Culisele serialului Cernobîl. Cum au fost alese personajele și mesajul filmului difuzat de HBO

Oana Borviz 07/06/2019 | 12:38 Timp Liber
Culisele serialului Cernobîl. Cum au fost alese personajele și mesajul filmului difuzat de HBO

După miniseriile Marile minciuni ne­vinovate (Big Little Lies) și Obiecte ascuțite (Sharp Objects), care au creat mare vâlvă datorită subiectelor abordate (violență casnică, boli psihice și prejudecăți sociale), HBO scoate la înaintare un alt serial cu temă provocatoare: Cernobîl.

Acest articol a apărut în numărul 64 (29 aprilie – 12 mai 2019) al revistei NewMoney

Pe 26 aprilie 1986 se petrecea, într-o zonă împădurită din orașul ucrainean Cernobîl, cel mai devastator accident nuclear din istoria omenirii: reactorul 4 de la centrala nucleară de la Cernobîl exploda, radiațiile provocând moartea a peste 60.000 de oameni și afectând alte peste două milioane de persoane.

O miniserie de cinci episoade, creată de HBO pe baza unui scenariu de Craig Mazin („Marea mahmureală“) și regizată de Johan Renck (regizorul primelor trei episoade din serialul „Breaking Bad“), reconstituie momentele imediat urmă­toare exploziei cauzate de o eroare umană, dar mai ales investighează felul în care oficialii guvernamentali au mușa­malizat toată nenorocirea doar pentru a nu afecta imaginea Uniunii Sovietice.

Excelent construit, „Cernobîl“ – a că­rui premieră a avut loc în urmă cu câ­teva zile – redă cu precizie jertfele, deciziile și confuzia cauzate de o catastrofă la care nimeni nu se aștepta. Este motivul pentru care mulți critici de film l-au descris ca fiind mai degrabă un horror decât o dramă, avertizând astfel că este un film al naibii de greu de privit.

EXPLOZIA. Gândit în funcție de cronologia faptelor și de importanța oamenilor implicați, serialul arată cum o întreagă țară a fost afectată de un eveniment nuclear devastator, ale cărui efecte au fost comparate de specialiști cu cele produse în urma exploziei a 500 de bombe nucleare de mărimea celor de la Hiroshima și de la Nagasaki.

Primele două episoade se concen­trează asupra coșmarului care a urmat după explozie, când miezul reactorului a fost distrus în timpul unui test efectuat de lucrătorii de la centrală. Următoarele două episoade evidențiază eforturile unor oameni de a evacua zona și orașul Prypiat, construit special pentru muncitorii de la Cernobîl. Iar ultimul episod pune accent pe desfășurarea unui proces cusut cu ață albă privind întâmplă­rile de la Cernobîl.

Toate îi aduc în scenă pe lucrătorii direct implicați (cei mai mulți dintre ei, neexperimentați și neinformați în legă­tură cu ceea ce făceau), șefi abuzivi care au luat decizii în necunoștință de cauză, pompieri care au mers să stingă flăcările fără a bănui că se îndreaptă spre moarte, oficiali guvernamentali care au pretins că nu s-a întâmplat nimic, oameni care s-au sacrificat, familii întregi răpuse de boală, durere, moarte.

PERSONAJELE. În tot acest parcurs pe harta dezastrului, suntem ghidați de trei personaje principale care au investigat practic cauzele exploziei: scepticul om de știință Valery Legaslov (Jared Harris), vicepremierul sovietic Boris Shcherbina (Stellan Skarsgård) și fizicianul Ulana Khomyuk (Emily Watson). Ei sunt cei care încearcă, prin toate metodele, să remedieze ceva ce nu se mai putea practic remedia, contrastul dintre curajul de a demonstra un adevăr ce se vrea mușa­malizat și deciziile condamnabile ale oficialilor de a ascunde teribilul dezastru fiind una dintre mizele acestui serial.

Legaslov este printre puținii care au recunoscut imediat pericolul exploziei și au insistat asupra evacuării imediate a întregii populații din orașul Prypiat, care în acea perioadă avea o populație de aproximativ „43.000 de persoane, cu o vârstă medie de doar 27 de ani“, după cum scrie mirror.co.uk.

Shcherbina, ce reprezintă guvernul sovietic, este prins între sistemul politic pe care îl servește și realitatea sumbră a oamenilor care luptă împotriva unui coș­mar nuclear.

Khomyuk, care, conform Financial Times, este „o invenție, un amestec de oameni de știință sovietici care au lucrat pentru a-și da seama ce a cauzat dezastrul“, reprezintă femeile proeminente în domeniul medical și științific din Uniunea Sovietică.

Acest trio formidabil – Jared Harris, Stellan Skarsgård și Emily Watson – redă impecabil conflictele interioare ale acelora care au pus (cu prețul vieții lor) ade­vărul mai presus de orice.

CONTRASTELE. Regizorul Johan Renck și scenaristul Craig Mazin au grijă să aducă în prim-plan și oameni simpli care au căzut victime dezastrului de la Cernobîl. Așa sunt Vasily Ignatenko (Adam Nagaitis), pompier care merge la fața locului cu certitudinea că nu este nimic grav, și Lyudmilla Ignatenko (Jessie Buckley), soția lui, care știe, de când aude explozia, că se petrece o grozăvie. Contraste semnificative, ce surprind mo­dul diferit al oamenilor de a privi lucrurile, sunt nenumărate în film, acestea evidențiind prezența de spirit și incom­pe­tența, realismul și iluzia, adevărul și minciuna, curajul și teama.

Oamenii mor pe capete în urma expunerii la o cantitate enormă de radiații, în timp ce o comisie guvernamentală creată peste noapte anunță oficial că nu s-a petrecut nimic grav la centrala de la Cernobîl („Nu iese nimeni din oraș. Dacă statul spune că nu s-a întâmplat nimic grav, atunci trebuie să credem statul“, spune unul dintre reprezentanții comi­siei).

Lucrătorii care privesc în față dezastrul (și care mor la câteva ore după explozie) nu mai pot murmura niciun cuvânt din cauza spaimei, în timp ce locui­torii orașului privesc fascinați specta­co­lul de lumini, fum și fluturi de granit care dansează pe umerii, mâinile și hai­nele lor, fără să știe că le aduc moartea.

Imagini horror, cu trupuri descărnate, dar și cadre superbe, cu peisaje nocturne, o intensitate constantă, un aer de moarte planând peste toate recreează acel dezastru.

MESAJUL. Cu miniseria „Cernobîl“, HBO prezintă fapte și aduce adevăruri la lu­mină, reconstituie modul în care s-a produs dezastrul, dar mai ales felul în care acesta a afectat viața a mii de oameni (Ucraina, Belarus și Rusia au fost cele mai afectate, însă ploi radioactive au fost înregistrate până și în Irlanda).

Filmul ne amintește cât ne poate costa neatenția (cineva a uitat, se pare, să reseteze un aparat), dar mai ales cât de rău ne pot face cei care se presupune că ne protejează (locuitorii orașului Prypiat au fost evacuați abia după două zile de la explozie).

Și ne transmite un mesaj pe cât de important, pe atât de înfricoșător: riscul unui alt Cernobîl există oriunde funcționează o centrală nucleară.


FOTO: Cinemagia