Cum arată internetul cenzurat în fiecare secundă, fără Google și Facebook

NewMoney 31/10/2018 | 13:59 Digital
Cum arată internetul cenzurat în fiecare secundă, fără Google și Facebook

Autor: Romulus Deac

 

Ideologiile otrăvite ale Vestului se insi­nuează bit cu bit și trebuie stârpite de la rădăcină, în fiecare secundă. Dar Marele Firewall al Chinei e acolo. Tot mai înalt. Tot mai restrictiv.  

Acest articol a apărut în numărul 51 (22 octombrie – 4 noiembrie) al revistei NewMoney

Peste 33.000 de persoane au fost arestate pentru desfășurarea unor acțiuni care au periclitat siguranța internetului, în urma unei operațiuni speciale care a debutat la începutul lunii februarie, a anunțat recent Ministerul Public al Securității din China. Potrivit unui raport oficial citat de chinamoneynetwork.com, ministerul a investigat peste 22.000 de cyber-crime – de la acti­vi­tăți ilegale de comerț și fraude pe in­ternet la jocuri de noroc și pornografie online –, a închis sau suspendat peste 34.000 de site-uri și mai bine de 50.000 de conturi ile­gale de internet, și a șters peste 1,56 de milioane de „mesaje criminale“. Dar în spa­tele statisticilor seci și al explica­țiilor ofici­ale s-au ascuns de-a lungul timpului și altfel de povești.

Charles Xue, investitor în online cu du­blă cetățenie chinezo-americană și unul dintre cei mai influenți bloggeri ai țării, era arestat în august 2013 pentru că ar fi ape­lat la serviciile unor prostituate. Se întâmpla la scurt timp de la declanșarea de către Beijing a unei campanii de stopare a activismului online și se spunea neoficial că arestarea sa ar fi fost de fapt o îns­ce­nare menită să ascundă adevăratul motiv – opiniile critice la adresa Partidului. Câ­te­va săptămâni mai târziu, Xue a apărut la televiziunea de stat, încătușat și purtând o uniformă de deținut, cerând iertarea popo­rului chinez pentru că a postat comentarii iresponsabile în online. „Libertatea de expresie nu poate fi deasupra legii“, a spus Xue atunci. A fost eliberat în aprilie 2014, pe motiv de boală, dar abia după ce auto­ritățile au decis că nu mai reprezintă un pericol public.

Nu a fost însă și cazul lui Qin Zhijun, un specialist în marketing online și comentator activ pe Weibo – Twitter-ul chinezesc –, care a fost arestat pentru că ar fi „afectat serios ordinea socială“ prin postările sale. Cunoscut în cyberspațiu drept Qinhuohuo, Qin a fost acuzat că ar fi răspândit zvo­nuri despre câteva persoane publice din China, printre care un fost ministru al Transporturilor și o prezentatoare a unei televiziuni controlate de stat. Ajuns în fața judecătorilor, Qin și-a recunoscut vina, măr­turisind că nu vrea să se apere, ci doar speră ca experiența sa să fie o lecție pentru toți ceilalți bloggeri. Pentru că a fost sin­cer și a avut remușcări, instanța l-a con­damnat la doar trei ani de închisoare.

În iulie 2015, autorităţile chineze au ratificat o lege cuprinzătoare privind securitatea naţională, prin care statul este abilitat să ia toate măsurile necesare pentru a împiedica răspândirea de „informaţii ilegale sau dăunătoare“. Teoretic, politicile de securitate a internetului vizează protejarea intereselor populaţiei, prin menține­rea „stabilității sociale“. Practic, însă, se urmărește protejarea imaginii Partidului. Internetul a devenit principalul câmp (ide­o­­logic) de luptă, subliniau reprezen­tanți ai armatei chineze într-un comunicat oficial de la acea vreme, astfel că ar trebui cons­truit un Mare Zid care să protejeze popu­lația de „forțele occidentale ostile“. „Dacă noi nu vom ocupa internetul, o va face alt­cineva. Dacă nu ne apărăm acest teritoriu, îl vom pierde și astfel le vom permite for­țelor ostile să ne atace punctele strategice. Forțele occidentale ostile și o minoritate de trădători ideologici din țară folosesc internetul pentru a ataca Partidul nostru, a ne discredita conducătorii și de­făima eroii. Scopul lor este să se folosească de conceptul de valori universale pentru a trezi confuzia, de a folosi democrația cons­ti­tuțională pentru a aduce dezordinea, de a folosi opinia publică negativă pentru a ne destabiliza“, arătau semnatarii. Mai mult, aceștia militau pentru o „Armată Roșie uri­așă“, formată din echipe de pro­pa­gan­diști care să apere Marele Zid al Internetului.

