Ce provocări vor veni din partea sistemului bancar în 2019, un an în care trebuie plătite multe „facturi” din trecut

După euforia ultimilor doi ani, 2019 se anunţă dificil de navigat, multe facturi ale trecutului urmând să fie plătite în acest an. Provocările la adresa sistemului bancar vin din multe părţi şi ar pu­tea fi adâncite de materializarea unor riscuri prezente deocamdată doar pe hârtie.

 Acest articol a apărut în numărul 56 (7 – 20 ianuarie 2019) al revistei NewMoney

Economia mondială intră în 2019 cu multe beculeţe roşii aprinse. Costurile de împrumut sunt pe un trend ascendent, datoriile se află la niveluri-record, pieţele de capital sunt volatile, iar banii ies din statele emergente. Cele mai mari economii mondiale, SUA şi China, sunt angrenate într-un război comercial, aflat în acest moment în stand-by, iar dacă cea dintâi pare să o ducă (încă) bine, cea de-a doua a început deja să încetinească.

Consensul în rândul economiştilor este că actualul ciclu economic se va încheia, momentul fiind marcat de intrarea economiei americane în recesiune. Măsurile administraţiei Trump par a fi amânat acest moment, cu un cost deloc modic. Economia americană, cea care „dă tonul“ econo­miilor unei mari felii a lumii, va fi influen­ţată şi de acţiunile Rezervei Federale, care a început să majo­reze dobânzile, ceea ce a dus la migrarea banilor către dolar.

RISCURI… Deciziile viitoare, ce vor fi luate într-un context tensionat, având în vedere criticile dure ale preşedintelui american, care acuză Rezerva Federală de strangularea creşterii economice, vor avea impact și asupra deciziilor Băncii Centrale Europene (BCE). BCE a decis să pună capăt po­liticilor „neortodoxe“, respectiv programului de rela­xare cantitativă prin care a pompat zeci de mii de miliarde în zona euro, şi se pregă­teşte, la rândul său, de ma­jorarea dobânzilor, însă nu înainte de a doua parte a anului, ceea ce indică faptul că, în Europa, creşterea economică este încă anemică.

Deciziile de politică monetară, în special cele din SUA, au o influenţă uriaşă asupra circulaţiei banilor. Nici în timpul crizei, capitalurile nu au ieşit din statele emergente mai repede decât atunci când Re­zer­va Federală a anunţat sfârşitul progra­mului său de rela­xare cantitativă, respectiv începerea ciclului de majorare a do­bân­zilor. Acum, când banca centrală ame­ricană pune în practică această politică, banii ies din nou din sta­tele emergente şi se refugiază în dolar.

Europa Centrală şi de Est, inclusiv Ro­mâ­nia, se va număra printre „victimele“ acestei fugi. România are însă o problemă în plus faţă de regiune, o insuficienţă cro­nică de capital. „România are al treilea de­ficit de cont curent din regiune (după Rusia şi Turcia) şi acesta este primul lucru la care se uită investitorii străini, cum stau ţările emergente cu fluxurile de capital. România este singura ţară din Uniunea Europeană care are ieşiri de capital stabil“, explica, la sfârşitul anului, Dan Bucşa, economist-şef al UniCredit Bank pentru Europa Centrală și de Est, la o întâlnire cu presa. Cu alte cuvinte, intrările de fonduri europene şi investiţii străine directe nu acoperă diferenţa dintre exporturi şi importuri.

În opinia sa, această slăbiciune structu­rală obligă România să atragă fluxuri de capital speculativ, iar acesta vine atunci când dobânzile o justifică. „Faptul că nu atragem fonduri europene înseamnă do­bânzi mai mari la lei. Uitaţi-vă la Ungaria. Are fluxuri de capital străin de 6% din PIB, ceea ce înseamnă cam nouă miliarde de euro net care intră în ţară. Ungurii vor păstra dobânzile foarte jos“, a explicat Bucşa.

… ȘI VULNERABILITĂȚI. De altfel, pe fondul creşterii inflaţiei, Banca Naţională a României (BNR) a reluat ciclul de creştere a dobânzilor, cu efect direct asupra dobânzilor din piaţă. ROBOR, indicator ce re­pre­zintă costul mediu la care se împrumută băncile comerciale între ele, dar şi indicatorul în funcţie de care sunt calculate do­bânzile multor credite acordate, a crescut cu peste 50% în 2018. Economiştii se aş­teaptă aşadar la o încetinire a activităţii de creditare, pe fondul creşterii dobânzilor, dar şi al încetinirii creşterii economice.

„Din perspectiva celor mai recente evo­luții relevante, s-a apreciat că cererea de consum privat a redevenit în trimestrul III motorul creșterii economice, dar a conti­nuat să fie și un determinant al încetinirii acesteia“, au remarcat membrii Consiliului de Administraţie al BNR în legătură cu evo­luţia consumului, principalul motor al creşterii economice, dar şi al creditării.

Banca centrală a consemnat, în pre­mieră, în Raportul asupra Stabilităţii Financiare din decembrie, o serie de vulnera­bilităţi structurale la adresa stabilităţii financiare, aspecte ce completează riscurile sistemice analizate periodic în aceste ra­poarte. Acestea se referă la evoluţia demografiei, la disciplina scăzută de plată în eco­nomie şi vulnerabilităţile din bilanţurile firmelor şi la nivelul scăzut al intermedierii financiare.

„Modelul de afaceri al băncilor continuă să vizeze în special creditarea de retail, pe fondul unui istoric mai favorabil al randamentelor ajustate la risc“, notează experţii BNR. Creditarea economiei reale s-a revi­gorat, dar se păstrează o concentrare im­portantă a expunerilor faţă de administra­ţia guvernamentală, de peste 20% din active, al doilea cel mai ridicat nivel din UE.

Provocările se anunţă însemnate, majoritatea economiştilor anticipând o reducere a activităţii de creditare, cu efecte directe asupra profitabilităţii sistemului bancar. Mai dificil de administrat ar fi însă o materializare a riscurilor identificate de banca centrală.

O lume volatilă

Anul 2019 se prefigurează a fi unul dificil din punct de vedere economic, iar investitorii rămân cu ochii pe cele două mari economii ale lumii, SUA şi China.

• ELEFANŢII DIN CAMERĂ. Dacă expansiunea economiei americane se va menţine până în iulie, cele 121 de luni consecutive de creştere vor marca un nou maxim istoric al ciclului economic. Înainte de a deschide şampania, decidenţii politicilor fiscale şi monetare sunt însă nevoiţi să arunce un ochi la cele mai mari provocări ale momentului. Datoria publică de la nivel global reprezenta 217% din PIB la sfârşitul lui 2017, cu 20% mai mult decât în 2007. Odată adăugată și creşterea dobânzilor în această ecuație, rezultă o com­binaţie toxică pentru multe economii emergente.
• HARTA RISCURILOR LOCALE. BNR identifică trei riscuri siste­mice cu nivel ridicat: cel privind deteriorarea încrederii investitorilor în economiile emergente, cel asociat incertitudinilor privind evo­luţiile economice din UE, în special cele referitoare la situaţia datoriilor suve­ra­ne în zona euro şi la procesul de ieşire a Marii Britanii din UE, şi cel de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental. Riscul privind ten­sionarea echi­librelor macroeconomice este evaluat ca având o intensitate moderată, iar cel dinspre piaţa imobiliară, la un nivel scăzut.

FOTO: Guliver / Getty Images