De ce a ajuns indicele Robor inamicul numărul 1 în discursul guvernamental

Pentru a putea finanța economia reală, sectorul bancar are nevoie de lichiditate la costuri care să asigure un pro­fit. ROBOR este însă doar o mică parte din ceea ce înseamnă „prețul“ real al banilor.

Acest articol a apărut în numărul 62 (1 – 14 aprilie 2019) al revistei NewMoney

„Îmi pare rău că a împărţit toată societatea românească. ROBOR a ajuns un fel de terorist. Toată lumea îl aleargă și nimeni nu reușește să pună mâna pe el“, spunea recent guvernatorul Băncii Națio­nale a României (BNR), Mugur Isărescu, referindu-se la discuțiile aprinse ce au urmat „ordonanței lăcomiei“. Aceasta a readus în prim-plan indicatorul de care sunt ancorate majoritatea dobânzilor la creditele noi, vândute în ultimii ani.

Menit să ofere transparență în ceea ce privește modul în care sunt compuse do­bânzile variabile din piață, odată cu creș­terea inflației și, implicit, a dobânzii de po­litică monetară (costul la care băn­cile comerciale se împrumută de la BNR), ma­jo­rarea treptată a ROBOR, care în esență reprezintă costul cerut de cele mai mari bănci din România pentru a se îm­pru­muta între ele, a conster­nat opinia publică.

Principalul argument adus de tabăra „anti“ se referă la faptul că acest indicator reprezintă o medie a cotațiilor, res­pectiv a dobânzilor ce­rute și oferite de bănci, cotații diferite de dobânzile efective la care au loc tranzacțiile dintre in­s­ti­tuțiile de credit. Este uşor de înțeles de ce acest lucru poate da impresia că nivelul indicatorului este ușor de ma­ni­pulat.

Sub supraveghere. Oficialii băncii centrale susțin însă că o manipulare a ROBOR nu este posibilă, din mai multe motive. În primul rând, majoritatea băncilor sunt și vânzători de lei, și cum­părători de lei, ceea ce le descurajează din a cere dobânzi mari, urcând media și, implicit, costul la care s-ar finanța ele în momentul în care ar avea nevoie.

O altă plasă de siguranță o reprezintă supravegherea BNR. Atunci când au nevoie de lichiditate, băncile au mai multe variante. Cea mai „ieftină“ o reprezintă ape­­larea la facilitatea repo a băncii centrale, licitații în cadrul cărora banca cen­trală împrumută băncile comerciale la do­bânda de politică monetară, în prezent de 2,5%. Cum decizia organizării unor astfel de operațiuni aparține BNR, cel mai frec­vent băncile apelează la alți jucători din sistem pentru a se împrumuta. Aici inter­vine jocul ROBOR-ului. Dacă dobânzile cerute în piață sunt prea mari, băncile pot apela la facilitatea lombard a BNR.

Aceasta le permite să împrumute bani, oricând, la o dobândă de 3,5% (dobânda de politică monetară plus un punct procentual), astfel că, teoretic, ROBOR nu are cum să depășească acest nivel. Mai mult, Mugur Isărescu a dat asigurări în repetate rânduri că direcția de supraveghere este atentă la aceste tranzacții, iar șeful departamentului, Nicolae Cinteză, nu ezită să le pună întrebări celor care poate ar încerca să manipuleze în acest fel indicatorul. Acest lucru este posibil la nivel local, unde piața este mai puțin „adâncă“, aşa încât tran­zacțiile sunt mai ușor de monitorizat decât în piețele externe, unde se lucrează cu ordine de mărime net superioare.

COSTURI REDUSE. Un alt argument al taberei care susține înlocuirea ROBOR îl re­prezintă faptul că acest indicator ar fi mai ridicat decât media tranzacțiilor efective. Datele BNR, consultate de NewMoney, par a confirma această teorie. Istoric, cu excepția lunii februarie, dobânzile efective au fost mai reduse în ultimii doi ani. Spre exemplu, în ianuarie, media ROBOR la trei luni era de 2,97%, în vreme ce media tran­zacțiilor propriu-zise era de 2,24%.

O explicație a acestei evoluții este dată de faptul că ROBOR încorporează o serie de riscuri pe care sistemul bancar și le asu­mă. Acesta include atât prețul efectiv al banilor, cât și „costul timpului“, respectiv inflația, precum și un indicator imposibil de cuantificat, riscurile pe care le antici­pează finanțatorii.

