Cele mai ciudate 10 lucruri pe care o să le auzi despre ciori și corbi

Deseori, ciorile sunt percepute dintr-o perspectiva negativă. În foarte multe tradiții din Vest, de-a lungul istoriei acestea au fost asociate cu anumite concepte precum moarte, boli sau lucruri de rău augur, fiind totodată catalogate de fermieri drept „hoațele” recoltelor, sau un deranj pentru locuitorii de la oraș.

Cu toate acestea, păsările sunt creature fascinante, având o capacitate de adaptare și o inteligență atât de mari încât ar putea fi de-a dreptul de temut. Iată câteva curiozități despre corvide care v-ar putea surprinde.

1. Ciorile și corbii aparțin aceleiași familii

Membrii familiei Corvidae pot fi întâlniți pe toate continentele, cu excepția Antarcticii și a Africii de Sud (totuși, aici trăiesc și specii înrudite cu acestea). La momentul actual, au fost descoperite 40 de specii. În limbajul comun, acestea mai sunt cunoscute și sub denumirea de corbi, ciori sau stăncuțe.

De-a lungul timpului, denumirea de corb a fost asociată cu diverse specii de dimensiuni mari ale familiei Corvidae, prezentând pene stufoase pe gât. În general, cele de dimensiuni medii sunt denumite ciori, în timp ce păsările de dimensiuni foarte mici poartă numele de stăncuțe.

Există și o altă specie aparte ce prezintă un cioc larg și este cunoscută sub numele de cioara de semănătură, datorită sunetelor neobișnuite pe care le produce. Totuși, pe cât de răspândite ar putea fi aceste „etichete”, ele nu sunt științifice și nu relevă ultimele cercetări. În ciuda denumirii generale, așa-numitul corb Australian prezintă mai multe similarități cu cioara Torresiana decât cu cele ale corbului obișnuit.

2. Puii mai mari își pot ajută părinții să crească nou-născuți

Precum majoritatea animalelor inteligente, ciorile sunt în mare parte sociabile. De exemplu, ciorile americane trăiesc în perechi sau în grupuri mici de familii pe aproape tot parcursul anului (de obicei se împerechează pe viață). Iarna, acestea se alătură unor grupuri din aceeași specie (de la 100 și până la 1000) pentru a dormi împreună pe durata nopții.

În sezonul de cuibărire, perechile de ciori pot avea norocul să primească ajutor de la puii pe care îi cresc. Adesea, păsările tinere apară cuibul părinților de prădători. De asemenea, acestea pot aduce și hrană pentru familiile lor sau îi pot hrăni direct pe frații mai mici.

Un studiu a relevat faptul că mai mult de 80% dintre adăposturile ciorilor americane au fost apărate de altele. De altfel, unele păsări devin „protectori generali” ai adăposturilor, oferind ajutor părinților pe o durată de mai mult de 5 ani.

3. Atunci când o cioară moare, celelalte organizează „funeralii”

Locul în care apare o cioară moartă poate atrage un stol de alte sute. În timpul acestei ceremonii, păsările nu o ating aproape deloc pe cea găsită.

Dar care este motivul? Un număr de studii arată că adunarea acestora în număr mare reprezintă o strategie de supraviețuire: păsările devin conștiente de pericole și ezită să apară din nou în același loc în care a fost văzută o cioară moartă, chiar dacă sursele de hrană ar putea fi numeroase acolo.

4. Ciorile au cauzat întreruperi de curent în Japonia

Încă din anii ’90 numărul de ciori s-a extins considerabil în Japonia, unde, deloc întâmplător, resturile delicioase par să fie pretutindeni mai mult ca niciodată. Acest lucru nu este privit în mod pozitiv de companiile de electricitate.

Ciorile din orașe preferă să se adăpostească pe transformatori, folosind adesea cablurile de fibră optică pentru a-și construi cuiburile. Acest lucru a rezultat în apariția unui lanț de cazuri de întreruperi de curent în orașele mari din Japonia: între 2006 și 2008, păsările au furat aproape 1400 de cabluri de fibră optică din utilitățile de energie electrică din Tokyo și totodată reprezintă cauza a aproape 100 de căderi de curent anual numai în companiile acestora, conform declarației oferite de compania de electricitate Chubu.

Ca o contramăsura, compania a decis în anul 2004 să amplaseze cuiburi de împerechere artificiale. Construite din fire de izolare din rășină, cuiburile sunt amplasate deasupra sediilor companiei și a cablurilor de curent, fiind puțin probabil că păsările să provoace probleme.

Acest lucru pare să dea rezultate: 67% din cuiburile artificiale sunt încă în uz, facilitând astfel muncă angajaților din companie.