CONTROL TOTAL. Numai că mașinăria chineză de cenzură a internetului, cunos­cută drept Marele Firewall, are deja o astfel de armată de angajați guvernamentali care scanează permanent rețele sociale și motoarele de căutare pentru a găsi și combate conținutul interzis. Dincolo de toate astea, mesajul era și a rămas reprezentativ pentru paranoia guvernului față de rolul internetului într-o societate chineză în care serviciile VPN (rețele virtuale private) reprezentau o (ultimă) poartă deschisă pentru a evita cenzura oficială. Și ce do­vadă mai bună poate fi decât decizia Beijingului de a integra ofițeri de poliție în marile companii chinezești 2.0, cum ar fi Tencent – echivalentul local al Facebook – și Alibaba – Amazonul chinezesc –, cu sco­­pul de a identifica mult mai rapid acti­vitățile ilegale din internet. Mai mult, odată cu intrarea în vigoare a legii privind securitatea națională, web-companiile chine­zești sunt obligate să stocheze toate activi­tățile online ale utilizatorilor și să le pună la dispoziția autorităților.

Pe de altă parte, unii dintre giganții WWWestului s-au predat de vreme bună și de bunăvoie în termenii și regulile Beijingului. Cu toate păcatele sale capitale, China ră­mâne pentru orice companie a lumii o piață mult prea mare pentru a fi ignorată. LinkedIn, de exemplu, și-a structurat ope­rațiunile din China sub formula unei companii locale, acceptând să cenzureze conți­nutul la care pot avea acces utilizatorii săi. Respectăm libertatea de opinie, dar trebuie să respectăm normele chinezești, ar fi sinteza explicației oficiale a companiei. Hewlett-Packard a optat pentru o altă re­țetă și a vândut un pachet majoritar din operațiunile sale locale unei companii chi­nezești. Neoficial, s-a spus că decizia ar fi fost luată în urma presiunilor politice ve­nite pe fondul unor dezvăluiri conform cărora SUA ar colecta informații din străi­nătate folosindu-se de infrastructura companiilor americane. Un purtător de cuvânt al companiei a descris tranzacția drept un parteneriat cu potențial uriaș pentru ma­rea inovație. Apple a recunoscut încă din august 2014 că a folosit platforma de internet controlată de stat prin China Telecom pentru a stoca datele utilizatorilor săi. „Apple ia foarte în serios problema securi­tății și confidențialității online. Toate da­tele stocate de partenerii noștri sunt criptate. China Telecom nu are acces la conți­nu­tul lor“, arătau cei de la Apple într-un comunicat de presă.

Dar dorința de control absolut a guver­nan­ților chinezi ar putea să meargă și mai departe. Bloomberg scria într-un articol în care cita surse apropiate discuțiilor că aceștia ar plănui înlocuirea completă până în 2020 a tehnologiei vestice din instituțiile-cheie cu tehnologie proprie, Made in China. Un prim test în acest sens și prezentat drept un mare succes în presa vremii a fost înlocuirea Windows-ului celor de la Microsoft cu un sistem de operare cu kernel Linux, numit NeoKylin. Între timp, Microsoft a dezvoltat pentru instituțiile guvernamentale o versiune specială a Windows 10, Windows 10 China Government Edition, la care s-a lucrat doi ani și din care au fost eliminate o serie de „caracteristici care nu sunt necesare angajaților statului chinez“, scria vicepreședintele executiv Terry Myerson pe blogul companiei ameri­cane. Anterior, în 2014, China interzisese instalarea Windows 8 pe calculatoarele ins­tituțiilor sale de stat, fiind invocată teama de riscuri majore de securitate.

Marele Firewall vs VPN. Folosirea rețelelor virtuale private a fost genul de secret pe care îl cunoștea toată lumea, de când lumea, de la expați, oameni de afa­ce­ri și jurnaliști la tot mai mulți chinezi statistici. Cum tinerii întorși de la studii acasă vor să-și mențină legăturile cu lumea exterioară prin intermediul rețelelor sociale, închiderea acestora a fost una dintre știrile care nu aveau cum să nu facă vâlvă (nu doar) în social media. S-a întâmplat peste noapte, printr-un upgrade al sistemelor de filtre web – a se citi de cenzură – ale Chinei, descrise în noua lor versiune drept mai inteligente și mai stricte. A fost una dintre acele mișcări care a iritat utilizatorii și a adâncit prăpastia dintre intranetul Chinei și Marea Rețea WWW, și în care analiștii au văzut o nouă încercare a Beijingului de a consolida un mediu online paralel, mai ușor de controlat.

