Cum dăunează grav utilizatorilor de internet pandemia COVID-19

Chiar mai repede decât i s-a găsit un nume, noul coronavirus i-a infectat pe toți cei aproape 4,6 miliarde de utilizatori de internet.

La mijlocul lunii februarie, un bărbat în vârstă de 50 de ani din orașul indian Chittoor și-a pus capăt zilelor, crezând că va reuși astfel să prevină infectarea familiei sale cu noul coronavirus. Tată a trei copii, K. Bala Krishna a răcit și a fost consultat de un medic care l-a asigurat că a contractat un virus respirator comun. A plecat însă acasă convins că are Covid-19. S-a autoizolat și, de fiecare dată când cineva din familie a încercat să se apropie de el, l-a ținut la distanță aruncând cu pietre. Câteva zile mai târziu, s-a spânzurat. Anali­zele post-mortem au infirmat prezența noului coronavirus în corpul său.

După înmormântare, unul dintre fiii săi măr­turisea pentru The Times of India că gestul său a fost de fapt rezultatul fricii și anxietății trezite și duse la paroxism de sute de articole și videoclipuri despre co­ro­navirus pe care le-a citit și văzut în online în ultimele zile de viață. Același online care spune acum că moartea sa va rămâne consemnată drept prima sinucidere la ni­vel mondial cauzată (in)direct de noua pan­demie.

Anticorpii digitali

Indiferent de „bula“ în care ne trăim viețile alternative digitale, Covid-19 a devenit rapid una dintre cele mai discutate teme din internet. Și (până la un punct) e bine că e așa, spun spe­cia­liștii. Pe 26 februarie, când s-a confirmat oficial primul caz de coronavirus pe teritoriul României, comentariile au explodat nu doar în social media, ci și în secțiunile de co­mentarii ale portalurilor de știri. „Isterie artificială. Toate statisticile arată că, la ni­vel mondial, în fiecare an mor cam 500.000 de persoane din cauza gripelor «normale». 500.000 de decese pe an înseamnă o medie de 40.000 pe lună. Până acum, după patru luni de la izbucnirea epidemiei corona, au decedat în jur de 2.700 de persoane. 2.700 de decese în patru luni înseamnă cam 675 pe lună. Despre ce vorbim?“, reacționa un cititor al unui portal de știri.

„Vorbim despre un virus total nou despre care nu știm nimic, care are deocamdată mortalitate efectivă aproape 8% și se pare poten­țial de infectare foarte ridicat, care e posibil să infecteze 40-70% din populația globu­lui. Înțelegi acum despre ce vorbim?“, ve­­nea o primă replică.

Iar genul acesta de conversații sunt înainte de toate o ilustrare nu doar a mo­du­lui în care social media reflectă răspun­sul nostru colectiv la erupția coronavirus, dar mai ales a felului în care modelează reacția noastră – în bine și/sau în rău. Pe măsură ce Covid-19 s-a insinuat în jurul nostru, platformele sociale precum Facebook sau Twitter, care nu au existat sau abia și-au făcut simțite prezența în timpul unor focare majore din trecut, facili­tează conversații importante despre virus, per­mi­­țând în același timp răspândirea sen­zaționalului ieftin și a dezinformărilor de tot felul. Mai mult, nivelul fără precedent de informații pe care le avem în fiecare se­cundă la vârful degetelor de pe mouse poate să ne ofere toate instrumentele ne­cesare pentru a lua decizii inteligente, dar poate la fel de bine să ne facă mai anxioși cu privire la ceea ce urmează, avertizează specialiștii.

Scenariul optimist este că platformele sociale s-ar putea dovedi utile într-un moment în care mulți dintre noi suntem izo­lați de ceilalți. Conversațiile despre coronavirus, în special cele purtate la nivel de co­munitate, ne pot ajuta să traversăm mai ușor această criză, spune Jeff Hancock, profesor de comunicare la Universitatea Stanford și director al Laboratorului Stanford Social Media. Aceste discuții „reflectă modul în care societatea gândește și reac­țio­nează la criză, reflectă modul în care aceasta înțelege să facă față unei amenin­țări fără precedent“, adaugă el.

