Ce l-a ținut în țară pe neurochirurgul Ionuț Gobej după ce a fost nevoit să plece de la Spitalul Colentina

NewMoney 22/02/2019 | 12:30 Oameni
Ce l-a ținut în țară pe neurochirurgul Ionuț Gobej după ce a fost nevoit să plece de la Spitalul Colentina

Autor: Carmen Constantin

În septembrie 2017, doi neurochirurgi de la Spitalul Colentina țineau capul de afiș al presei cu demisia lor. Decizia era motivată de absența materialelor medicale elementare, lipsă care punea pa­cienții în pericol. Pentru Ionuț Gobej și Dorin Bică, nu a fost ușor să depă­șească scandalul. Până la urmă, au fondat Neurohope, iar astăzi se pregătesc să des­chidă o secție de neu­­rochirurgie cum nu mai sunt multe nici mă­car în lume. Prima operație va avea loc pe 1 martie.

Acest articol a apărut în numărul 59 (18 februarie – 3 martie 2019) al revistei NewMoney

Într-o țară inundată săptămânal cu scandaluri de malpraxis și în care un parcagiu ita­lian s-a jucat de-a chirurgul plastician pe banii și fizicul unor zeci de pacienți, Ionuț Gobej are curaj să promită exce­lența. „Cel mai important pentru noi este că vrem să oferim cele mai bune servicii pentru pacient.“

Educat în România și specializat în Franța, neurochirurgul și-a câștigat cele­bri­­tatea contestând conducerea unui spital de stat, când actul medical a înce­put să sufere din cauza lipsei unor materiale sani­tare de bază. „Mai bine nu mai operez ni­mic toată viața, decât să omor un om că n-am avut un fir“, spunea atunci medicul.

Acum explică ce înseamnă pentru un specialist format în Occident cea mai bună îngrijire posibilă acordată pacientului. „Un om care are nevoie de chirurgie cerebrală trebuie să se simtă cât mai safe (în sigu­ranță, n.r.) când merge la doctor; dacă are o tu­moră, să aibă postoperator cât mai puține leziuni, să se vindece cât mai repede, să plece acasă cât mai repede, iar stresul să fie minim.“

Cum se poate întâmpla asta, când în cele mai multe spitale ale lumii o operație pe creier presupune aproape scalparea pa­cientului și decupaje dureroase ale cra­niu­lui? Prin practicarea celor mai noi și revo­luționare căi de a interveni. „Noi am aderat la două tipuri de neurochirurgie: chirurgie cerebrală «prin gaura cheii», «keyhole neurosurgery», care se caracte­rizează prin incizii foarte mici, fără pansament, fără deficite estetice și cu o recupe­rare ultrarapidă postoperator. Prin acest tip de chirurgie, se pot trata aproape toate patologiile intracraniene, de la tumori până la malformații vasculare. A doua mare categorie este chi­rurgia spi­nală en­doscopică. Aproape toate inter­ven­țiile, in­cluzând leziuni intervertebrale, se pot face azi endoscopic, cu incizii de un centimetru.“

Medicul vorbește despre operațiile pe creier și la coloana vertebrală ca și cum ar fi cel mai simplu lucru din lume. Dar nu sunt. „Acest tip de chirurgie, spinală en­do­­sco­pică, este foarte rară chiar și în ță­rile civilizate. Nu e ceva care se face chiar în toate clinicile. Iar chirurgia spinală en­dos­co­pică e chiar mai rar întâlnită decât «keyhole neurosurgery», care se practică în doar câteva centre din toată lumea“, spu­ne medicul. Precizează apoi, tranșant: „Nu am cunoștință ca în România, la stat, să se facă pe undeva chirurgie endosco­pică spinală“.

DOI MILIMETRI. Vineri după-amiaza, la o oră când toate ieșirile din București se aglomerează, Ionuț Gobej nu pare că s-ar grăbi undeva și e gata să arate noile sa­loa­ne în care vor sta pacienții, sălile de ima­gistică și blocul operator în care a in­trat aparatură de două milioane de euro. Bani asigurați în principal de grupul Monza, al cărui nou spi­tal, Metropolitan, va găzdui noua sec­ție de neurochirurgie. Medicii au și ei con­tribuția lor.

„BrainLAB, una dintre cele mai tari firme de neuronavigație, lucrează cu noi. Participăm la dezvoltarea echipamentelor. Nu doar că le dăm un feedback, le și spunem cum ar putea fi mai bine dacă ei ar dezvolta un echipament sau un program într-o anumită direcție. Pentru noi, este o mândrie, o onoare, c-am fost aleși să fim consultanții acestei firme. Nu e ceva accesibil oricui.“

O astfel de tehnologie e obligatorie pen­tru performanțe ade­vărate într-un domeniu special.

