Cât de pregătită este România să treacă iarna care urmează și ce rezerve de gaz are

Va avea România suficient gaz pentru a trece peste iarna care urmează, în cele mai rele scenarii? Autoritățile ne asigură că da, dar într-o estimare optimistă.

Spre finalul lunii august, gradul de umplere a depozitelor subterane de gaze a ajuns în România la 70%. Autoritățile au ținut să anunțe momentul și au dat un nou mesaj de liniște populației, în contextul iernii dificile care se arată.

„În momentul de față continuăm să înmagazinăm gaze în depozi­tele proprii și am reușit să atingem un procent de 70%, ceea ce este foarte încurajator pentru realizarea obiectivului, astfel în­cât să ne asigurăm că avem cantitățile de gaz necesare pentru iarna 2022-2023. Sunt convins că, așa cum ne-am asumat prin demersurile pe care Ministerul Energiei continuă să le facă, vom avea garanția unei aprovizionări continue în perioada ur­mătoare. Putem, în felul acesta, să transmitem un mesaj cât se poate de clar că pen­tru cetățenii țării noastre, pentru economia românească avem cantitățile de gaz necesare să putem să trecem iarna 2022-2023“, a spus premierul Nicolae Ciucă.

Adică, la 24 august, în România erau înma­gazinate 2,18 miliarde de metri cubi gaze naturale, echivalând cu 23 TWh? Să fim liniștiți, așadar?

În data de 18 august, importurile de gaze ale României s-au oprit brusc. În dimineața acelei zile intrau în România, din rețeaua bul­gară, 4,8 milioane de metri cubi pe zi, dintre care 4,5 reprezintă tranzitul gazelor rusești care vin din Bulgaria și ajung în Ungaria. Așadar, România s-a trezit brusc cu doar 300.000 de metri cubi de gaze de import, în condițiile în care importa, în gene­ral, spre 4,5 milioane.

Părea, așadar, că Gazprom nu se dă în lă­turi să se joace cu volumele de gaze și prin TurkStream, ruta sudică de transport a gazelor rusești spre Europa, pe sub Ma­rea Neagră și apoi prin Turcia și Bulgaria, așa cum se întâmplă cu Nord Stream, care este utilizată la doar 20% din capacitate în plin sezon de înmagazinare în Europa, pentru a ține prețul gazelor sus și pe piețele din sudul continentului.

Din fericire, situația a durat doar o zi, pen­tru că moleculele de gaze pentru Ro­mâ­nia au început să curgă din nou. Nu e foarte clar nici azi ce s-a întâmplat, dar cert este că, în acea zi, și prețul gazelor de pe piața românească, unde era sensibil mai mic decât cel de la hubul austriac Baum­garten, la care ne raportăm, a crescut și a ajuns aproape de cel european. De la o zi la alta, prețul spot al gazelor pe piața de la București a crescut cu 171 de lei/MWh sau cu 20%, în condițiile în care nimic nu prevestea o limitare a livrărilor. Atunci, pre­țul spot al gazelor a depășit 1.000 de lei/MWh la București, pentru prima oară.

În fața acelei situații, șeful operatorului rețelei naționale de transport al gazelor Transgaz, Ion Sterian, a admis că, „într-ade­văr, față de zilele precedente intra mai puțin, depinde de furnizori“. „Probabil că nu a fost cerere aici, în România. Furnizorii care sunt licențiați de ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, n.r.) vin și aduc gaze în România și le vând la CET-uri și companii. Este o fluc­tuație continuă, niciodată nu sunt vo­lume fixe. E vorba de cerere și ofertă“, a continuat șeful Transgaz.

Ce va urma

Dincolo de situația punc­tuală de la jumătatea lui august, ce se va în­tâmpla la iarnă dacă situația se va repeta și, mai ales, dacă se va menține zile sau săptămâni la rând? Sterian a vrut, din nou, să liniștească publicul, anunțând că ameri­canii de la Black Sea Oil and Gas, cei care au început să extragă în acest an primele gaze noi din Marea Neagră, își vor mări producția cu un milion de metri cubi pe zi, așadar de la trei la patru milioane.

„După ce se va termina și revizia OMV Petrom de la Petromar, la sfârșitul lunii au­gust, producția internă de gaze se va stabiliza la 25,5-26 de milioane de metri cubi pe zi. Odată cu creșterea capacității de ex­tracție din depozite, avem încă 32 de mili­oane de metri cubi din înmagazinare și ajungem la 58 de milioane de metri cubi. Acestea au fost vârfurile de consum iarna trecută în România“, a spus șeful Transgaz.

Din nou, să stăm liniștiți? Șeful Transgaz sugerează de fapt că, inclusiv iarna, pro­duc­ția noastră internă și extracția gazelor din depozite ne-ar putea asigura consumul, fără să apelăm la importuri. Există însă mulți de „dar“.

Sterian a calculat acest necesar de gaz comparând cu iarna trecută, care a fost una destul de blândă și în care un mare con­sumator, combinatul de îngrășăminte chimice Azomureș, a fost oprit. Dacă vom avea o iarnă mai aspră, cu vârfuri de consum de 70 de milioane de metri cubi pe zi (în cazul în care nu se reduce din consum), așa cum s-a mai întâmplat deceniul trecut în România, importurile de gaze devin o necesitate. Iar problema este că, în situația previzibilă în care interconectorul dintre Grecia și Bulgaria, prin care se pot aduce și gaze din Azerbaidjan, nu va fi ope­rațional în această iarnă, este nevoie de import de gaze rusești.

O altă mare întrebare: ce se va întâmpla dacă, pe baza mecanismului de solidaritate cerut de Comisia Europeană, o altă țară membră a Uniunii Europene ne va cere gaz la iarnă – România este totuși al doilea producător din UE, chiar dacă pro­ducția internă nu-i ajunge nici pentru propriul consum.

Extrem de scump

În ultima decadă a lui august, prețurile de referință la gaze na­turale în Europa și în Asia au urcat aproape de niveluri-record, cea mai gravă criză ener­getică din ultimele decenii intensifi­când concurența pentru asigurarea livră­rilor. La principalul hub, TTF din Amsterdam, prețurile spot au sărit de 316 euro/MWh, iar la momentul redactării acestui text, la hubul de la Baumgarten, prețul gazului cu livrare în această iarnă a depășit pragul de 340 de euro/MWh, un nivel nemaiîntâlnit vreodată. Ultimul salt al pre­țurilor a fost generat de un anunț al Gazprom cum că, timp de trei zile, livrarea prin Nord Stream se va opri complet, din cauza unor lucrări de mentenanță.

„În Europa, prețurile la gaze sunt de peste zece ori mai ridicate decât media din această perioadă a anului, destabili­zând economiile, subminând moneda euro și sporind presiunile asupra politicienilor pentru a atenua impactul inflației ridicate. Perturbările din aprovizionare s-au intensificat, sporind concurența cu Asia pentru asigurarea livrărilor. Aprovizionarea cu gaze rusești rămâne la un nivel redus, iar în septembrie sunt așteptate fluxuri mai scăzute din Norvegia, din cauza lucrărilor de mentenanță“, scria Bloomberg în 24 august.

Acest articol a apărut în numărul 147 al revistei NewMoney.

FOTO: Getty