Și nici așa, consideră unele voci din sis­temul bancar, indicatorul nu reflectă costul real pe care băncile îl au. Radu Grațian Ghețea, președintele CEC Bank, susține revenirea la prime rate, un sistem conside­rat a fi lipsit de transparență. Prime rate este o medie ponderată care ia în calcul toate dobânzile pe care banca le are de plătit pentru fondurile pe care le are la dispoziție, la care se adaugă un cost al riscului – marja. Spre exemplu, o bancă poate avea resurse din depozitele atrase de la po­pulație (pentru care plătește dobânzi substanțial mai reduse), bani atrași din piață (pentru care plătește dobânzi ceva mai reduse decât nivelul ROBOR) și capital de la acționari (pentru care plătește di­vidende). Directivele europene permit băncilor folosirea acestei metode de calcul pentru dobânzile la împrumuturile acordate companiilor.

EXEMPLUL ESTER. Stabilirea unui indicator care să răspundă atât nevoilor de finan­țare ale sistemului bancar, cât și nevoii de transparență a clienților s-a dovedit o provocare și la nivel european, unde au existat mai multe situații în care indicatori similari au fost manipulați.

În prezent, Banca Centrală Europeană lucrează la înlocuirea EURIBOR cu Ester – (Euro short-term rate) –, indicator care ar urma să fie calculat din această toamnă și care ar putea intra în vigoare anul viitor. Acesta este calculat folosind exclusiv media dobânzilor tranzacțiilor efective și ar avea o valoare, potrivit scenariilor prezentate până acum, de −0,45%, față de −0,31%, cât este EURIBOR la trei luni.

Acest indicator este orientat către trecut, pe când jucătorii din piață au nevoie de o orientare către viitor pentru a-și pu­tea administra lichiditățile. În plus, modificarea presupune eforturi logistice uriașe, grupul de lucru care se ocupă de reformă nefiind sigur de succesul acesteia.

Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, este de părere că înlocuirea ROBOR cu un alt indicator nu va avea efectele pe care le vizează susținătorii unei astfel de măsuri. „Scopul acestor discuții este acela de a găsi o formă de calcul care să avantajeze clienții băncilor, care să fie impusă băncilor prin lege. Această idee este atât iluzorie, cât și neinspirată. Este iluzorie pentru clienți, deoarece o formulă care pare avantajoasă astăzi poate deveni dezavantajoasă în viitor, în funcție de evo­luțiile economiei. Este o idee neinspirată din perspectiva politicii monetare, deoarece va afecta mecanismul de transmisie al politicii“, consideră el.

NEGOCIERI. Discuțiile pe tema costurilor percepute de bănci nu se vor încheia prea curând, dar modul în care au fost purtate în ultimele câteva luni a afectat puternic credibilitatea României. OUG 114, anunțată și promulgată în doar câteva zile, pe final de an, a aruncat în aer mediul de afaceri, în contextul în care s-a suprapus unui climat economic deja dificil de gestionat, marcat de încetinirea ritmului de creștere a PIB-ului.

„La nivelul economiei financiare, ne aș­teptăm la creșterea costurilor nominale și reale de finanțare și la deprecierea gra­duală a cursului nominal al monedei națio­nale“, anticipează Andrei Rădulescu, senior economist al Băncii Transilvania.

Indiferent de modul în care se vor încheia discuțiile pe seama ROBOR, „preţul“ banilor va continua să fie determinat de fundamentele unei economii, respectiv de evoluția acestora. Iar o țară riscantă, care încearcă să se opună forțelor pieței, va fi taxată corespunzător, pe alte căi.

Cel mai temut indicator

ROBOR există, în diverse forme, din 1995. El repre­zintă o medie aritmetică a dobânzilor cotate de cele mai importante bănci din România, la care sunt dispuse să plaseze depozite celorlalți participanți.

• METODOLOGIE. Dobânzile luate în calcul sunt cele plasate de bănci, zilnic, în intervalul 10.45-11.00. Ratele ROBOR sunt calculate în mod independent de către Thomson Reuters, entitatea împuternicită de către BNR în acest scop.
• Reguli. În situația în care cotația ROBOR ar depăși cu mai mult de 25% nivelul ratei dobânzii pentru facilita­tea de credit (lombard) acor­dată băncilor de către banca centrală, BNR are dreptul de a suspenda temporar calculul ROBOR și de a publica dobânzile ROBOR astfel: ROBOR pentru toate sca­den­țele va fi egal cu nivelul ratei dobânzii pentru facilitatea de credit (lombard, 3,5% în acest moment).
• Influențe. Nivelul indicatorului este influențat de dobânda de politică mone­tară, de lichiditatea existentă pe piața monetară, de infla­ție, dar și de politica fiscală. Spre exemplu, o relaxare fis­cală care implică reduceri de taxe și impozite care pot alimenta consumul populației poate avea ca efect creș­te­rea inflației și, implicit, a do­bânzilor.

FOTO: Guliver / Getty Images