Este cazul Donald Trump unul fără precedent în istoria Statelor Unite? Ce alți politicieni de rang înalt au mai avut probleme cu justiția în trecut

Mimi Noel 04/05/2023 | 10:24 Special
Este cazul Donald Trump unul fără precedent în istoria Statelor Unite? Ce alți politicieni de rang înalt au mai avut probleme cu justiția în trecut

Punerea sub acuzare a fostului președinte american Donald Trump reînvie o tristă istorie. Lista politicienilor americani puși sub acuzare sau chiar condamnați este lungă și nu prevestește nimic bun pentru ce se întâmplă zilele acestea în SUA.

Punerea sub acuzare – după aproape cinci ani de in­vestigații ale procurorilor din Manhattan – face ca Donald Trump să devină primul fost președinte al Statelor Unite ale Americii acuzat de fapte penale. Începe o procedură legală de du­rată, iar procesul pro­priu-zis ar putea demara cel mai devreme anul viitor.

Din 5 aprilie, Donald Trump și avocații lui au de dat răspunsuri la 34 de capete de acuzare, legate de falsificarea registrelor comerciale pentru a cum­păra tăcerea unei actrițe porno în timpul campaniei prezidențiale din 2016, așa cum notează cotidianul american The New York Times. Fostul președinte a apelat la registre contabile false pentru a ascunde o plată de 130.000 de dolari în zilele dinaintea alege­rilor prezi­dențiale din 2016 către actrița de filme pentru adulți Stormy Daniels, cu care ar fi avut o pre­supusă aven­tură în 2006.

Po­trivit procurorului districtual Alvin Bragg, prin respectiva schemă, Trump a încălcat legea elec­to­rală din New York.

Pe prima pagină

Majoritatea titlurilor sună „scandal fără precedent la cel mai înalt nivel“ și au în­ceput să curgă după ce acuzații de mită, corupție și plăți necuvenite la Casa Albă au zguduit întreaga Americă.

Acum un secol, ziarele americane erau, cumva si­milar, pline de titluri despre un alt scandal celebru – Teapot Dome. Ministrul de interne, Albert Fall, un vechi apropiat al președintelui Warren Har­ding, urma să fie condamnat la închisoare pentru mite enorme primite pentru a concesiona unui grup de in­terese rezervele de țiței ale țării.

Deși este adevărat că, înaintea lui Trump, niciun fost președinte ame­rican nu a mai fost pus sub acuzare, nu este tocmai fără precedent ce se petrece acum în politica ameri­cană, scrie presa. Dacă există ceva pentru care politica americană a creat un pre­cedent, este să pre­tindă că propria corupție este fără precedent, co­men­­tează publicația britanică Financial Times.

Există o listă de 134 de politicieni americani fede­rali care au fost condamnați pentru diverse infrac­țiuni comise. În scandalul Watergate, de pildă, sunt 9 politicieni implicați și condamnați, iar fostul pre­șe­dinte Richard Nixon a scăpat la mustață să fie pus sub acuzare, după ce a plecat de la Casa Albă (a fost scăpat de vicepreședintele și succesorul său, Gerald Ford, pentru a ajuta țara să depășească momentul jenant al scandalului Watergate). Primul vi­ce­­președinte al lui Nixon, Spiro Agnew, acuzat de mită, fraudă fiscală, conspirație și extorcare, a demisionat pentru a evita începerea procesului împo­triva sa.

Și fostul președinte Bill Clinton a negociat o înțe­legere și a plecat de la Casa Albă pentru a nu fi pus sub acuzare pentru sperjur în scandalul provocat de relația lui cu Monica Lewinsky.

Cei care susțin că un procuror districtual (de data aceasta, Alvin Bragg) nu are autoritatea să pună sub acuzare un fost președinte ar trebui să consulte nu doar cazul Agnew, ci și Constituția Statelor Unite. La articolul 1, secțiunea 3, se stipulează că „un pre­ședinte care este implicat în sau comite infracțiuni tre­buie, după încheierea mandatului, să fie răspun­zător și supus rechizitoriului, procesului și condamnat potrivit legii“ – exact justificarea oferită de se­na­torul republican Mitch McConnell pentru a vota împotriva celei de-a doua încercări de a-l demite pe Donald Trump în 2021.

Lecția lui Jefferson

Doi ani mai târziu, repu­blicanii susțin sus și tare că o acțiune legală împo­triva unui fost președinte este prin definiție un act politic. Și sunt mai multe capete de acuzare în dreptul lui Donald Trump care așteaptă să fie formulate – tentativele de a răsturna rezultatele alegerilor din statul american Georgia, ascunderea în imobilul per­sonal din Flo­rida a unor documente clasificate sau orchestrarea vio­len­țelor de la Capitoliu din 6 ianuarie 2021.