Fang Binxing, omul cunoscut drept pă­rin­tele Marelui Firewall, mărturisea într-un interviu mai vechi pentru Global Times că are acces la șase VPN de pe computerul său de acasă, dar că le folosește doar „pentru a vedea care dintre tabere învinge: Marele Firewall sau VPN?“. Și tot atunci recunoștea că se poartă „o luptă continuă cu VPN“, luptă în care Marele Fire­wall a pierdut din teren, astfel că trebuie regândit și îmbunătățit. Prin blocarea rivalilor VPN, oficialii de la Beijing nu doar că recâștigă teren, dar și împușcă doi iepuri dintr-o lovitură – un control mai ușor al con­ți­nutului ideologic potențial periculos și protejarea propriilor furnizori de servicii web în fața giganților „capitaliști“ deja consacrați.

Pe de altă parte, spun unii analiști, vă­zută din punctul de vedere al utilizatorului obișnuit de internet, limitarea accesului la www nu este neapărat o tragedie. Cel pu­țin nu atâta timp cât acesta găsește în intranetul chinezesc tot ceea ce își dorește: muzică, filme și seriale tv piratate, magazine online pentru orice produs imagi­nabil, rețele sociale proprii, canale de chat, știri locale și internaționale gratuite. „O mare parte dintre utilizatorii de internet, mai ales din rândul celor tineri, «sar» Ma­rele Firewall din motive care au mai mult de-a face cu divertismentul, decât cu poli­tica“, explică George Chen, analist al South China Morning Post.

Vestul e dușmanul. Potrivit unor esti­mări de luna trecută, aproximativ 10.000 de portaluri sunt blocate de Marele Firewall, în frunte cu giganți precum Google, Facebook, Instagram, Twitter, YouTube sau publicații de talia The New York Times, The Wall Street Journal sau The Economist. Ironic, în plină luptă proletară împotriva capitalismului decadent, mai multe organi­zații media controlate de stat, cum ar fi Agenția de Știri Xinhua și Televiziunea Centrală Chineză, și-au deschis conturi de Facebook și Twitter, cel mai probabil la ini­țiativa Beijingului, pentru a ocupa platfor­mele străine și spune propria versiune a poveștii unei țări aflate sub lumina reflectoarelor în calitatea sa de cea mai mare economie a lumii.

În țară, în schimb… Yuang Guiren, ministrul Învățământului până în 2016, spunea într-o conferință de presă că profesorii uni­versităților ar trebui să intre în stare de alertă și să stea de gardă împotriva „infil­trării ideilor occidentale“. Totodată, el aten­ționa universitățile să evite folosirea de materiale didactice care fac sau ar pu­tea face propagandă valorilor Vestului. Mai mult, Yuang avertiza profesorii că Guvernul nu le poate permite sub nicio formă pro­fesorilor să-și exprime nemulțumirile în timp ce predau și astfel să propage sentimente negative printre studenții lor. Decla­rațiile sale veneau la scurt timp după ce un oficios al Beijingului publicase un articol în care mai mulți profesori universitari erau acuzați că ar duce o campanie de de­făimare împotriva Chinei. Încă de la prelua­rea mandatului, președintele Xi Jinping a impulsionat constant promovarea și stu­diul culturii chinezești tradiționale, în tandem cu o politică de respingere a unor tra­­diții Vestice, cum ar fi Crăciunul. În 2014, de exemplu, inspectoratul școlar din orașul Wenzhou a emis o circulară prin care erau interzise în școlile locale orice fel de acti­vități de Crăciun.

Comentariile lui Guiren nu au ră­mas netaxate, și tocmai în Weibo, serviciul de microblogging cu 190 de milioane de utilizatori activi zilnici. „Soțiile, copiii și amantele lor sunt în Vest. Și tot ei mai au tupeul să spună că nu vor să se răs­pândească valorile occidentale?“, scria un user. „Marxismul este un produs occidental, așa că îl susțin pe ministrul Yuang – Scoateți marxismul din școli!“, scria altcineva.

