În ce se va transforma capitalismul acum, când coloșii economiei mondiale nu mai pun preț pe profit

Ionuț Ancuțescu 09/09/2019 | 11:45 Special
În ce se va transforma capitalismul acum, când coloșii economiei mondiale nu mai pun preț pe profit

În ce se va transforma capitalismul acum, când șefii de la Amazon, Apple sau General Motors spun că maximizarea profitului nu mai are întâietate?

Acest articol a apărut în numărul 73 (9 – 22 septembrie 2019) al revistei NewMoney

 În iulie 1892, Andrew Carnegie, unul dintre părinții capitalismului american, nu ezita să aducă mercenari înarmați care să tragă în propriii lui muncitori după ce aceștia s-au răsculat pentru condiții de muncă mai bune. Deși Carnegie Steel, strămoșul corporației US Steel de azi, reușise să revoluționeze producția de oțel și să obțină produse cu valoare adăugată ridicată care se vindeau la prețuri premium, în loc să beneficieze de o creștere a salariilor, sindicatul muncitorilor s-a ales cu o reducere de 22%. De aici, conflictul dintre anga­­ja­ți și proprietar, soldat cu decesul a șapte dintre ei și un important pas înapoi în mișcarea sindicală.

În august 2019, Business Roundtable, un grup format din directorii celor mai mari corporații americane (ca o ironie, cofondat de un fost șef de la US Steel), a abandonat în mod oficial ideea că maximizarea averii acționarilor ar trebui să reprezinte obiectivul principal al companiei. Cu alte cuvinte, acționarii nu vor mai fi exclusiv deasupra celorlalți stakeholderi: angajații, clienții, furnizorii și comunitățile în care companiile își desfășoară activitatea.

Companiile reunite în Business Roundtable, printre care Amazon, Apple, General Motors sau Oracle, au cumulat 15 milioane de angajați, generează profituri anuale de aproape 300 de miliarde de dolari, donează peste 8 miliarde de dolari și au contracte de aproape 500 de miliarde de dolari cu companii mici și mijlocii.

Michael Spence, un profesor laureat al Premiului Nobel pentru Economie, e de părere că evenimentul din vara aceasta este un semn clar că marile companii își vor limita câștigurile de capital pentru a proteja toți partenerii implicați într-o afacere, în afară de acționari. E vorba despre „angajați, clienți prost in­­for­­ma­­ți, furnizori, ge­­ne­­ra­­țiile viitoare, cărora deseori le lip­­seș­­te puterea de piață care le-ar permite să se autoprotejeze“, spune Spence într-un articol pu­­blicat de Project Syndicate, plat­­for­­mă internațională de comentarii și ana­­lize pe teme de interes global.

Din perspectivă istorică, în anii ’50 și ’60, Statele Unite și Europa au experimentat așa-zisul „capitalism ma­­na­­ge­­rial“, în care corporațiile, guver­­nele și sin­­dicatele colaborau pentru securita­­tea și bunăstarea an­­ga­­jaților. Stagnarea din anii ’70 a împins însă acțio­­narii să în­­ceapă o goană după profituri, ceea ce a dus la scăderea puterii sindicatelor, po­­trivit revistei The Eco­­nomist.

 MOMENT DE COTITURĂ. Altfel spus, rezoluția acestor cavaleri ai mesei rotunde din business pare un moment de cotitură în istoria capitalismului mo­­dern și cel puțin două întrebări decurg de aici. Cât de sinceri sunt executivii care își asumă noua paradigmă? Cum/când se va răsfrânge marea schimbare și pe plaiurile mioritice?

Majoritatea publicațiilor de calibru care s-au aplecat asupra întâlnirii de la sfârșitul acestei veri nu pun la îndoială sinceritatea decla­­ra­­ții­­lor de mai sus, întrucât capitalismul așa cum îl știm noi trece printr-o criză profundă care impune o schim­­bare de abordare. Cu alte cuvinte, executivii în cauză se simt forțați de context să regândească mi­­siunea clasică a corporației. „Această schimbare este, de asemenea, parte dintr-o creștere a antipatiei față de corporații pe ambele maluri ale Atlanticului“, scriu jurnaliștii de la The Economist. Conform pu­­bli­­cației britanice, pentru circa 50% din tinerii americani cu vârs­­te cuprinse între 18 și 29 de ani, socialismul nu mai este o spe­­rietoare, iar ponderea lor este egală cu cea a fanilor capitalismului.

