Cât de importantă este tehnologia în antrenamentele premergătoare competițiilor sportive

De la echipamente printate 3D la programe de antrenament personalizate de inteligența artificială, noile tehnologii au fost și ele prezente la Jocurile Olimpice. Și se spune deja că ar fi și făcut diferența dintre aur și argint.

După 33 de ani, recordul olimpic în proba de 100 de metri a fost în cele din urmă do­bo­rât. Sprintera jamaicană Elaine Thompson-Herah a câștigat aurul în finala Tokyo 2020, cu 10,61 secunde, un timp mai bun cu 0,01 secunde decât rezultatul obținut la Seul 1988 de americanca Florence Griffith-Joyner, considerată de mulți specialiști drept cea mai rapidă atletă din istorie. Aproape la fel de rapid s-au auzit însă și voci care au spus că și tehnologia de sub tăl­pile sportivei jamaicane ar fi avut un rol în stabilirea noii performanțe.

Produsă de italienii de la Mondo, pista cărămizie de pe Stadionul Olimpic din capi­tala Japoniei este realizată, potrivit unei pre­zentări a companiei, din „granule tridimensionale de cauciuc cu un sistem po­lime­ric selectat“, printr-un proces de vul­canizare care „garantează legătura mo­leculară între granule și materia înconju­rătoare, creând un strat compact“. Un mod criptico-științific de a spune de fapt că e foarte ra­pidă și cu abilitatea de a reduce gradul de obo­seală resimțit de atleți în timpul curselor.

„Clar, e rapidă! S-ar putea câștiga și cu noi recorduri mondiale“, spunea alergă­torul american de 800 de metri Clayton Murphy, medaliat cu bronz la Rio. „Unele piste îți absorb mișcarea și forța. Simți cum aceasta (cea de la Tokyo, n.r.) le preia, le regenerează și ți le transmite înapoi“, explica și Sydney McLaughlin, deținătoarea recordului mondial la 400 de metri garduri.

Datele obligatorii

Pentru mulți dintre cei peste 11.000 de sportivi din întreaga lume reuniți la începutul acestei luni la Tokyo, pregătirea pentru Jocurile Olimpice a însemnat și o cursă dusă alături de antre­nori, oameni de știință și analiști pentru găsirea celor mai avansate tehnologii care să le sporească șansele de a obține o medalie.

„Tehnologia sportivă este o parte im­por­tantă a pregătirii unui atlet olimpic“, spune dr. Aimée Mears, lector la Institutul de Tehnologie Sportivă al Universității Loughborough (Marea Britanie). Iar odată cu restricțiile de mișcare impuse de pan­de­mie, dispozitivele purtabile au devenit unele dintre cele mai folosite instrumente din arsenalul olimpic.

„Unul dintre avantajele evidente ale teh­nologiei purtabile este capacitatea sa de a furniza informații care nu erau disponibile anterior. De exemplu, senzori de detec­tare a forței plasați în pantofi, ghete de schi sau pedale de bicicletă pot oferi un flux conti­nuu de date pentru întreaga sesiune de an­trenament“, explică dr. John Barden, profesor de biomecanică la Universitatea din Regina (Canada).

Echipele olimpice, de exemplu, folosesc biomecanica și analiza datelor pentru a examina tehnica unui sportiv și a cuantifica orice progres sau regres survenit în urma unei schimbări în antrenament. În ca­zul înotului, bunăoară, camere video de mare viteză și senzori încorporați în blocurile de start sunt folosiți pentru a măsura forța și mișcările unui înotător în timpul unui start.

Una dintre echipele care au utilizat astfel de tehnologii este și cea de volei feminin a Kenyei. Dispozitivele mobile au furnizat date despre putere, ritm cardiac, timpi de re­cuperare și alte repere vitale antrenori­lor, care au folosit aceste informații pentru a preveni accidentările și a adapta regimul de antrenament pentru fiecare jucătoare.

Nikkei Asian Review scrie că echipa de baseball a Japoniei a folosit un dispozitiv al producătorului danez de tehnologie spo­rtivă TrackMan – bazat pe tehnologie militară de urmărire a rachetelor și aerona­velor – pentru a analiza în detaliu aruncă­rile și loviturile jucătorilor și a le îmbună­tăți astfel performanța sau a-i evalua dacă sunt în formă maximă sau încă sunt obo­siți după un joc anterior. Calificată în fi­nală, naționala japoneză de baseball a învins echipa Statelor Unite ale Americii cu 2-0 și a câștigat aurul olimpic.