Toate aceste capete de acuzare ames­tecă politi­cul cu penalul. Iar asta se întâmplă pentru că așa funcționează Donald Trump. A intrat în po­li­tică pen­tru a se îmbogăți, cum ar trebui să fie limpede pentru oricine până acum, mai puțin pentru cei mai habotnici susțină­tori ai lui, comentează Finan­cial Times.

Dar nici asta nu ar fi o premieră. Unul dintre pri­mii vicepreședinți ai Statelor Unite, Aaron Burr, a fost condam­nat pentru infracțiuni comise în timpul man­datului, ulterior chiar pentru înaltă trădare (complot cu pu­teri străine pentru a incita la secesiune și a crea un nou stat în teritoriile de sud-vest și părți din Mexic), reamintește publicația britanică. Burr s-a folosit de poziția publică pentru a face bani, după cum explică istoricul Gordon Wood.

Pre­ședintele de atunci, Thomas Jefferson, a cerut jude­carea și condamnarea lui Burr tocmai pentru că s-a temut de consecințele asupra taberei republicane, dacă s-ar fi permis ca politicieni corupți să submineze serviciul public și încrederea în eforturile de a construi un bine comun.

Poate că Donald Trump intră la categoria „fără pre­cedent“ prin amploare, dar sigur nu ca tipologie – i s-a permis să meargă prea departe din toate punctele de vedere cu politica „pe persoană fizică“, compa­rativ cu oricare dintre predecesorii săi în ma­terie de delicte, iar prin acest comportament a eli­be­rat exact demonii de care Thomas Jefferson se temea.

Uriașul paradox

Ce este mai greu de înțeles este de ce democrații continuă să-l ajute pe Donald Trump. Pentru că punerea acestuia sub acuzare nu face decât să-i crească șansele politice, redându-i rolul preferat – în care să fie sub lumina reflectoarelor și „să scoată ce e mai rău din rivali“, după cum se confesa avocatul Roy Cohn editorialistului conservator William Sa­fire.

„Și așa reușesc să-i înfrâng cu propriile arme“, detalia Roy Cohn. Donald Trump, clientul vechi al lui Roy Cohn și ucenicul lui înflă­cărat, și-a depășit deja men­torul, cum se întâmplă de multe ori, pentru că fostul președinte reușește să scoată ce e mai rău din toată lumea – rivali, aliați, simpli observatori deopotrivă.

Cum altfel se poate explica extazul speculativ al mass-mediei și dozarea dramatică a așteptării zilei de 4 aprilie prin folosirea la modul inflaționist a cu­vintelor „istoric“ și „fără precedent“, ba chiar crea­rea de către CNN a unui tracker online pentru ca au­diența să urmărească cu sufletul la gură traseul aerian al lui Trump din Florida la New York? – după cum comentează revista britanică The Economist. Și cum se poate explica altfel punerea sub acuzare în sine?

Democrații și comentatorii favorabili democra­ților anticipau că, atunci când acuzațiile vor fi dez­văluite, vor fi mult mai grave decât cele cunoscute deja – implicarea într-o schemă financiară me­nită să acopere plata ilegală a 130.000 de dolari pentru a cumpăra tăcerea unei actrițe porno. Iată că nu a fost așa!

Evident că niciun american nu trebuie să fie deasupra legii. Dar, alegând să-l acuze pe Trump de aceste fapte penale, Bragg nu face decât să-i nete­zească drumul fostului președinte către o nouă no­mi­nalizare pentru alegerile prezidențiale din partea republicanilor și, implicit, spre Casa Albă, cred cei de la The Economist.

De la vânător la victimă

Părea că Trump își pier­duse forța pe scena politică. Chiar și unii sus­ți­nători s-au temut că, prin contestarea rezultatelor alegerilor din 2020 și prin spectacolul de negare care a urmat, a devenit mai curând obsedat să-și răzbune supărări personale decât să fie vocea temerilor americanilor.

Până și Fox News și-a luat re­flec­toarele de pe el și le-a mutat pe cel mai bine clasat republican în cursa pentru prezidențiale, guvernatorul Floridei, Ron DeSantis. Iată că această punere sub acuzare îl transformă pe Trump din acest Ahab mânat de răz­bunare în marea balenă albă.

