Colegul meu congolez: Fotbaliștii africani, bonele filipineze și sudorii turci, printre cei mai „importați” angajați străini

Alexandra Pele 15/05/2017 | 10:33 Special
Colegul meu congolez: Fotbaliștii africani, bonele filipineze și sudorii turci, printre cei mai „importați” angajați străini

Peste 40 de fotbaliști din afara UE au primit anul trecut dreptul de a munci în România. Sunt printre cei mai vizibili angajați străini, însă tensiunile de pe piața locală a forței de mun­­că, văduvită de patru milioane de oameni ple­­cați peste hotare, îi fac pe tot mai mulți angajatori să recurgă la această soluție extremă.

Aimé Lema s-a născut în Kinshasa, Republica Con­­go. A venit în România în 1991 să studieze chimia in­­dus­­trială. Tatăl său, fost consul în Egipt, Tunis, Etiopia, Benin și Africa de Sud, l-a sfătuit să nu se întoar­­că în Congo, unde se pregătea înlăturarea regimului Mobutu Sese Seko, unul dintre dictatorii notorii ai Africii.

Cum cariera diplomatică a tatălui a catalogat întreaga familie drept „apropiată sistemului“, Lema a cerut azil politic în România. S-a căsătorit cu o ro­­mâ­­n­­că și a reușit să pună pe picioare mai multe bu­­sinessuri.

LA MUNCA DE JOS. În timpul liber este antrenor, un hobby care i-a adus notorietate în urmă cu câți­­va ani. Era antrenor la Frăția, o echipă din Liga a 5-a despre care The New York Times a scris că es­­te sin­­­­­­gura ale cărei valori de bază sunt egalitatea și lip­­sa discriminării. „Vârsta, ra­­sa, re­­­ligia, etnia sau diza­­bi­­li­­tatea nu te vor descalifica. Ai nevo­­ie doar de determinare și pu­­țin talent“, nota pu­­bli­­­­cația, în­­tr-un amplu reportaj despre Frăția.

Înainte de a face bani pentru el, Lema a avut mai multe joburi, „munca asta mai de jos“, cum o descrie acum. A jucat fotbal de performanță, iar apoi s-a angajat portar la o fermă de pui din Frumușani. După un an i s-a oferit un job la un club de lux cu specific cubanez din Capitală. „Căutau oameni de culoare care să dea ambianță“, povestește Lema, care a acceptat un job de chelner la piscină.

Apoi a fost recrutat de un grup de firme italian. Patronii au văzut repede că tânărul se pricepe la ne­­gocieri. Făcuse cursuri de limba română, dar și de comunicare și de vânzări. „Toți clienții cu care vor­­beam îmi spuneau, dom’le, da’ de ce nu îți faci tu pe­­ntru tine ceva? Tu faci întotdeauna banii pentru alții“, glumește el.

Așa a decis să devină antreprenor, întâi alături de un prieten și apoi pe cont propriu. A avut o mică fir­­mă de construcții la care a renunțat din cauza cri­­zei, iar acum vinde produse de marochinărie în mai multe malluri. „Eu cred că am fost norocos. Nu pot să mă plâng de niciun loc unde am lucrat“, spu­­ne el.

În condițiile în care peste o treime din forța de muncă a României a luat calea Vestului, angajatorii se arată tot mai deschiși să depășească barierele culturale și să recruteze străini, în special oameni din state mai puțin dezvoltate. La începutul pri­­mă­­verii, managerul unui hotel din Poiana Brașov își lă­­u­­­­da cei 22 de angajați filipinezi. „Urmează să mai aducem și alții, pentru că am ajuns la concluzia că ro­­mânii nu își mai doresc să muncească“, își explica el decizia, una tot mai des regăsită în sectoare precum HoReCa, producție, construcții, dar și IT.

În ultimii câțiva ani, muncitorii chinezi de pe șan­­ti­­er și bonele filipineze s-au strecurat în relatările din presă mai mult la rubricile de „inedit“. Lucrurile s-ar putea însă schimba.

Specialiștii sunt însă de părere că „importul“ de angajați ar putea ajuta la detensionarea pieței. De la an la an, numărul de locuri de muncă vacante este în creștere, în une­le sectoare ale economiei deficitul de angajați fiind de ordinul a zeci de mii.

„România poate importa oameni doar din țări mai slab dezvoltate, pentru care sala­­rii­­le oferite aici să fie interesante. Vorbim de țări precum China, India, Bangladesh, Nepal sau Filipine“, spune Oana Datki, managing partner Consulteam, companie spe­­cia­­­­li­­zată în recrutarea de an­­ga­­jați. Tensiunile sunt eviden­­te și prin prisma strategiilor adoptate de multe companii: recru­­tarea de pe băn­­cile șco­­lii sau de la zeci, chiar sute de kilometri distanță.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

Cu o experiență de peste șapte ani în presă, Alexandra Pele acoperă domeniile finanțe, bănci și asigurări. Anterior, a lucrat la departamentul economic al ziarului Gândul și la cursdeguvernare.ro.