Polarizarea socială, din ce în ce mai adâncă pretutindeni în lume, este unul dintre izvoarele principale ale antipatiei față de capitalism. Iar dezechilibre substanțiale de bunăstare există și în România. E suficient să ne uităm la structura depozitelor bancare ale populației. Din 14,1 milioane de deponenți, puțin peste 35.000 aveau conturi mai mari de 100.000 de euro, la sfârșitul lui 2018 (vezi pagina 15). În aceeași ordine de idei, 83% din deponenți au economii de până în 10.000 de lei (puțin peste 2.000 de euro). Ca să nu mai adaugăm că România este țara cu cel mai mare risc al sărăciei dintre toate cele 28 de state ale Uniunii Europene.

La noi, ce-i drept, antipatia față de valorile capitaliste nu este atât de pregnantă în com­­parație cu cea înregistrată în rândurile tinerilor americani. Sau, cel puțin, nu a fost măsurată până la ora actuală. În România, discuția despre corporații a fost parțial confiscată de politicienii populiști care au încercat demonizarea capitalului străin.

Apropo, un studiu realizat în 2017 de Ziarul Financiar împreună cu PIAROM (Patronatul Investitorilor Autohtoni) a relevat că marja de profit a corpo­­ra­­țiilor străine este aproape de două ori mai mică decât cea înregis­­tra­­tă de companiile românești (6,7%). Asta, în condițiile în care veniturile cumulate ale corporațiilor sunt mai mari decât cele ale companiilor ro­­mâ­­nești. Întrebarea nerostită este dacă nu cumva performanța românească ascunde și practici neortodoxe, precum folosirea muncii în nuanțe de gri sau chiar negru.

Vizibilă cu ochiul liber la tinerii români este manifestarea unui alt curent global, care poate fi privit drept o îndulcire a polarizării sociale: proprietățile nu mai sunt importante pentru ei, astfel că toate bu­­nu­­rile pe care le folosesc sunt închiriate. De la mașina care îi duce la serviciu până la apartamentul în care locuiesc. De la camera în care își petrec vacanța până la cărțile pe care le citesc. „Dacă în trecut se punea accent mare pe stabilitatea financiară și acumularea de capital, azi se pune accent din ce în ce mai mult pe experiențe și pe viața trăită acum“, explica în urmă cu peste un an Mihai Purcărea, CEO al BRD Asset Management, pentru un cover story publicat de NewMoney, cu titlul „Comunismul digital“. Aceste expe­­rien­­țe sunt sinonime cu o economie de tip nou (gig economy), care a permis dezvoltarea accelerată a unor companii precum Uber, Bolt sau Airbnb.

 O ALTĂ BOMBĂ CU CEAS. Lipsa eticii în afaceri și corupția din mediul privat sunt o altă bombă cu ceas din marea grădină capitalistă. În Statele Unite sunt bine-cunoscute cazurile șefilor de bănci care au ob­­ți­­nut bonusuri în vremurile în care instituțiile de cre­­dit pe care le conduceau erau salvate cu ajutor de stat.

Mutând discuția pe plan local, corupția din mediul corporatist a început de un timp să aibă trăsături concrete. De exemplu, Sorin Mîndruțescu, unul dintre principalii reprezentanți ai capitalului străin în calitate de șef al Oracle România și membru al Comitetului Reprezentanților Fondului Proprietatea, este cercetat pentru avantajarea frauduloasă a unor parteneri în licitații publice. Mita cumulată pe care ar fi luat-o Mîndruțescu între 2009 și 2013 se ridică la pes­­te 800.000 de euro, în condițiile în care veniturile unui CEO de talia sa sunt, de obicei, cifre cu șase zero­­uri.

Practicile neortodoxe au fost, se știe, una dintre pâr­­ghiile principale ale acumulării marelui capital în România postdecembristă. Totuși, de un timp, mulți dintre „campionii“ capitalismului (de cumetrie) al ul­­ti­­­­­­milor 30 de ani s-au dovedit niște stele căzătoare. Im­­periile lui Dan Adamescu, Dinu Patriciu sau Ioan Ni­­culae − pe rând, numărul unu în clasamentele bo­­gă­­ției românești − s-au năruit în mai puțin de cinci ani.

Campionii momentului sunt tineri antreprenori ca­­re nu au beneficiat de niciun avantaj competitiv în mo­­mentul de start și care au lansat produse cu impact în comunitățile pentru care au fost create. Unul dintre starurile zilei, de exemplu, este Mihai Simiuc, cofondatorul FruFru − un producător și retailer de mân­­care sănătoasă vândut recent către Unilever. Simiuc a rămas asociat al corporației americane, pentru a încerca din această poziție să ducă afacerea într-o altă ligă.

