Cum își va putea asigura România nevoile energetice fără a mai depinde de gazul rusesc

Mihai Nicuț 14/04/2022 | 10:14 Energie
Cum își va putea asigura România nevoile energetice fără a mai depinde de gazul rusesc

Dacă alimentarea cu gaze rusești a Ro­mâ­niei se oprește acum, fie pentru că așa vrem noi, fie pentru că așa vrea Rusia, până și România, țară mai puțin depen­dentă de Gazprom decât majoritatea statelor europene, se va afla într-o situație delicată, dar nu disperată.

Războiul declanșat de Rusia în Ucraina a de­terminat Occidentul să impună sanc­țiuni economice și se vorbește despre o sistare a importurilor de gaze rusești, de care Europa depinde în proporție de 40% pentru consumul său.

În fața sancțiunilor, Vladimir Putin a răspuns cu o solicitare ultimativă: țările „neprietenoase“, printre care și România, ca stat membru al Comisiei Europene, vor plăti de acum încolo ruble, nu dolari sau euro, pentru gazele livrate, opțiune cu care, desigur, nimeni nu este de acord și care încalcă și contractele. Așadar, situația pe piața gazelor este tensionată și se pune întrebarea firească: ce se întâmplă dacă livrările de gaze rusești spre România se opresc brusc?

Un studiu făcut de Energy Policy Group (EPG), un cunoscut think tank românesc pe probleme de energie, a încercat să răs­pundă la o întrebare-cheie: în eventualitatea unui scenariu extrem de întrerupere a fluxurilor de gaze provenind din Fede­rația Rusă, și-ar putea asigura România, pe termen scurt, atât consumul intern, cât și rezerve suficiente pentru a limita problemele de aprovizionare pe parcursul sezo­nului rece (noiembrie 2022 – martie 2023)?

România termină acest sezon rece cu o rezervă de circa 6,2 TWh de gaze în depo­zitele subterane. Potrivit obligațiilor stipulate de Comisia Europeană, ar trebui să în­cepem iarna viitoare cu 24,6 TWh de gaze în depozite – fiecare țară trebuie să aibă depozitele pline cel puțin 80%. Nivelul de producție al perimetrelor actuale scade cu circa 6%, comparativ cu cel din ultimele 12 luni. Așadar, cantitatea zilnică produsă și livrată în sistemul național de transport va scădea de la 235 GWh/zi acum la 224 GWh/zi la 31 martie 2023, conform celor de la EPG.

În teorie, începând de la 1 iulie 2022, ar trebui să intre în producție perimetrul offshore Midia al Black Sea Oil and Gas (BSOG), deci am putea avea în sistemul de transport primele gaze din Marea Neagră. Bazându-se pe volumele anunțate de companie, de un miliard de metri cubi pe an, cei de la EPG au rotunjit la 20 GWh/zi producția de gaze din această sursă, încă din prima zi de extracție – o abordare op­ti­mistă. În total 5,5 TWh/an.

Pe de altă parte, chiar și în varianta sis­tării livrării de gaze rusești, EPG estimează că, prin punctele de import existente, interconexiunile cu rețelele bulgară și un­gară, va curge totuși gaz din alte surse, chiar dacă piața noastră va fi în concurență cu cele din jur, mult mai afectate de livră­rile rusești.

Cantitățile de gaz care ar putea fi importate sunt de 10,5 GWh/zi în perioada de vară-toamnă și de 21 GWh/zi în perioada de iarnă. În total, undeva la 5,4 TWh de gaze pe an, mare parte (posibil) gaz azer, prin coridorul sudic, odată cu așteptata finali­zare, tot în vară, a interconectorului Grecia-Bulgaria. Gazele azere au ajuns deja în Europa prin sistemul de conducte TANAP-TAP.

În final însă, gazul nu ne va ajunge dacă nu mai vine nimic din Rusia, la actualul con­sum al țării. Deficitul de gaze rămas, chiar și cu aceste surse noi sau alternative de producție și import, nu este unul neglijabil, ajungând la 16,5 TWh, în perioada aprilie 2022 – martie 2023, arată EPG. Pentru comparație, consumul de gaze al țării este undeva la 130 TWh/an.