Cu toți ochii ațintiți asupra lui, Donald Trump va continua să erodeze democrația americană. Procurorul districtual Alvin tocmai i-a dat ocazia să-și expună din nou li­tania de nemulțumiri și l-a repus în rolul său prefe­rat – să fie ținta stângiștilor radicali. „Nu după mine vin, ci după voi, eu doar le stau în drum“, îi place lui Trump să peroreze în fața au­dienței.

După punerea sub acuzare, a și livrat rapid un dis­curs înveninat la clubul său din Florida: „Singura infracțiune pe care am comis-o este aceea de a apăra fără teamă națiunea noastră de cei care caută să o dis­trugă“.

A pledat nevinovat pe o parte din capetele de acu­zare, dar a recunoscut că a cumpărat tăcerea pentru a-și proteja reputația, fără legătură cu campania electorală. Iar scandalurile sexuale din trecut – fostul președinte Bill Clinton sau senatorul John Edwards – arată că alegătorii și jurații au toleranță mare față de terti­purile politice menite să bage sub preș chestiunile intime.

Poate că Bragg va convinge juriul, în cele din urmă. Dar chiar dacă Trump nu va ajunge în fața Curții mai devreme de decembrie, chiar și republicanii deciși să-l oprească îl acuză acum pe procuror, prodemocrat, că face jocuri politice. Mitt Romney, senatorul de Utah, spune că Bragg a creat un prece­dent periculos în ceea ce privește „incriminarea opo­nenților politici“.

Donald Trump a crescut în sondajele de opinie recente și pretinde că a strâns milioane de dolari din donații după ce a cerut sprijin pentru a se apăra îm­potriva acuzațiilor prezentate la Curtea din Manhattan.

Chiar și în tabăra republicană, cei care se opuneau ferm nominalizării lui Trump au simțit că e ne­­cesar să se alinieze în spatele fostului președinte. O singură excepție – fostul guvernator de Arkansas, Asa Hutchinson, care a declarat că Donald Trump ar trebui să se retragă, din respect pentru sistemul de justiție american și pentru instituția preziden­țială.

În schimb, DeSantis, care la jumătatea lui martie îl iro­niza pe Trump că a cumpărat tăcerea unei star­lete porno, acum s-a alăturat corului de susți­nători.

Riscul subestimării

Se pare că actualii locatari de la Casa Albă văd cu ochi buni știrile legate de Trump. Joe Biden, care este sigur și nu prea că va candida pentru un al doilea mandat, crede că Trump ar fi cel mai ușor de învins candidat republican. Potrivit publicației Politico, consilierii lui Biden sunt convinși că alegătorii indeciși care l-au părăsit în 2020 nu-l vor mai vota anul viitor după haosul stârnit pe scena politică americană.

Toate sunt supoziții periculoase, cred cei ce la The Economist. Este adevărat că Trump a pierdut în 2020 la o diferență de șapte milioane de voturi, dar a fost la doar 40.000 de voturi de a ajunge la ba­raj cu Biden în colegiul electoral.

Într-o campanie electorală, Trump se bazează pe polarizare pentru a-i aduce de partea sa pe repu­blicanii care acum se în­doiesc de el. În plus, Biden are cea mai scăzută rată de favorabilitate din istoria electorală ameri­cană și nimeni nu poate anticipa acum ce se poate întâmpla cu starea lui de sănătate sau cu economia Statelor Unite.

Mai mult, punerea sub acuzare de la New York îl poate ajuta pe Trump să minimizeze orice altă anchetă îndreptată împotriva lui.

A promis că va face America măreață din nou, dar continuă să o compromită și este departe de a-și fi terminat opera, mai comentează sarcastic pu­bli­cația britanică.

„The Trump Show“ continuă

Donald Trump ar putea face foarte bine parte din celebrul „The Trump Show“, seria de documentare realizate de BBC despre fostul președinte american. Chiar când mulți credeau că nu mai are mare lucru de oferit, Donald Trump iese la rampă cu un episod de blockbuster. A oferit în prima săp­tă­mână din aprilie o dramă senzațio­nală de tribunal, devenind primul fost președinte acuzat de fapte penale. Trump a pledat nevinovat. America este ca întotdeauna divizată în materie de reacții, dar unită când vine vorba de a sta lipită cu ochii de ecran pentru a urmări un spectacol.

Cum va reacționa restul lumii? Ar putea fi două ti­puri de reacții contrastante. Una dintre reacții ar fi de relativă relaxare. Poate fi de importanță majoră pentru Statele Unite, dar nu pentru alte democrații, unde nu este atât de neobișnuit ca foști lideri să ajungă în fața unui tribunal.

