem nevoie de mai multă transparență și de reglementări stricte pen­tru a proteja libertățile și drepturile civile în epoca inteligenței artificiale, militarii din întreaga lume îndreaptă tot mai mult roboții spre câmpul de luptă. Produ­că­torul rus de arme Kalashnikov Concern, de exemplu, a anunțat încă de acum câțiva ani că lucrează la dezvoltarea unor drone de luptă cu inteligență artificială, capabile să-și identifice țintele și să ia decizii independente. „În viitorul apropiat intenționăm să dezvăluim o întreagă linie de produse pe bază de rețele neurale“, spunea Sofia Iva­nova, directoarea de comunicare a Kalashnikov, citată de agenția TASS. Principala trăsătură a acestui tip de rețele este capacitatea de a învăța din exemple și ex­pe­riențe anterioare, cu scopul de a evolua și a-și îmbunătăți performanțele. Altfel spus, devin mai inteligente cu fiecare infor­mație nouă pe care o procesează.

Într-un comunicat recent, Ministerul Apă­rării de la Moscova anunță că armata rusă va dispune „în curând“ de prima unitate de roboți, care ar urma să fie formată din tancuri fără pilot Uran-9, testate deja în Siria. În octombrie anul trecut, oficiali ai ar­matei ruse vorbeau despre integrarea de roiuri de drone de atac, roboți și exoschelete în echipamentul de luptă de generația următoare. Fabricat de Kalashnikov Concern, Uran-9 este un vehicul terestru de luptă fără pilot, controlat de la distanță de un operator uman, destinat asistării unită­ților de luptă, de recunoaștere și de combatere a terorismului. Robotul de 12 tone este echipat cu arme ghidate Ataka, ra­che­te antitanc, lansatoare de rachete Shmel-M, un tun automat de 30 mm 2A72 și o mitralieră de 7,62 mm. A fost deja testat în războiul din Siria, dar rapoartele oficiale spun că a avut probleme de funcțio­nare și că nu ar fi răspuns prea bine la co­­menzi. Între timp, spun acum cei de la Ka­lashnikov, toate problemele constatate atunci au fost remediate.

De la producătorul de tehnică militară Hanwha Systems vine SGR-A1, o santinelă-robot înarmată capabilă să detecteze și să urmărească ținte pe distanțe de până la patru kilometri și să facă distincția între oameni, animale și obiecte în mișcare. E deja folosită în zona demilitarizată dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud și utili­zează recunoașterea vocală pentru a identifica persoanele care se apropie.

Când cineva trece granița, este automat perceput ca un inamic. Robotul îi poate cere verbal acestuia să se predea și poate interpreta mâinile ridicate deasupra nivelului umerilor ca pe un semn de supunere. Dacă prezumtivul intrus nu spune un cod de acces până ajunge la o distanță de zece metri, SGR-A1 poate fie să alerteze un centru de comandă, fie să tragă cu gloanțe de cauciuc sau să deschidă focul cu o mitra­lieră Daewoo K3 de 5,56 mm.

Prototerminatorii

Mai aproape de ima­ginea cultivată de Hollywood – „un organism cibernetic, țesut viu peste un endoschelet de metal“, așa cum se descrie mo­delul T-800 din seria „Terminatorul“ –, un proiect comun al US Army Combat Ca­pa­bilities Development Command (DEVCOM), Duke University și University of North Carolina își propune exact acest lucru: să înlocuiască mecanismele tradițio­nale cu țesut muscular.

„Deși impresionanți în felul lor, roboții de astăzi sunt folosiți pentru a îndeplini un scop limitat. Noi vrem ca ei să devină par­teneri versatili, care să-i însoțească pe sol­dați peste tot și să fie capabili să se adap­teze la orice situație neprevăzută“, spune Dean Culver, cercetător științific la DEVCOM, citat de Army Times.

Experimentele lor nu sunt fără precedent. În 2014, cercetători de la Universitatea Illinois au construit primii bioroboți mi­croscopici cu autopropulsie, alimentați cu celule musculare cardiace prelevate de la șobolani. Tot în laboratoarele civile, o echipă a Universității din Tokyo a combinat plasticul și metalul cu țesuturile musculare vii pentru a crea mâini robotizate biohibride funcționale. Mușchii au fost crescuți de la zero, prin atașarea celulelor musculare precursoare – recoltate de la șo­bolani – la scheletele robotizate. Hibri­dul astfel obținut poate imita acțiunile degetelor umane, iar cercetătorii speră pe vii­tor să combine mai mulți mușchi într-un singur dispozitiv, pentru a reproduce brațe sau mâini întregi. Acum, în loc să le extragă din organis­mele vii, cercetătorii militari încearcă să dezvolte celule musculare și țesuturi dedi­cate pentru nevoile specifice ale un robot biohibrid. „Țesutul muscular este remarcabil în producerea unei cantități specifice de putere mecanică la un moment dat, iar versatilitatea sa este de neegalat“, mai spune Culver.

Vom vedea la un moment dat și o versiune biohibridă a lui Spot? Deocamdată e greu de spus. Michael Perry ne asigură totuși de un lucru: „Fără echivoc, nu vrem ca vreunul dintre clienții noștri să folo­sească robotul pentru a le face rău oamenilor“.