La centrul de formare pilot al Comitetului Olimpic al Statelor Unite, din Colorado Springs, sportivii au folosit o sală de antrenament de înaltă tehnologie care a simulat climatul din Tokyo, pentru a se adapta mai ușor mediului extrem de umed și de căl­du­ros. Cu ajutorul unor instrumente precum tehnologia radar și algoritmii inteligenței artificiale, Hypoxico – camera de altitudine și de mediu a centrului – colectează și in­ter­pretează date cu ajutorul cărora antre­norii pot să stabilească aportul optim de lichide, să personalizeze necesarul caloric în funcție de efortul individual depus sau să dezvolte alte metode de pregătire fizică pentru a-i ajuta pe sportivi să progreseze.

Odată ajunse la Tokyo, echipele participante au avut la dispoziție (și) un sistem de urmărire 3D, rezultat în urma unui par­teneriat între gigantul tehnologic chinez Alibaba Group și producătorul american de cipuri Intel, care se bazează pe inteli­gența artificială pentru a surprinde și interpreta biomecanica mișcărilor sportivilor, oferind informații în timp real despre forma acestora. Mai mult, aceeași tehnologie creează o replică virtuală a terenurilor pe care urmează să se desfășoare probele la care sportivii concurează, permițându-le astfel să se familiarizeze cu locul și con­dițiile de competiție.

Suplimentul de performanță

La rândul lor, producătorii de echipamente sportive au prezentat noi articole de îm­bră­căminte care utilizează cele mai noi ino­vații pentru a îmbunătăți performanțele sportivilor. Anta Sports, partener al loturilor olimpice ale Chinei, a investit peste trei miliarde de yuani (460 de milioane de do­lari) în cercetarea și dezvoltarea tehnologiilor folosite în echipamentele sale; de exemplu, fibra specială utilizată în pantofii săi pentru halterofili, care este de 2,5 ori mai puternică decât materialele obișnuite și poate suporta peste o tonă, asigurând o mai bună stabilitate, sau materialele antiprindere folosite pentru costumele luptă­to­­rilor, care reduc șansele de a fi apucat și tras de adversar.

Tipărite cu o tehnologie specială 3D, cos­tumele realizate de ei pentru gimnaste și săritoarele de la trambulină urmăresc „ca o a doua piele“ liniile corpului în timpul exercițiilor, reducând impactul curen­ților de aer asupra mișcărilor acrobatice. „Avem 1.400 de brevete în acest sector, iar sponsorizarea Jocurilor Olimpice a fost întotdeauna unul dintre țelurile noastre“, declara recent Wu Yonghua, director exe­cutiv al Anta Group. Până la Jocurile Olimpice de anul acesta, sportivii chinezi au câștigat 111 medalii la campionatele mondiale și jocurile olimpice. Olimpiada de la Tokyo a adăugat acestui palmares alte 88 de medalii – 38 de aur, 32 de argint și 18 de bronz.

Tot pentru Tokyo, Speedo a lansat două noi costume de baie din gama Fastskin, inspirate de pielea de rechin, pentru a reduce rezistența la înaintare în apă a înotă­to­rilor. Fastskin Pure Valor și Fastskin Pure Intent trimit cu gândul la LZR Racer, costumul de înot scos pe piață de Speedo în 2008, în urma unei colaborări cu NASA.

În doar 17 luni, înotătorii care au concurat în LZR Racer sau alte modele bazate pe aceeași tehnologie au doborât 130 de recorduri mondiale – 43 dintre ele, doar la Mondialele de la Roma din 2009. A folosit acest costum și Michael Phelps la Olim­piada de la Beijing din 2008, unde a câș­tigat opt medalii de aur și a stabilit șapte noi recorduri mondiale. Statistic, 94% din medaliile cucerite la Beijing le-au revenit înotătorilor care au purtat costume din poliuretan. În 2010, Federația Internațio­nală de Natație a decis interzicerea lor.