„Suntem foarte bucuroși, foarte entu­ziaști… Dar chirurgia prin gaura cheii, fără o tehnologie performantă, e imposibil de făcut. O eroare de doi-trei milimetri la incizia pielii poate însemna diferența între a putea face o intervenție și a nu o putea face. Și atunci ai nevoie de o tehnologie ultraperformantă. Imagistică, navigație…Un fel de GPS, doar că pentru creier. Există și alte sisteme de asigurare a se­cu­rității pacientului. Unele măsoară funcțiile motorii în timp ce pacientul este adormit. Neuronii care au această funcție sunt sti­mulați și dau răspuns la nivelul muș­chilor.“

SĂ NU DISTRUGI. La sfârșitul anului trecut, vestea că neurochirurgii sud-africani au operat un muzician în timp ce acesta cânta la chitară a făcut înconjurul lumii. Ionuț Gobej nu este neapărat impresio­nat. „Facem și noi chirurgie cu pacientul treaz, asta a devenit deja o chestie frec­ventă. E necesară pentru acele funcții pentru care nu s-a descoperit încă nicio posibilitate de a le monitoriza cu pacientul adormit. Dacă tumora e într-o zonă determinantă pentru activitate artistică, precum muzica, se poate face și așa. La fel se pot monitoriza și funcția vizuală, și funcția verbală.“

Gândul că un pacient ar putea avea de suferit din cauza acțiunilor unui medic ar trebui să fie de nesuportat pentru cei care și-au asumat misiunea de a vindeca, spune Ionuț Gobej. „Primum non nocere e o promisiune pe care medicii o fac încă de pe timpul lui Hipocrat. Înseamnă că în primul rând nu trebuie să distrugi, totul este important.“

Cu atât mai mult, când este vorba de creier. „Creierul nu doare, poți elimina părți din el, iar pacientul să continue să aibă o existență aparent normală: poate să mănânce, să doarmă, să meargă. Noi încercăm să eliminăm cât mai puțin țesut funcțional, ca să dăm șansa omului să fie cât mai bine după, ca și personalitatea lui să rămână cât mai neschimbată.“

Chirurgia prin gaura cheii e un avantaj enorm pentru pacienții de toate vâr­stele, dar mai ales pentru cei care nu mai sunt așa de tineri. „În chirurgia cla­sică, prac­ticată în 99% din clinicile din toată lumea, se face o gaură mare, un fapt generator de durere, care poate ține la pat un pacient timp de o săptă­mână. În cazul unui pacient în vârstă, să stea o săp­tămână la pat poate fi fatal. Dar dacă rămâne la pat doar o zi, dato­rită unei incizii de mici dimensiuni, își poate reveni.“

SOLUȚII PENTRU SISTEM. Cum pot fi evitate infecțiile intraspitalicești care au adus un renume sumbru spitalelor româ­nești în ultimii ani? Răspunsul nu e chiar așa de complicat, asigură medicul specia­lizat în Franța: trebuie impuse și apoi res­pectate reguli.

„Noi am internalizat la Neurohope un protocol recomandat de Organizația Mon­dială a Sănătății, implementat pe scară largă în spitalele din Germania. Ideea e simplă: o corectă igienă a mâinilor a dus la scăderea numărului de cazuri de in­fecții intraspitalicești cu 40%.“

Cum s-a făcut asta? „În spitalele din Germania, igiena mâinilor se făcea în mod corect în 40% din situații. În aproximativ patru ani, a crescut aderența la reguli de la 40% la 60%. Această diferență a dus la scăderea numărului de infecții nosocomiale cu 40%. Enorm!“

Nu banii sunt problema în România, crede medicul. Mult mai important decât bugetul alocat Sănătății este sistemul de pregătire a tinerilor medici. „Dacă ar avea posibilitatea să poată opera ori să practice meseria lor, indiferent care le e specializarea, diferența s-ar vedea imediat. Or, ce se întâmplă la noi? Un rezident, la finalul specializării, nu poate fi autonom. Ceea ce e profund anormal.“

Ce se întâmplă în România e contra curentului din vestul Europei. „În Franța, la finalul celor cinci ani de rezidențiat, un tânăr chirurg este independent, poate rea­liza 95% din toate tipurile de operații care sunt specifice specializării lui. În România, un tânăr chirurg nu știe să facă la finalul rezidențiatului multe dintre operațiile pe care ar trebui să le cunoască, pentru că nu s-a ocupat nimeni de el“, spune Ionuț Gobej, pe un ton sec. Con­ti­nuă, cu un zâmbet ironic. „La un moment dat, devenise virală fotografia unui afiș plasat pe ușa unui cabinet de ecografie cardiacă. Scria ceva de genul: «Accesul rezidenților la ecograf este strict interzis!». Asta este imagi­nea perfectă a sistemului.“

Grupul Monza

Grupul Policlinico di Monza, înființat în Italia în 1993, este prezent în România din 2002 și a deschis primul spital, de chirurgie cadio­vas­culară ‒ cel mai mare spital privat cu această specialitate ‒, în 2012.

  • ÎN TOP 3. De peste doi ani, grupul este în top 3 cele mai mari spitale private din România, după afacerile anuale rulate, cu 76 de mi­lioane de lei, aproximativ 17 milioane de euro, în 2016.
  • PROIECTUL REVERA. În vara anului trecut, grupul Monza și Enayati Group au semnat un parteneriat pentru dezvoltarea Revera Medical City în zona Băneasa din București. Construit pe o suprafață totală de 35.000 de metri pătrați, va fi cel mai mare centru privat din România și va costa 60 de milioane de euro. Centrul va avea o unitate premium pentru îngrijire medicală, un centru rezidenţial pentru vârstnici și un spital oncologic și de recupe­rare.
  • Portofoliu. Grupul Monza a cumpărat, anul trecut, și ProEstetica, prima clinică privată de chirurgie estetică din România, situată în zona Dorobanți din Capitală, care a devenit Centrul Medical Monza. Grupul Monza România mai deține Centrele Monza-Ares, Clinicile Ritmico și Monza Metropolitan Hospital.

FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney