Efecte perverse: cum distorsionează programele guvernamentale economia

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Orice intervenție a statului în economie creează distorsiuni. În România, lista lor e lungă, iar costurile, de multe ori, mascate.

Economistul austriac Friedrich Hayek, unul dintre promotorii pieței libere, spunea că, atunci când statul planifică prea mult, oamenii nu mai pot planifica nimic. „Cu alte cuvinte, nu este ușor să proiec­tezi sau să iei măsuri pe care nu le studi­ezi profund sau despre care nu știi din experiență că duc la rezultate bune“, nuanța Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, într-o sală plină de antreprenori nemulțumiți de deciziile luate sau anunțate de Guvern.

Subiectul discuțiilor era stimulul fiscal uriaș din ultimii ani, care s-a dovedit prin­cipalul pilon al exploziei consumului – sin­gurul motor real al creșterii econo­mice. Statul are la dispoziție un arsenal imens de instrumente la care poate apela pentru a spijini mediul de afaceri, însă multe dintre schemele la care a apelat au șubrezit funcționarea pieței. Unele poli­tici publice s-au bătut cap în cap. Altele au creat disensiuni, iar altele au costuri ascunse.

AJUTOARELE DE STAT. În teorie, inter­venția statului în economie este justi­fi­cată atunci când există un așa-numit „eșec al pieței“, explică economistul Bogdan Glăvan. Spre exemplu, dacă o afacere mică nu se poate finanța printr-un credit bancar sau prin piața de capital, atunci statul poate alege să acopere acel vid. În România, există astfel de scheme, dar și instrumente cu o miză ceva mai mare, în cazul cărora sprijinul bănesc al statului este de ordinul zecilor sau chiar al sute­lor de milioane de euro.

„Ajutoarele de stat distorsionează pia­ța. Ele falsifică orice calcul economic fiindcă antreprenorii nu mai țin seama de costul capitalului. Acesta este gratis, ne­ram­bursabil“, punctează Glăvan. Valoa­rea ajutoarelor de stat aprobate în ulti­mul deceniu se ridică la circa 820 de mili­oane de euro și reprezintă un sfert din valoarea totală a investițiilor realizate de cele peste 90 de companii care au beneficiat de ele.

O altă problemă care s-a profilat relativ repede, pe lângă cea legată de faptul că firmele beneficiare au avut un avantaj în fața concurenților din piață, este cea a companiilor cu capital autohton, care au fost mai puțin abile în accesarea acestor ajutoare decât cele străine. Doar 20% dintre companiile care s-au calificat în ultimii zece ani pentru ajutoare de stat au capital românesc sau mixt. Anul trecut, una dintre companiile românești care au ratat la mustață ajutorul de stat a fost Bitdefender.

PRIMA CASĂ. Un program controversat, dar care măcar poate fi accesat de o în­treagă industrie, este „Prima casă“, prin care statul garantează creditele ipote­care luate de populație. Scopul său a fost de a facilita accesul la finanțare și de a sprijini revenirea creditării după criza din 2009. „Programul a reprezentat doar un ajutor de stat pentru bănci și constructori. Creditarea ipotecară este ba­zată în proporție de 90% pe acest program. Practic, statul a distrus piața și alocarea eficientă a re­sur­selor“, spune Glăvan. Anul trecut, credi­tele „Prima casă“ au reprezentat 60% din volumul total al creditelor ipotecare noi acordate de bănci.

În spatele acestui program se ascund astăzi vulnerabilități ce nu pot fi ignorate. Cu atât mai mult cu cât programul a devenit foarte accesibil. Dobânda medie la creditele noi a scăzut la sub 3%, marja maximă permisă băncilor fiind de două puncte procentuale (la care se adaugă ROBOR la trei luni). Olandezii de la ING, cu o cotă de piață de doar 8% pe „Prima casă“, au decis să majoreze avansul de la 5% (nivelul minim) la 10%, pentru că văd un risc mai mare de neplată în cazul acestor clienți.