Anul trecut, Federația Internațională de Atletism a anunțat interzicerea în compe­tițiile oficiale a pantofului de alergare Air Fly, produs de Nike. Urmaș al mai cunoscutului Vapor Fly 4% – model dotat cu o talpă realizată dintr-o spumă specială care ajută sportivul să-și conserve o medie de 4% din energie în timpul efortului (fapt con­firmat de mai multe studii independente) –, Air Fly a fost pantoful cu care kenyanul Eliud Kipchoge a câștigat maratonul de la Viena din 2019, când a devenit primul (și singurul, deocamdată) atlet din istorie care a alergat sub două ore cei 42,195 kilometri, cu un timp de 1 h 59 min. 40 s. Tot Air Fly a fost pantoful unui alt re­cord mondial, la maraton feminin, cu un timp de 2 h 14 min. 4 s – anteriorul fiind de 2 h 15 min. 25 s. –, stabilit de Brigid Kosgei, Kenya, la Chicago, în același an 2019.

„Stranie și nedreaptă“?

Una dintre marile surprize ale Jocurilor Olimpice de anul acesta a fost și victoria sprinterului ita­lian Lamont Marcell Jacobs în proba-re­gină a atletismului, de 100 de metri, cu un timp de 9,80 secunde – nou record eu­ropean –, cu patru sutimi mai rapid decât cel al ame­rica­nului Fred Kerley, favoritul acestei probe. Cum Jacobs nu a mai alergat nici­o­dată suta sub zece secunde, aten­ția scepticilor s-a îndreptat și spre încălță­min­tea sa – Nike Air Zoom Maxfly –, care au in­te­grată în talpă o placă de car­bon ce creează un așa-numit efect de „su­per arc“, grație că­­ruia propulsia și coor­do­narea mișcărilor sportivului devin mai eficiente.

Printre cei care critică acest model se află și Usain Bolt, de 11 ori campion mondial și medaliat de 8 ori cu aur olimpic, de­ți­nător al recordurilor mondiale la 100 și 200 de metri. Bolt a spus despre noua tehnologie că e „stranie și nedreaptă, aflată la limita ridicolului“, deoarece ar îmbu­nă­tăți prea mult performanța purtătorului. Mai mult, cel supranumit Fulgerul a măr­tu­risit că e convins că, dacă ar fi avut și el astfel de pantofi, ar fi putut să alerge suta de metri într-un timp de sub 9,58 se­cunde, cea mai bună performanță din istoria probei, pe care a realizat-o în 2009, la Campionatele Mondiale de la Berlin.

Acuzați de critici că prin astfel de ino­vații ar promova de fapt un doping tehnologic, producătorii de tehnologie sportivă recunosc că echipamentele mo­derne pot face într-adevăr diferența între locurile ocu­pate pe podium, dar insistă că nu pot fi considerate o formă de avantaj in­corect. Inovația tehnologică e acum parte inte­grantă a sportului la cel mai înalt nivel, iar competițiile de top nu mai sunt doar de­spre cine este cel mai rapid, ci și despre ce echipament este mai performant, subli­niază pe de altă parte un raport realizat de Institute of Mechanical Engineers din Ma­rea Britanie. Iar după alți observatori, utili­zarea tehnologiei sportive avansate a agravat inegalitatea dintre echipele bine finan­țate și cele din țările în curs de dezvoltare.

„Olimpiadele nu vor mai fi niciodată o com­petiție echilibrată. Sportul de perfor­manță este dependent de tehnologie și nu e surprinzător că țările mai puțin dezvoltate nu obțin rezultate în discipline care implică tehnologii de vârf. Valoarea in­ves­tițiilor actuale în sportivii de performanță este fenomenală“, spune și dr. Emily Ryall, de la Universitatea din Gloucestershire (Ma­rea Britanie), specialistă în etica și filosofia sportului. Regulile pentru restricționarea avantajelor tehnologice, spune ea, sunt elaborate doar atunci când există un scandal și sunt direct influențate de per­cepția opiniei publice. „De multe ori, ge­nul acesta de decizii nu sunt luate pe criterii etice, ci pe judecăți populare“.

La Tokyo, Elaine Thompson-Herah a câș­tigat și o a doua medalie de aur, la 200 de metri. Răspunsul ei la toată această te­vatură a avantajelor tehnologiei: „Contează doar antrenamentul. Nu pista sau pantofii“.

Acest articol a apărut în numărul 122 al revistei NewMoney.

FOTO: Getty