Când devine nocivă tehnologia pentru organismul uman

Autor: Romulus Deac

Avertisment: citirea versiunii tipărite a acestui text nu produce niciuna dintre tehnocyberafecțiunile prezentate mai jos! Dacă recunoașteți vreunul dintre simptome, adresați-vă medicului sau far­macistului!  

Acest articol a apărut în numărul 54 (3 – 16 decembrie) al revistei NewMoney

Întrebarea care urmează nu e o cyber­poantă, iar asemănările cu realitatea ime­diată nu sunt nici ele întâmplătoare. Dim­potrivă, au fost atent studiate! Acestea fiind spuse, „ați auzit de sistemul de ope­rare mobil care e atât de avansat încât ai sen­zația că îți fuge pământul de sub picioare doar uitându-te la el?“. Răspunsul nu doar că e atât de serios încât ajunge până în măduva bolnavă a tehnologiei, dar nu e nici pe departe singura problemă de sănă­tate indusă de gadgeturile noastre cele de toate zilele. Până și cocoașa care e pe cale să ne apară într-un viitor (im)probabil ar putea fi cau­zată mai degrabă de un telefon mobil.

BINE, E DE RĂU! Mulți dintre puriștii de­sig­nului din era Jobs au spus despre in­ter­fața iOS 7 că este atât de nereușită încât ți se face rău doar uitându-te la ea. Numai că alții au mers cu un pas mai departe și s-au plâns chiar că au simțit asta direct pe pie­lea sau, mai degrabă, pe stomacul lor. „Am crezut că înnebunesc astăzi după ce mi-am actualizat telefonul și am observat că mă simt amețit de fiecare dată când îl folosesc. Acum văd că nu sunt singurul! Am butonat telefonul cam 20 de minute și am simțit o stare de vomă. Trebuie să fie o so­luție ca să opresc asta!“, scria un forumist pe una dintre paginile de suport ale Apple la scurt timp după lansarea din septembrie 2013.

Senzația nu e nouă și nu e o invenție a de­­tractorilor Apple. Are un nume cu re­zo­nanțe sartreiene, cybergreață, și e descrisă încă din anii ’90 în literatura de specialitate drept o stare de rău similară celei produse de cititul într-o mașină în mișcare, ce apare după sau în timpul imersiunii într-un mediu virtual. În cazul particular al Apple, e rezultatul unei combinații între ecranul de înaltă definiție, efectul Parallax și ani­mația icon-urilor de pe home screen.

Parallax este numele fancy pentru un joc optic creat cu ajutorul giroscopului și al accelerometrului telefonului, care, la miș­ca­rea ușoară a acestuia, lasă impresia că icon-urile interfeței plutesc și se mișcă ușor peste (și în raport cu unghiul din care este privită) imaginea de fundal.

Când tehno-cauzele fenomenului ne pot lăsa ușor în ceață, explicația devine mult mai simplă dacă apelăm la buna și bătrâna fiziologie. „Urechea internă este răspun­ză­toare pentru echilibru, iar ochii pentru ima­gini. Când acestea nu se sincronizează, simțim grețuri și amețeală“, explică dr. George Kikano, specialist în afecțiunile induse de tehnologie.

În stilu-i consacrat de secretomanie ob­se­dant-patologică, Apple nu a făcut niciun comentariu pe marginea acestui subiect. A rezolvat însă problema cu un update care permite dezactivarea efectului de miș­care. Parallax a rămas însă și în versiu­nile ulterioare de iOS, iar dacă aveți un iPhone/iPad și simțiți că amețiți când îl butonați prea mult, accesați „Settings“/ „General“/ „Accessibility“ și dezactivați „Reduce Motion“.

FAȚĂ ÎN FAȚĂ. Dacă totul e în regulă, aten­ție la coșuri! Da, la coșuri, și de data asta indiferent de brandul de telefon. Vorbitul în exces la telefon poate duce la apariția unor coșuri suficient de mari încât să de­vină subiectul unor conversații nesfârșite la telefon, care la rândul lor pot duce la apariția… În fine!

Simpla apăsare a obrazului de telefon duce la iritarea pielii și la secreția unor uleiuri care, împreună cu bacteriile de pe suprafața acestuia, produc infamele co­șuri. „Se numește acnee mecanică și apare, de exemplu, și în cazul violoniștilor sau al jucătorilor de fotbal american, în cazul acestora din urmă în zonele de contact ale obrazului cu chingile căștilor de protecție. Porii nu mai respiră și apare frecarea“, explică Eric Schweiger, specialist dermatolog la Mount Sinai Medical Center, New York (SUA).