5. Creierul anumitor ciori poate fi proporțional mai mare decât al oamenilor

„Ciorile sunt mai inteligente decât majoritatea studenților, dar nu și decât corbii”, afirmă Kevin J. McGowan, de la Universitatea Cornell. Acestea s-au dovedit a fi atât de inteligente și capabile să improvizeze încât zoologii le-au atribuit denumirea de „primate cu pene”. Cu toate acestea, din perspectiva unei primate, dimensiunea creierului unei ciori poate părea nesemnificativă. De exemplu, creierul unei ciori din specia Noua Caledonie cântărește doar 7 grame. Totuși, acesta pare masiv în comparație cu dimensiunile corpului ei, cuprinzând aproape 2,7% din greutatea medie a corpului său. Comparativ, creierul uman, ce cântărește 1 kilogram, reprezintă 1,9% din greutatea corporală.

Dintre toate speciile de păsări, ciorile, corbii și papagalii prezintă raportul cel mai mare de volum între creier și corp. Cercetările științifice demonstrează abilitățile cognitive ale acestora ce pot fi comparate cu cele ale primatelor.

Pe deasupra, studiile arată că aceste păsări prezintă o densitate a neuronilor mult mai ridicată în partea anterioară a creierului decât a primatelor. Neuronii corespondenți acestei zone sunt asociați cu inteligența primară a unui animal. În general, un număr mai ridicat al neuronilor arată o capacitate cognitivă mai mare. Astfel, se pare că ciorile, corbii și papagalii au într-adevăr minți de invidiat.

6. Anumite ciori pot distinge culorile luminilor de la semafor

În Japonia, ciorile negre (Corvus corone) folosesc mașinile drept spărgătoare de nuci. Acestea iau câteva nuci – gustarea lor preferată – pentru a le pune pe jos în mijlocul intersecțiilor. Apoi, așteaptă că un vehicul să treacă pentru a sparge coaja nucilor, zburând imediat pe pământ pentru a mânca interiorul gustos.

Este un truc periculos, dar de obicei nu există accidente deoarece ciorile înțeleg ce reprezintă fiecare culoare a semaforului (spre deosebire de unii oameni). Ciorile negre așteaptă până când semaforul este roșu pentru a pune nuca pe jos. Imediat ce culoarea se schimbă, acestea se îndepărtează, observând de la distanță nucile sparte de mașini.

7. Ciorile pot ține minte și recunoaște chipurile oamenilor

În 2011, un grup de la Universitatea din Washington a publicat un studiu surprinzător despre inteligența ciorilor. Scopul cercetătorilor a fost acela de a observa cât de bine pot ciorile să identifice fețele oamenilor.

Astfel, au fost cumpărate două măști diferite. Cel care a purtat prima masca a încercat să prindă și să țină captiv un stol de ciori într-un loc de testare, în timp ce persoana cu a două masca doar a observat testul. Atunci când acestea au fost eliberate, alte grupuri de ciori aflate în apropiere au văzut și l-au atacat pe om.

Câțiva ani mai târziu, mai mulți membri ai grupului de cercetare au purtat prima mască, aceeași purtată de cel atacat, și au avut parte de aceeași reacție din partea ciorilor din locul de testare. Totodată, cei care au purtat al doilea tip de mască nu au fost atacați.

8. Ciorile din specia Nouă Caledonie pot crea și utiliza instrumente

O mulțime de animale, printre care și cimpanzeii și urangutanii își construiesc unelte folositoare pentru a le ajuta să supraviețuiască în sălbăticie. Ciorile din specia Noua Caledonie (Corvus moneduloides) sunt una dintre cele două specii de pe planetă ce își pot construi propriile cârlige în sălbăticie.

Cealaltă este Homo sapiens. Păsările din zona Pacificului de Sud folosesc cârlige construite din ramuri flexibile pe care acestea le îndoaie într-o formă similară literei J cu ajutorul ciocurilor și a picioarelor, pentru a extrage insectele din spațiile strâmte.

9. Ciorile se apără împotriva prădătorilor în grupuri

Printre prădătorii ciorilor se numără șoimii, bufnițele, coioții și ratonii. Pentru a se proteja de acestea, corvidele știu că numărul reprezintă un avantaj. În momentul în care văd un posibil prădător, ciorile se grupează în colonii. Acestea se năpustesc asupra prădătorilor folosindu-și ciocurile, de cele mai multe ori rănind sever corpul atacatorilor.

10. Ciorile folosesc limbaje diferite, pe care le schimbă în mod intenționat

Pe lângă sunetele obișnuite pe care le produc, ciorile emit și alte tipuri de sunete. Fiecare dintre acestea transmite un mesaj diferit; de exemplu, sunetul croncănit al acestora poate avea rol de afirmare a teritoriului sau un semnal pentru a-și transmite locația semenilor.