Cum a ajuns statul să impoziteze pierderile din producția de energie cu resurse regenerabile

Legiuitorul român, în încercarea de a suprataxa uniform toți producătorii de ener­gie electrică, pare că a uitat de speci­ficul im­predictibil al energiei din surse regene­rabile și instituie o suprataxă prin care ajunge să impoziteze de fapt pierde­rea, cu efect grav atât asupra industriei, cât și asupra producției de energie și pro­iec­telor noi, în ansamblu.

În luna mai, președintele Klaus Iohannis trimitea Parlamentului României o cerere de reexaminare a unei legi care aproba o or­donanță a guvernului (153/2022). Aceasta introducea mai multe noutăți pentru piața de energie. Cu o viteză rar întâlnită, parlamentarii și-au însușit observațiile preșe­din­telui și, fără prea multe dezbateri, au adoptat o nouă lege, care are însă câteva prevederi ce afectează direct producătorii de ener­gie electrică din surse regenerabile.

Desigur, este vorba despre bani. În vechea formă a OUG 153 s-a impus o taxă spe­cială, de 100%, pentru veniturile producăto­ri­lor de energie electrică ce se fac din pre­țuri de vânzare a energiei de peste 450 de lei/MWh.

Banii sunt plătiți de majoritatea producătorilor și se strâng în așa-numitul Fond pentru Tranziție Energetică, din care statul plătește furnizorilor schema de plafo­nare a prețurilor finale pentru clienți.

Ei bine, în vechea formă a OUG, transfor­mată apoi în lege, s-a ținut cont de poziția producătorilor de energie regenerabilă, iar în baza de calcul a taxei figurau realități specifice industriei. Cea mai importantă pre­vedere era că din baza de calcul a taxei se scad cheltuielile cu energia achiziționată. În noua lege trecută rapid prin Parlament după cererea de reexaminare nu se mai ține cont de mai nimic, ceea ce afectează grav businessul regenerabilelor în România.

Să explicăm. Noua lege nu mai scutește „re­generabilii“ ca în vechea OUG. Astfel, ei vor plăti integral, ca toți ceilalți, la buget, taxa pe tot ce înseamnă preț de peste 450 lei/MWh, fără să se mai diminueze baza de calcul cu cheltuielile pentru energia achizi­ționată, ceea ce poate fi foarte dureros pentru ei.

Dependența de condițiile meteo

Proprietarii de parcuri fotovoltaice și eoliene sunt cei mai afectați de prognoza meteo, generarea de energie fiind, de fapt, con­di­ționată de vreme. Dacă nu bate vântul, nu pro­duci nimic. Dacă s-a înnorat, producția panourilor scade dramatic. Acești producă­tori vând în piața de energie, atât cea spot, cât și prin contracte bilaterale (destul de pu­ține), practic în funcție de prognoza meteo.

Pentru piața spot, de exemplu, notifică azi ce vor vinde mâine. Însă ce se întâmplă dacă mâine, în anumite intervale orare, s-a oprit vântul sau au venit norii și „regenerabilul“ nu mai poate produce cât a contractat, pentru că pur și simplu s-a schimbat vremea, ceea ce oricum se întâmplă des? Este obligat să cumpere din piață energia pe care nu o produce în acele ore pentru a o livra clientului.

Dacă prețul lui de vânzare este, să spunem 500 de lei/MWh, va plăti cei 50 de lei statului, fără să se țină cont că, poate, în acele ore, „regenerabilul“ poate a plătit 600 de lei/MWh ca să cumpere energia din piață pe care să o vândă la 500 de lei, pentru că era obligat prin contract. Sta­tul nu recunoaște însă acest cost cu achi­ziția de energie și cere cei 50 de lei, chiar dacă atunci producătorul nostru a livrat în pierdere.