Dacă tratamentul poate dura o vreme, o știe orice trecut sau prezent adolescent, prevenția e la-ndemâna oricui (la propriu) – schimbarea mâinii în care ținem telefo­nul în convorbirile de lungă durată, cură­ța­rea ecranului cu o soluție de tipul celei pentru monitoare sau folosirea unui handsfree. Au existat la un moment dat și câteva aplicații care pretindeau că pot rezolva problema coșurilor printr-o simplă expunere la lumina ecranului telefonului, vezi „AcneApp“ și „Acne Pwne“, două dintre nu­mele dosite de-acum pe rafturile cu ciu­dățenii ale internetului și demistificate ra­pid și fără drept de apel ca fraude de marketing.

La polul opus al strategiilor de promo­vare dăm peste „degetul mare Blackberry“. Și nu vă lăsați păcăliți de brand, pentru că se întâmplă indiferent de numele producătorului. Prezent în tratatele de medicină drept sindromul de Quervain, este o afecțiune cauzată de iritarea tendoa­nelor de la baza degetului mare, cauzată de regulă de o suprasolicitare. În cazul specific al telefoanelor, mesajele scrise în ritm frenetic pot duce în timp la durere și amorțeală în degetele mari și/sau închei­e­turi. În faza incipientă, o pauză mai înde­lun­gată sau imobilizarea în atele pe durata nopții a încheieturii afectate ar putea ate­nua simptomele. În cazurile mai complicate, se ajunge la operație.

Schimbarea telefonului nu e tocmai o soluție, pentru că tendinita și sindromul de tunel carpian apar și în cazul folosirii de lungă durată a tastaturii PC-ului sau notebook-ului, dar și a tabletelor sau a e-reader-elor.

„Problema este că oamenii ajung să facă pe durate lungi gesturi repetitive pentru care corpul nostru nu a fost «proiectat»“, ex­plică Sharon Dunn, președintele Asocia­ției Fizioterapiștilor din America.

DREPT ÎN JOS. Prin construcție, am fost făcuți să stăm drepți. Numai că, odată ajunși în viitorul ce începe azi, petrecem prea multe ore cu capetele aplecate înspre ecranele gadgeturilor preferate. Studii recente vorbesc despre o medie zilnică de două până la patru ore în care stăm cu gâ­tul îndoit la un unghi nefiresc pentru a tri­mite e-mailuri sau mesaje SMS. Adică până la 1.400 de ore pe an!

În poziție verticală, neutră, capul unui adult are o greutate medie de 4,5-5,5 kilograme. Dar din cauza acelui lucru plictisitor din fizică – bine, nu și pentru Sir Isaac Newton – numit atracție gravitațională, presiunea pe care o pune pe coloană de­vine cu atât mai mare cu cât gâtul este înclinat mai mult, se arată într-un studiu coordonat de dr. Kenneth Hansraj, șeful Departamentului de chirurgie a coloanei vertebrale din cadrul Rehabilitation Medicine Center, New York.

Astfel, înclinarea capului la 60 de grade pentru un pe cât de banal, pe atât de reu­șit selfie pune pe coloana cervicală echivalentul presiunii exercitate de o greutate de 27 de kilograme! „Greutatea suportată de coloana cervicală crește dramatic odată cu îndoirea cu diferite grade a capului înainte. Pierderea curbei naturale duce la creșterea treptată a stresului asupra coloanei cervicale și astfel pot apărea diverse leziuni timpurii“, explică dr. Hansraj.

Afecțiunea are deja un nume, Text Neck, iar statisticile arată că 53% din utilizatorii de telefoane mobile au avut dureri în zona gâtului/cefei, potrivit unui studiu pu­blicat în International Journal of Occupational Safety and Ergonomics.

Și dacă tot ne privim atât de mult gad­ge­­­turile preferate, ecranele lor străluci­toare pot declanșa sau accentua miopia. Sau duc la apariția sindromului de ochi uscat. Ochiul focalizează mai greu, cli­pește mai rar, iar problemele se văd când te aștepți mai puțin. Statistic, se esti­mează că aproape 40% din persoanele care stau în fața unui monitor peste trei ore pe zi vor dezvolta la un moment dat sindromul de ochi uscat.

