Cine deține datoria publică a României

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Dependența statului de „străini“ nu este poate nicăieri la fel de evidentă ca în zona datoriei publice, finanțată anual cu ajutorul împrumuturilor acor­­­date de băncile din România, cele mai multe dintre ele parte a unor grupuri europene.

An de an, finanțele publice supra­vie­țuiesc pe datorie. Cum încasările bugetare nu acoperă cheltuielile, diferența este împrumutată. Cumulate decenii la rând, aceste împrumuturi formează datoria publică a statului, ajunsă la 37,7% din PIB, respectiv 285,8 miliarde de lei  (63,6 miliarde de euro) la sfârșitul lui 2016.

Și tot an de an, această datorie este „rostogolită“. Cea mai mare parte a împrumuturilor care ajung la scadență nu sunt achitate, ci sunt refinanțate prin noi împrumuturi. Prin urmare, statul, prin Ministerul Finanțelor Publice (MFP), iese în piață pentru a-și rezolva problema datoriilor.

În 2016, spre exemplu, necesarul de finanțare al Ro­mâniei a atins un vârf de 69,1 miliarde de lei. Suma include deficitul anual (18,2 miliarde de lei), ram­bursări ale unor datorii (11.7 miliarde de lei) și rostogo­liri ale altora (39,1 mi­li­arde de lei). La întrebarea cine finan­țează datoria Ro­mâniei, respectiv cine împrumută sta­tul, răspunsul este relativ simplu de gă­­sit în rapoartele oficiale.

În cazul datoriei externe, de circa 138,1 miliarde de lei, o parte este finan­țată de bănci, iar o altă parte de creditorii internaționali ai României (FMI, BM, CE, BERD sau BEI). În cazul datoriei interne, de circa 185,3 miliarde de lei, aceasta este finanțată în mare parte de bănci și de fondurile private de pensii. Sistemul bancar deținea, în decembrie anul trecut, 47,3% din titlurile de stat emise pe piața internă, iar fondurile de pensii – 15,3%.

Așadar, statul se împrumută, la fel ca populația sau companiile, tot de la bănci, cele mai multe dintre ele parte a unor grupuri străine. La începutul anului, președintele Raiffeisen Bank a devenit ținta unor atacuri venite din zona po­li­ticului, ca urmare a participării sale la protestele antiguvernamentale din Piața Victoriei. Într-o luare de poziție pu­blicată pe blogul personal, Steven van Groningen a precizat că, înainte de a fi șef de bancă, este un părinte interesat de viitorul țării în care își crește copiii.

Prezența sa în piață a fost fo­losită de unii lideri politici pentru a readuce în prim-plan un conflict ce moc­nește de la deschiderea granițelor Ro­mâ­niei, cel al capitalului autohton ver­sus capitalul străin. În sistemul bancar, forța celui din urmă este net superioară, având în vedere că băncile cu capital majoritar străin dețin peste 90% din active.

Subiectul nu i-a scăpat nici CEO-ului BCR, Sergiu Manea, care, cu ocazia pre­zentării rezultatelor financiare ale celei mai mari bănci din România, a ținut să sub­linieze public că „suntem o bancă ro­mâ­­nească deținută de un acționar străin, iar acest fapt ne face cu atât mai mult un promotor al nevoii ca România să avanseze pe lanțul de valoare eco­nomică adă­­u­­­gată de la nivel global“. În opinia sa, che­­ia ar fi încurajarea acumulării capita­lu­lui local și internațional, pentru ca, îm­preună, să poată finanța România.

Autohton vs. străin. Cert este că acest capital străin ține în brațe o parte din datorie. La sfârșitul lui 2015, grupurile bancare de importanță sistemică la nivel european prezente pe piața locală aveau o expunere suverană de 11,8 miliarde de euro pe România, potrivit celui mai recent test de stres al Autorității Bancare Europene (ABE). Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal, atrage atenția că dimensiunea expunerii între­gului sistem bancar din România pe sectorul guvernamental este relativ mare, ceea ce ridică semne de întrebare cu pri­vire la capacitatea acestuia de a absorbi un plus de datorie publică. Ponderea deținerilor de titluri de stat în totalul activelor bancare este de 19%, de aproape cinci ori mai mare decât în Germania.