Cuvinte sensibile. Numai că, după cum se știe deja, postările de pe Weibo au prostul obicei să dispară brusc în neant. Potrivit unei monitorizări a Universității Rice, SUA, 13% din mesajele dintr-un in­terval de două săptămâni au fost șterse. Și vorbim aici de o rețea socială cu un total lunar de aproape trei miliarde de postări! Evident, multe dintre ele sunt șterse chiar de către titularii conturilor. Numai că autorii monitorizării s-au concentrat pe o cate­gorie aparte de mesaje, șterse de terțe per­­soane. Pentru o altfel de imagine a amplorii și complexității sistemului, 5% din mesaje sunt șterse în primele opt minute de la postare. Per ansamblu, 30% din șter­geri sunt operate în primele 90 de minute, pentru a se ajunge în 24 de ore la un volum de 90%. Cifre care ar sugera, spun autorii studiului, că Weibo ar fi monitorizat în timp real de către cenzori, cel mai probabil folo­sindu-se de algoritmi de identificare a unor cuvinte-cheie sau fraze de genul „scan­dal sexual“, „politician“, „guvern“, „partid“ etc.

BBC estima la un moment dat că în sis­temul de monitorizare al Chinei ar lucra aproximativ două milioane de persoane. Beijingul a negat însă constant că armata sa de cenzori ar șterge mesajele conside­rate periculoase. „Misiunea lor se rezumă strict la analizarea opiniilor publice și com­pilarea de rapoarte pentru factorii de decizie“, explica un oficial chinez pentru Beijing News. Apropo de asta, în interne­tul chinezesc circula la un moment dat o sa­tiră SF în care o versiune superioară a actualului Mare Firewall, numit Marele Firewall Turbo (MFT), scapă de sub control, dezvoltă conștiință de sine și voință pro­prie, și începe să cenzureze internetul inter­zicând folosirea tot mai multor cu­vinte pe care el le consideră „sensibile“. Povestea se încheie în 2025, când întreg limbajul agreat de MFT pe internet e redus la o sin­gură expresie: „cuvinte sensibile“.

 

Se întâmplă în .cn.

În septembrie 1987, un laborator de cercetare din Beijing trimitea către o universitate germană primul e-mail al Chinei: „De la un capăt la altul al Marelui Zid putem ajunge în orice colț al lumii“. Ulterior, locul Marelui Zid avea să fie luat de Marele Firewall.

  • NAȚIUNEA INTERNET. Potrivit unui raport oficial al Ministerului Industriei și Informației, China a ajuns în prima jumătate a acestui an la 802 milioane de utilizatori de internet, în creștere cu 30 de milioane de utilizatori față de totalul înregistrat la finele lui 2017. Pentru comparație, SUA au aproximativ 300 de milioane de utilizatori. În momentul de față, numărul chinezilor conectați la internet este mai mare decât populația din SUA, Rusia, Japonia și Mexic la un loc.
  • NOUA CHINA. Nouă dintre cele mai mari 20 de companii de tehnologie ale momentului sunt din China. Restul de 11 vin toate din Statele Unite, arată un raport al Kleiner Perkins Caufield & Byers. În funcție de capitalizarea de piață de la sfârșitul lui mai 2018, în top zece apar Alibaba (loc șase) – 509 miliarde USD, Tencent (șapte) – 483 de miliarde USD – și Ant Financial (nouă) – 150 de miliarde USD.
  • ZIUA CEA MAI LUNGĂ. Facebook a primit la sfârșitul lui iulie 2018 aprobarea să deschidă în Hangzhou un incubator de afaceri – Facebook Technology – care să facă mici investiții și să acorde consultanță companiilor locale. A doua zi după anunțul public făcut de compania americană, aprobările au fost retrase, iar informațiile din media chineze despre acest subiect au fost parțial cenzurate, scrie The New York Times.
  • LITERA INFAMIEI. La sfârșitul lui februarie 2018, China a interzis pentru 24 de ore utilizarea literei „N“ în online, după ce internauții au folosit-o pentru a critica planurile Partidului de a prelungi pe termen nelimitat mandatul președintelui Xi Jinping. „N“-ul este folosit în China pentru a reprezenta valorile necunoscute, pe modelul lui „X“ în algebră. Cenzorii încercau să evite aluzii de genul „președinte de N ori“ sau „președinte pe viață“, „N“ fiind adoptat în jargonul internauților și ca echivalent pentru „infinit“.

 


FOTO: Guliver / Getty Images