Infernul (e) celălalt

Pentru fiecare specialist care încearcă să popularizeze in­formații exacte și utile există mii de utili­zatori care răspândesc zvonuri, știri false și alte forme de dezinformare. „Covid-19 îi scoate acum pe toți la lumină din cotloa­nele internetului: fiecare șarlatan, fiecare vraci de profesie, fiecare adept al conspi­ra­țiilor, fiecare troll e prezent și activ“, spu­ne și Daniel Rogers, profesor asistent la Universitatea New York și cofondator al organizației non-profit Global Disinformation Index, care evaluează credibilitatea a 70.000 de portaluri de știri.

Cu informații contradictorii despre Covid-19 venite inclusiv de la cele mai înalte niveluri guvernamentale, experții în combaterea dezinformării spun că este mai important ca niciodată ca specialiștii cu informații exacte să fie siguri că vor fi au­ziți. Numai că un astfel de lucru e mai ușor de spus decât de făcut. Algoritmii care mo­delează ceea ce vedem pe paginile noastre de social media promovează de obicei con­ținutul care generează cel mai mult angajament; postările care atrag cele mai multe „priviri“ sunt răspândite mai departe. Cercetătorii spun că modelul este parțial responsabil pentru răspândirea dezinfor­mării și senzaționalismului online, deoarece conținutul șocant sau cu încărcătură emoțională ridicată este momeala ideală pentru a capta atenția oamenilor.

Până acum, platformele sociale au adoptat în general o poziție agresivă în comba­te­rea dezinformării legate de coronavirus. În parte, acest lucru se datorează faptului că moderarea unui astfel de conținut pre­zintă un risc mai mic de a-i înfuria pe utilizatori, așa cum s-ar putea întâmpla dacă ar acționa în cazuri de dezinformare mai sensibile din punct de vedere politic, de exemplu. Dar, chiar și așa, eforturile lor sunt mai degrabă un joc de-a șoarecele și pisica, deoarece conținutul înșelător se răs­­pândește mai repede decât îl pot combate aceste platforme, iar acțiuni mai eficiente în acest sens ar presupune investiții și resurse semnificative din partea companiilor social media.

Frica e sănătoasă

Dincolo de rolul lor de arenă sau forum comunitar, experții spun că rețele sociale schimbă de fapt mo­dul în care societatea percepe și răspunde la focarul Covid-19. Oamenii își copiază gesturile între ei și identifică în reacțiile altor persoane o confirmare a temerilor indi­viduale.

„Vedem o tendință îngrijorătoare în care comportamente specifice declan­șate de frică și anxietate – cum ar fi cumpă­rarea ob­sesivă de role de hârtie igienică sau de geluri antibacteriene pentru mâini – se nor­malizează și se perpetuează, deoa­rece sunt teme dezbătute în mod constant pe social media“, mai explică profesorul Hancock de la Stanford.

Apropo de pandemia paralelă de cum­pă­rături la care am asistat/participat în ultima perioadă, psihologii spun că aceasta este și o reacție comportamentală la stres și incertitudine – un alt fel de terapie prin shopping, în care hainele, gadgeturile sau mărunțișurile inutile sunt înlocuite de produse despre care cumpărătorii cred că le pot/le-ar pu­tea rezolva o pro­blemă concretă, conferin­du-le astfel și o senzație de control a unei situații de an­samblu pe care nu știu cum să o apuce. După cum e valabil și reversul – dacă oamenii vor vedea fotografii cu prie­tenii lor ignorând apelul la „distanțarea socială“, ar putea fi un bun imbold să o facă și ei.