Prestigiul unui antreprenor nu se mai măsoară exclusiv în bani, componenta socială a afacerii fiind una hotărâtoare. De altfel, a fi antreprenor social este unul dintre dezideratele momentului. Calcule de acum patru ani arătau că aproape 30% din veniturile totale ale ONG-urilor din România sunt realizate din activități economice. În 2015, veniturile cumulate ale organizațiilor neguvernamentale din România se ridicau la 2,54 miliarde de euro, potrivit unui studiu rea­­lizat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, pe baza datelor Institutului Național de Statistică. De remarcat că, din 2010, veniturile ONG-urilor au crescut de aproape patru ori. O creștere semnificativă au înregistrat-o și veniturile din surse proprii, însă, până în 2015 (ultimul an măsurat în studiu), ponderea acestora s-a plafonat la 30%. Veniturile uriașe ale ONG-urilor pot fi puse și pe seama bugetelor de CSR (corporate social responsability) ale corporațiilor din energie, telecom sau industrie.

Privite de multe ori ca o formă de îmbunătățire a ima­­­ginii mai ales în cazul companiilor care pot avea un impact negativ asupra mediului, bugetele de CSR au început să însemne ceva mai mult decât un simplu exercițiu de PR. La întrebarea „De ce se implică compania dumneavoastră în CSR?“, 21% din respondenții unui sondaj realizat anul acesta de CSR Media, un site care monitorizează activitatea de responsabilitate socială, au menționat ca principal motiv creșterea valorii financiare a companiei.

 CU REZERVE. Ciprian Stănescu, managing partner la Social Innovation Solutions, organizație care face consultanță pentru ONG-uri și corporații pe teme de impact social sau inovație, este rezervat când vine vor­­ba de gradul de răspândire a viziunii moderne asu­­pra corporațiilor. „Cred că, pentru un cerc restrâns de CEO, boarduri și angajați, prioritatea nu mai este profitul, ci sustenabilitatea comunităților, a gru­­purilor-țintă și a planetei, în general“, spune Stă­­nes­­cu, fost director pentru parteneriate în cadrul Asho­­ka, una dintre principalele rețele de antreprenoriat social din lume. „Din păcate, cred că pentru mul­­te alte companii ideea de a nu mai urmări profitul e destul de departe“, adaugă antreprenorul social.

Pe de altă parte, cunoscutul coach Mihai Popa-Radu e de părere că reinventarea organizațiilor este doar o chestiune de timp. Popa-Radu a tradus o carte cu un titlu sugestiv pentru subiect, „Organizația rein­­ven­­tată“, scrisă de un fost consultant belgian, Frédéric Laloux, a cărei idee de bază este că modelul cor­­porației organizate ierarhic moștenit de la sfâr­­și­­tul secolului al XIX-lea, în care șeful suprem le știe pe toate, își trăiește ultimele clipe. Potrivit lui Laloux, compania viitorului va fi organizată după principiul de funcționare al organismului uman, o sumă de subsisteme corelându-se moment de moment într-un mod dinamic. În plus, consultantul crede că, așa cum s-a întâmplat de multe ori în istorie, cine se opune schimbării va dispărea.

Când se va petrece modernizarea modului de organizare a corporațiilor (inclusiv a celor din România) e o întrebare la care nimeni nu știe încă răs­­pun­­sul. „Nimeni nu poate anticipa ce se va întâmpla oda­­tă ce schimbările și zguduirile profunde prin ca­­re trecem în acești ani se vor fi încheiat“, spune Popa-Radu, referindu-se, printre altele, la „shift-ul de putere de la Vest către Est, conflictele economice, perturbările climatice, introducerea pe scară din ce în ce mai largă a inteligenței artificiale, revirimentul naționalismului sau Brexit.“

Apariția cărții lui Laloux pe piața românească a fost posibilă datorită implicării a doi antreprenori, frații Dan și Marius Ștefan, proprietarii Autonom Rent-a-Car, cea mai mare firmă de leasing opera­­țio­­nal cu capital românesc. Cei doi s-au oferit să cumpere câteva sute de exemplare, astfel încât − indiferent de primirea publicului − editura să-și poată aco­­peri costurile. De altfel, proprietarii Autonom Rent-a-Car sunt cunoscuți pentru apetitul real pentru dezvoltarea culturii organizaționale. „Nu distribu­­im dividende, însă majoritatea colegilor au o participare la profit, avem buget nelimitat pentru învă­­țare, dezvoltarea personală este principalul in­­di­­cator de performanță, angajăm și concediem pe profilul moral și pe compatibilitatea culturală“, explică Dan Ștefan.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

Ionuț Ancuțescu are o experiență de peste 17 ani în presa economică și de business. A lucrat la publicațiile Ziarul Financiar, Capital, Biz, Business Magazin, Money Express, Forbes și Adevărul Financiar, iar acum este redactorul-șef al revistei NewMoney.