„Este un program bun, cu brand. Cli­en­ții întreabă de el. Trebuie să-l avem în por­tofoliu, dar trebuie să-l oferim într-un mod responsabil“, a comentat Michal Szczurek, CEO ING Bank România, cu ocazia prezentării rezultatelor financiare ale băncii. „În cazul unei creșteri a do­bân­zii, șocul ratei va fi destul de însemnat pentru clienții «Prima cas㻓, a adău­gat el. Sensibilitatea acestor debitori la o eventuală creștere a dobânzilor a fost analizată și de BNR.

O majorare de două puncte procentuale a costurilor de împrumut, cumulată cu o scădere de 6% a veniturilor debitorilor, ar duce la creșterea gradului de îndatorare cu 12 puncte procentuale, este concluzia băncii centrale. „Programul are efecte perverse. Pe de o parte, el duce la supraîndatorarea familiilor sărace și la subminarea bunăstării acestora pe termen lung, iar pe de altă parte, tocmai prin faptul că alimentează o cerere arti­fi­cială el provoacă scumpirea locuințelor peste nivelul care ar exista pe o piață li­beră”, comentează Glăvan.

PRIMA MAȘINĂ. Din aceeași serie, în urmă cu doi ani a fost lansat programul „Prima mașină“, cu intenția de a sprijini reînnoirea parcului auto, care are în pre­zent o vechime medie de aproape 14 ani. Câte mașini noi s-au cumpărat cu ajutorul său? Până acum, 269, în condi­țiile în care anul trecut s-a utilizat sub 2% din plafonul alocat de stat. Un scop simi­lar îl are și programul Rabla, care s-a bucurat de ceva mai mult succes. Pe de altă parte, efectele celor două au fost aproape complet anulate de dis­pariția timbrului de mediu – un cost însemnat pentru cei care cumpărau mașini la mâna a doua.

Patronatele din industria auto acuză că, în lipsa unei noi legislații, absența timbrului va duce la creșterea raportului dintre vâzările de mașini noi și cele se­cond-hand. Un scenariu confirmat deja de primele luni ale lui 2017, când piața mașinilor second-hand a explodat. Concret, doar în luna februarie s-au înmatriculat mai multe mașini la mâna a doua decât mașini noi în tot anul trecut.

„Umbra statului“ se răsfrânge asupra unei treimi din economie. Indiferent dacă vorbim de politici publice, de scheme de ajutor, de companii de stat sau chiar de uriașele contracte de achiziții publice pe care le încheie an de an, statul este un juc­ă­tor într-o piață în care el stabilește regulile. Și tot el le și distorsionează.

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Scheme de stat” color=”juicy_pink”][vc_column_text]Statul intervine, cel puțin în principiu, acolo unde consideră că mediul privat nu se descurcă pe cont propriu.[/vc_column_text][vc_column_text]

• COMPANII. De ajutoarele de stat beneficiază, în general, companiile mari sau investitorii noi care aleg să își deschidă afaceri în România. Cel mai mare ajutor de stat a fost acordat companiei Ford, în 2008, pentru extinderea capacității de producție. Americanii au primit 327 de milioane de lei, însă au pus și ei 4,1 miliarde. Și Dacia a beneficiat de mai multe ajutoare, cel mai recent în 2015, de 58,3 milioane de lei, pentru care producătorul francez nu și-a asumat crearea niciunui loc de muncă. Investiția a vizat automatizarea unor procese din fabrica de la Mioveni.
• CREDITE. Programul „Prima casă“ este criticat, deoarece a permis îndato-rarea unor persoane cu venituri mai reduse, care nu s-ar fi calificat pentru un produs standard. O creștere a dobânzilor, anticipată să se producă odată cu revenirea inflației (la sfârșitul acestui an), le-ar putea majora destul de mult ratele acestor clienți. Acest lucru s-ar traduce prin serioase probleme atât pentru debitori, cât și pentru bănci și statul român (care garantează aceste credite).

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

FOTO: Stoparea programelor de stat poate avea un efect de domino asupra industriilor umflate artificial Sursa foto: Guliver / Getty Images