Începând cu Franța (vezi Jacques Chirac sau Nicolas Sarkozy), Italia (Bettino Craxi, Silvio Berlusconi) și Israel (Moshe Katsav, Ehud Olmert și, mai nou, Benjamin Netanyahu), lista foș­tilor șefi de stat sau premieri con­damnați este lungă.

Trump numește punerea sub acuzare și anche­tarea sa drept un atac fără precedent la adresa Statelor Unite. În alte părți ale lumii, anchetele penale nu au fost un dezastru pentru democrație. Adesea, dim­potrivă.

Este adevărat că rivalii lui Trump au încercat (fără a reuși) să-l îndepărteze prin instrumentele sistemului politic. Congresul a inițiat de două ori procedura de demitere, fără succes. Constituția Statelor Unite este deliberat făcută să îngreuneze procesul de demitere a unui președinte.

De data aceasta, demersurile de a-l pedepsi prin sistemul de justiție par să fi început cu cel mai subtil și complicat caz dintre toate cele care îi puteau fi puse în cârcă. Condamnarea unui fost președinte însă mă­car reafirmă un principiu central al oricărei de­mo­crații – nimeni nu este mai presus de lege.

Calcule noi

La un alt nivel, ca reacție, aliații Statelor Unite ar trebui să fie alarmați. Mulți dintre ei s-au arătat încântați în ultimii doi ani că au scăpat de Donald Trump la Casa Albă și se gândesc că nu mai are cum să revină, după tot ce a făcut. O nesă­bu­ință, de­sigur. După manevra tribunalului din Man­hattan, statutul lui Trump de candidat principal al republicanilor pentru anul viitor la Casa Albă tocmai a fost consolidat. Capitalele lumii ar trebui să înceapă să-și facă propriile calcule cu acest fapt în minte.

Să ne uităm la Ucraina. Liderii de la Kiev ar trebui să facă tot posibilul să tranșeze în favoarea lor războiul înainte de o eventuală revenire a lui Trump la Casa Albă. La Moscova, lucrurile se aranjează altfel – Vladimir Putin ar putea aștepta momentul în care princi­palul aliat al Ucrainei să fie condus (din nou) de un lider care disprețuiește Ucraina. Atunci, Putin ar pu­tea cuceri tot ce-și dorește.

În cazul NATO (unde toată lumea se temea de un al doilea mandat al lui Trump), cei 31 de membri (Fin­landa a aderat oficial chiar pe 4 aprilie, când Trump apărea în fața Curții din Manhattan) vor strânge rândurile pentru ca Alianța să facă față unui posibil șoc Trump.

Se pot petrece multe pentru a împiedica noi episoade din „The Trump Show“ la Casa Albă. Este de așteptat ca procurorii să treacă însă la faptele mult mai grave comise de Trump – interferența în rezultatul alegerilor din statul american Georgia sau depozitarea unor documente strict secrete în propriul imobil.

Scandalurile și procesele care ar urma l-ar putea totuși copleși pe Trump. Chiar dacă va fi candidatul republicanilor pentru alegerile de anul viitor, electo­ratul i-ar putea da un vot de blam într-o nouă confruntare cu Joe Biden. Vom asista la un serial care cu siguranță va mai avea multe întorsături de si­tu­a­ție. Doar că aliații Statelor Unite ar trebui să nu uite nicio secundă terifiantul adevăr – este pură realitate, nu un film.

Perspective

Judecătorul Juan Merchan nu a anunțat încă niciun termen pentru începerea procesului lui Trump.

  • CE URMEAZĂ. Procurorii și avocații apărării vor face schimb de probe. Pro­curorii caută pârghii legale prin care să-i interzică lui Trump să facă publice dovezi din dosar.
  • TACTICĂ. Avocații vor căuta să mute procesul la o altă in­­stanță. Trump a scris deja pe Truth Social, rețeaua pe care a fondat-o, că nu crede că poate avea un proces echitabil în Manhattan, o enclavă libe­rală în care este profund nepopular, și a sugerat ca procesul să fie mutat în Staten Island.
  • DEADLINE. Termenul-limită pentru avocații lui Trump pentru a depune toate cererile este 8 august. Procurorii ar urma să le răspundă până pe 19 septembrie. Ur­mătoarea audiere a lui Trump va avea loc pe 4 decembrie. Procurorii ar vrea ca procesul să înceapă în ianuarie 2024, dar avocații lui Trump susțin că este prea devreme.

Acest articol a apărut în numărul 162 al revistei NewMoney

FOTO: Getty

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.