„Supraviețuire“

Asociațiile care repre­zintă producătorii de energie din surse regenerabile au avertizat că supraimpozitarea trebuie să țină cont de cum funcționează ea. Iată ce au comunicat Asociația Română pentru Energie Eoliană (RWEA) și Asociația Industriei Fotovoltaice din România (RPIA): „În cazul producătorilor de energie din surse regenerabile, dacă se va menține aplicarea contribuției la Fondul de Tranziție Energe­tică în forma actuală, respectiv cu conside­rarea în formula de calcul a tuturor venituri­lor, fără a se ține cont într-un mod echitabil și de cheltuieli, producătorii vor continua să acumuleze pierderi, punând în pericol sta­bilitatea întregului sistem energetic na­țio­nal și eforturile susținute, de-a lungul a mai mult de un deceniu, pentru îndeplinirea obiectivelor de tranziție energetică.

Am atras atenția anterior că orice formulă de su­praimpozitare trebuie să țină cont de ca­rac­terul volatil al producției din surse rege­ne­rabile, care, prin definiție, nu poate produce aceeași cantitate în mod constant. For­mulele de supraimpozitare trebuie să se aplice pe venitul net realizat în urma dedu­cerii cheltuielilor necesare pentru achiziția de energie pentru profilare și cheltuielile pentru dezechilibrele înregistrate, contri­buții care, în cazul producătorilor din surse rege­nerabile, reprezintă o componentă sub­stan­țială și indispensabilă din costurile cu­rente de operare. Altfel, discutăm despre supraimpozitarea pierderii“.

Cele două asociații au subliniat că este vorba nu de profituri mai mari, ci de „supra­vie­țuire“: „În cazul în care producătorul de ener­gie regenerabilă vinde în avans pro­duc­ția estimată, necunoscând astfel cu o precizie rezonabilă producția efectivă pe care o va realiza, acesta va fi forțat să achiziționeze o parte din cantitatea de energie contrac­tată la vânzare din piață, pentru a acoperi obli­ga­țiile contractuale ferme de livrare.

În cazul în care nu va achiziționa această di­fe­rență dintre energia contractată și cea efectiv pro­dusă din piață, el va rămâne cu volume în piața de echilibrare, o piață extrem de pena­lizatoare și care generează și presiune asupra sistemului, ca întreg. Din acest motiv, re­cunoașterea în formula de calcul a contri­bu­ției a cheltuielilor cu achiziția de energie necesară pentru onorarea contractelor de vân­zare-cumpărare cu livrare fizică este vitală pentru funcționarea producă­to­rilor din surse regenerabile. Vorbim astfel de mă­suri indispensabile, nu pentru a asigura pro­fituri mai mari producătorilor din surse rege­nerabile, ci pentru supraviețuirea acestora în condiții de minimă rentabilitate economică“.

Nu a contat însă, legea a trecut și a fost promulgată de președinte fără ca la calculul taxei să se considere și cheltuielile cu achi­ziția de energie și cu dezechilibrele reale. Ca atare, asociațiile arată că reglementarea pune în pericol investiţii de miliarde de lei şi ratarea ţintelor de decarbonizare asumate de România.

Zeci de mii de megawați în plan

Ro­mâ­nia trece acum prin ceea ce se cheamă al doilea val al regenerabilelor, cu investiții plani­fi­cate pentru proiecte de zeci de mii de me­ga­wați, care ar urma să crească masiv ca­pa­ci­tățile instalate, care acum se cifrează la circa 3.000 MW în eolian și circa 1.400 MW în fotovoltaic (fără prosumatori).

„În acest moment avem cereri de racordare pentru peste 50.000 MW şi avize şi con­tracte emise pentru circa 10.000 MW care pot fi puşi oricând în funcţiune, astfel încât România să îşi poată atinge ţintele din PNIESC (Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice)“, spu­neau recent reprezentanţii companiei Transelectrica.

Se estimează că, până în 2030, acest sector va angrena 20.000 de locuri de muncă doar pentru construcția viitoarelor parcuri, dintre care unele vor avea dimensiuni gigantice, de exemplu, 1.000 MW la un parc fo­to­voltaic din Arad.

Acest articol a apărut în numărul 168 al revistei NewMoney

FOTO: Getty