Informațiile reale de până acum din țări precum China sau Italia ne-au oferit suficiente date pentru a ne pregăti pentru ceea ce ne așteaptă. Însă dr. Lee Riley, pre­șe­dinte al Diviziei de Boli Infecțioase și Vaccinologie din cadrul Universității Berkeley, spune că actualizarea constantă a numă­rului de infecții adaugă și o sen­za­ție de spaimă modului în care percepem individual răspândirea virusului la nivel mondial, cultivând astfel o atmos­feră de anxietate și chiar de paralizie. Iar ceea ce e di­fe­rit acum față de pandemiile trecutului, mai spune el, sunt chiar rețelele sociale și teh­nologiile pentru comunicarea în masă.

Alți experți spun însă că o anumită doză „sănătoasă“ de frică ar putea fi exact ceea ce avem nevoie în perioada unei crize de am­­ploarea celei pe care o traversăm acum. În cazul informațiilor oficiale transmise de instituțiile publice de sănătate, de exemplu, „un nivel moderat de senzațio­na­lism care stârnește frica“ ar putea crește implicarea populației. Aceasta este concluzia unui studiu pe această temă realizat de Khudejah Ali, expertă în propagarea ști­ri­lor false pe probleme de sănătate.

Atunci când aceste „nuanțe“ sunt în­so­țite de in­for­mații utile care-i ajută pe oameni să se pro­tejeze sau să identifice co­rect simptome specifice, combinația poate „să de­vină un mesaj puternic, o chemare la ac­ți­une cu distribuire largă și implicare activă din partea populației“.

(Ne)liniștea de dinaintea furtunii

În opinia profesorului Hancock de la Stanford, în mijlocul unei crize de sănătate publică, un anumit grad de tensiune/nervozitate printre oameni nu este neapărat o problemă. Nu cât timp anxietatea îi moti­vează să se protejeze și să evite riscurile. „De multe ori credem că anxietatea este un lucru rău, dar uneori este un răspuns adecvat. Înseamnă că oamenii sunt mult mai atenți“, mai spune el. Însă linia dintre acest echilibru delicat și panica incontro­labilă poate fi ștearsă într-o clipă. „Există un mecanism de răspândire a bolilor infec­țioase și există și un mecanism de răspân­dire a panicii. Și sunt extrem de diferite“, spune și Amira Roess, profesoară la Universitatea George Mason (SUA) și spe­cia­listă în sănătate globală și epidemiologie.

În primele etape ale unui focar de boli in­fecțioase, panica resimțită înseamnă în cea mai mare parte „frica de necunoscut“. Cercetările psihologice arată că amenin­țările noi cresc nivelul de anxietate mai mult decât cele familiare, cu atât mai mult cu cât oamenii tind să la subestimeze pe acestea din urmă. De exemplu, există o șansă din șapte ca un american să își piardă viața din cauza unei afecțiuni car­diace, în timp ce posibilitatea de a muri într-un atentat terorist produs de un atacator născut într-o altă țară este de 1 la 45.808. Totuși, două dintre cele mai mari cinci motive de spaimă ale americanilor sunt „atacurile teroriste“ și „victimele tero­rismului“, potrivit unui studiu al Universi­tății Chapman.

Între teorie și (buna) practică din realitatea de zi cu zi a Covid-19, autoritățile din România au blocat accesul publicului la harta interactivă a cazurilor confirmate de coronavirus. Totodată, pre­fecților li s-a interzis să mai facă publică vreo informație despre numărul testelor efectuate și al cazurilor depistate pozitiv din județele pe care le conduc, precum și de­spre starea de sănătate a pacienților aflați sub tratament. După două zile de tă­cere, Grupul de Comunicare Strategică a motivat această decizie invocând „riscul de a ge­nera confuzie pentru comunitățile re­spective și de a induce o percepție dis­tor­­sio­nată față de situația de fapt“.

Tovarăși! Așezați-vă liniștiți la locurile voastre!

Acest articol a apărut în numărul 87 al revistei NewMoney

Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper.

FOTO: Getty