Ce se poate face?

„Unele măsuri de re­ducere a consumului pot avea un impact imediat pentru acoperirea parțială a acestui deficit. Economiile realizate prin implementarea soluțiilor de avarie în centralele pe gaze naturale (trecerea pe păcură), împreună cu posibile realizări de economii prin reducerea cererii de încălzire în clă­diri, generează în total economisiri de 2,7-4,9 TWh, lăsând 11,6-13,7 TWh de deficit. Acest deficit final ar putea fi acoperit sau din surse suplimentare de import (acestea ar putea fi puțin probabile), sau din reducerile ori închiderile voluntare ale mari­lor consumatori industriali, pe baza unor acorduri de întreruptibilitate“, arată raportul celor de la EPG.

Consumul industrial este destul de mare. În 2020, consumatorii industriali ai României au întrebuințat 25,9 TWh de gaze naturale pentru energia necesară proceselor industriale și 5,3 TWh de gaze naturale folosite drept materie primă. Se dis­ting mari consumatori din industria produselor chimice, metalurgiei, produselor minerale non-metalice (inclusiv ciment) și produselor alimentare, băuturilor și tutu­nu­lui.

Dintre acești mari consumatori, unii au fost desemnați drept consumatori industriali întreruptibili de siguranță (Azomureș sau Dacia). Alți consumatori industriali de gaze care nu fac parte din lista consumatorilor întreruptibili de siguranță sunt: Alro Slatina, Ford, Alum, Chimcomplex, Liberty Steel și producătorii de ciment precum HeidelbergCement, Holcim și CRH.

Este posibil ca unii dintre acești pro­du­cători să decidă unilateral întreruperea sau reducerea producției, din cauza pre­țurilor ridicate ale gazelor naturale. Scă­derea deja existentă a producției industriale – și implicit a consumului industrial de gaze – ar putea acoperi deficitul rămas de 11,6-13,7 TWh/an (doar combinatul chimic Azomureș consumă aproximativ 9,6 TWh/an), însă bazarea securității energe­tice pe această scădere sau pe existența ma­­rilor consumatori întreruptibili de sigu­ranță nu este o soluție sustenabilă. Nu în ultimul rând, repornirea centralelor electrice sau de cogenerare pe cărbune pentru a acoperi deficitul de electricitate din gaze naturale nu este aplicabilă, dat fiind nevoile de retehnologizare și refacere a avizelor ne­cesare funcționării acestor centrale“, atrage atenția think tankul românesc.

Efectul scăderii cu un grad a căldurii din casă

În acest context complicat, a început să se vorbească despre reducerea voluntară a consumului rezidențial de gaze folosit pentru încălzire de fiecare dintre noi. Așa­dar, cât s-ar putea economisi dacă fixăm termostatul cu un grad mai jos?

  • CENTRALE DE APARTAMENT. În anul 2020, în România erau 2,8 milioane de locuințe încălzite cu centrale murale pe gaze, majoritatea fiind situate în zonele urbane.
  • CALCULUL. Presupunând că 2,3 milioane de locuințe din orașe își permit scăderea temperaturii ambientale cu un singur grad Celsius și excluzând procentul de lo­cu­ințe aflate în risc de să­răcie energetică (aproape 10%), se ajunge la 2,07 milioane de locuințe cu un consum total de gaze de aproximativ 27 TWh/an în 2020 (consum mediu de aproximativ 13.000 kWh).
  • ESTIMĂRILE COMISIEI EUROPENE. Un raport al Co­misiei Europene esti­mează un potențial de reducere a consumului de energie pentru România de 7%, ceea ce înseamnă o economie po­ten­țială de 1,7 TWh de gaz pe an. La o reducere cu două grade a temperaturii, economia este de 3,8 TWh anual.

Acest articol a apărut în numărul 137 al revistei NewMoney.

FOTO: Getty