Din estimările Comisiei Europene reie­se că datoria publică ar putea avansa cu echivalentul a 3,5 puncte procentuale din PIB până în 2018. Întrebat dacă surplusul ar putea fi finanțat de pe piețele străine, Dumitru a precizat că „ai opțiu­nea să te expui mai mult față de nerezi­denți, dar cu vulnerabilitățile de rigoare. În momentul în care se schimbă sentimentul în piețele internaționale, se fac realocări de active, se schimbă un indice în care România este inclusă, în acel moment poți avea mișcări destul de ample de capital, cu impact destul de puternic pe randamente (dobânzi, n.r.)“. Titlurile de stat sunt considerate unele dintre cele mai puțin riscante instrumente din lu­mea financiară.

În prezent, probabilitatea ca statul român să intre în faliment este apreciată de investitori drept foarte redusă. Așa-numita primă de risc a României (credit default swaps – CDS) a coborât spre 100 de puncte, în condițiile în care în timpul crizei era de șapte ori mai mare.

Pe de altă parte, nu doar siguranța acestor instrumente joacă un rol în ceea ce privește decizia băncilor de a finanța datoria publică. În absența unui portofoliu de titluri de stat, acestea nu pot lua lichiditate de la BNR. Spre exemplu, instituțiile financiare care participă la licitațiile repo, operațiuni prin care BNR împrumută bani, trebuie să prezinte la schimb titluri de stat.

Pe persoană fizică. Nu doar băncile au cumpărat titluri de stat, ci și foști sau actuali șefi de bancă. Aceste instrumente se regăsesc sau se regăseau până nu demult în declarațiile de avere ale unor ban­cheri proeminenți. Spre exemplu, Mișu Negrițoiu, președintele Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) și fost președinte al ING România, deține obli­gațiuni în valoare de 120.000 de dolari, potrivit celei mai recente declarații de avere depuse.

Viceguvernatorul Băncii Naționale a României (BNR), Florin Georgescu, avea, până în 2014, titluri de stat în valoare de 2,3 milioane de lei. Radu Grațian Ghețea, fost director al CEC Bank, în prezent candidat pentru aceeași funcție, declara tot în 2014 titluri de stat în valoare de aproape 2 milioane de lei.

În 2016, apetitul persoanelor fizice pen­tru finanțarea datoriei s-a dovedit mai ridicat decât în anii precedenți. Finanțele au reușit să atragă în jur de 520 de milioane de lei de la aproape 14.000 de investitori. Cererea a fost de cinci ori mai mare. Mai exact, subscrierile au fost de cinci ori mai mari decât suma pe care spera statul să o împrumute, în condițiile în care dobânda oferită a fost de numai 2,15% pe an.

De altfel, din punctul de vedere al costurilor de finanțare, anul trecut a fost unul extrem de lejer pentru stat. Ca urmare a unor evenimente ce țin mai mult de mediul extern, datoria publică a fost refinanțată la costuri relativ scăzute. Finanțele au plătit anul trecut dobânzi de 9,9 miliarde de lei, iar pentru 2017 și-au bugetat 10,6 miliarde de lei la acest capitol, o creștere însemnată dacă luăm în calcul faptul că anul acesta necesarul de finanțare este cu aproape 20 de procente mai scăzut.

În total, România ar urma să împrumute 48,6 miliarde de lei în 2017, echivalentul a 10,9 miliarde de euro. Ca să re­­formulăm, în timpul în care ați citit acest text, statul român a mai împrumutat 100.000 de euro și va continua să împrumute 100.000 de euro la fiecare cinci minute.

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Pe datorie” color=”juicy_pink”][vc_column_text]La fel ca populația sau companiile, statul se împrumută tot de la bănci pentru refinanțarea datoriei publice.[/vc_column_text][vc_column_text]

• EXPUNERE. La sfârșitul lui 2015, expunerea băncilor de importanță sistemică din Uniunea Europeană pe România (titlurile suverane pe care le dețineau) se ridica la aproape 12 miliarde de euro, reiese din rezultatele celui mai recent test de stres realizat de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) în vara anului trecut.
• IMPORTANȚĂ. ABE a identificat 51 de bănci „too big too fail“ (prea mari pentru a se prăbuși) în Europa. Șapte dintre acestea sunt prezente și pe piața locală.
• DATORII. În total, băncile de importanță sistemică din UE au expuneri suverane de 2.600 de miliarde de euro, dintre care 2.000 de miliarde de euro sunt concentrate în zece state. Cele mai mari expuneri sunt pe datoriile publice ale Germaniei, Franței, Spaniei, Italiei și Statelor Unite.
• DEFICIT. Datoria publică ar putea crește semnificativ în următorii ani dacă deficitul sare de 3% din PIB. Comisia estimează că aceasta ar putea depăși 40% din PIB până în 2018, prag peste care BNR vede riscul unei recesiuni.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]