La nivel global, utilizatorul tipic de teh­no­logie, cu vârste între 16 și 45 de ani, pe­tre­ce în fața unui ecran – telefon, televizor, monitor PC etc. – o medie zilnică de 418 mi­nute, potrivit companiei de cercetare de piață Millward Brown. „Ne petrecem majo­ritatea timpului uitându-ne la lucruri ce se află la o distanță de mai puțin de un metru de noi. Ochii noștri nu sunt construiți să funcționeze astfel“, explică dr. Daniel Har­diman-McCartney, de la The College of Opto­metrists, Marea Britanie.

Odată declanșat, sindromul poate fi ți­nut sub control cu picături, lentile speciale și pauze la intervale regulate. Sau se re­nun­ță la monitor. Cum e puțin probabil, ră­mân picăturile, lentilele speciale și pauzele la intervale regulate.

Dar, până la miopie, lumina puternică a tabletelor și a telefoanelor folosite înainte de culcare poate afecta producția de mela­tonină, hormonul care ajută la controlul ciclului natural somn-trezire. Cel puțin asta e concluzia unui studiu clinic al unei echi­pe de specialiști ai Universității din Göteborg (Suedia), care mai arată că utilizarea intensivă a acestora e legată direct de o creștere a nivelului de stres, a problemelor de somn și a simptomelor depresive mai ales printre tineri.

APELUL DOPAMINEI. Rău e cu rău, dar rău e și fără rău. Și dacă „răul cu rău“ e în ca­zul de față smartphone-ul, „răul fără rău“ are și el un nume cât se poate de oficial – nomophobia. Adică spaima de a trăi fără telefonul mobil. O au 54% din britanici și 66% din americani. Simptomele includ senzații de panică și disperare când nu ai la tine telefonul mobil, concentrare și productivitate diminuate.

Dr. David Greenfield, profesor de psihiatrie la University of Connecticut School of Medicine (SUA), spune că, la fel ca în cazul altor dependențe, atașamentul față de telefonul mobil e strâns legat de dopamină, unul dintre principalele euforizante ale or­ga­nismului. Suntem programați să avem un anume răspuns față de recompense, iar moneda sa de schimb e dopamina.

„De fiecare dată când primim o notificare pe telefon există o ușoară creștere a nivelului de dopamină, indiferent că e un SMS de la o persoană la care ținem, un e-mail sau orice altceva. Nu știi niciodată când și ce vei primi, iar acest lucru ține cre­ierul în alertă și îl face să verifice din nou și din nou și din nou“, spune dr. Greenfield.

Apropo de asta, știți dezamăgirea pro­dusă de telefonul scos din buzunar cu fal­sa impresie că ar fi sunat? Are și ea un nume, sindromul tonului de apel-fantomă, și e trăită de peste 70% din utilizatorii com­pulsivi de telefoane mobile, arată dr. Larry Rosen, autor al cărții „iDisorder“. Cartea prezintă o analiză a modului în care utilizarea zilnică a noilor tehnologii modi­fică nu doar capacitatea creierului de a procesa informații, dar și abilitatea noastră de a relaționa cu lumea înconjurătoare. Nu e considerată gravă, dar poate fi un semn că o pauză ar fi bine-venită.

Iar pentru cei care simt că lucrurile au scă­pat de sub control există inclusiv varianta programelor de detoxifiere digitală, cum ar Camp Reset, o tabără organizată în Ontario (Canada) în care se încearcă prin diferite activități (re)creative vindecarea dependenței de tehnologie.

EXERCIȚII DE UITARE. Nici măcar afară din casă sau din birou nu suntem nea­pă­rat în siguranță! Acum că parcurile și piețele, dacă nu chiar orașe întregi, au de­venit uriașe hotspot-uri wireless, dure­rile de cap, mâncărimile pielii, oboseala, insomnia sau dificultățile de concentrare fără alte cauze aparente decât eternii vi­no­­vați de serviciu – ipohondria și astenia de primăvară/vară/iarnă/toamnă – sunt dintr-odată interpretate cu alte unități de măsură.

La fel ca telefoanele mobile, router-ele WiFi folosesc un spectru de frecvențe radio. Emisiile sunt constante și omnipre­zente, iar fiziologii sunt de părere că ar putea produce o reacție de stres biochimic în celule, ceea ce pe termen scurt poate duce la apariția unei game variate de manifestări reunite sub umbrela ge­ne­rică de hipersenzitivitate electromagnetică, iar pe termen lung la vulnerabilitate la boli inflamatorii și chiar cancer.

Cum acolo unde există o rețea WiFi apare de regulă și un laptop, e timpul pen­tru un nou avertisment: butonat în poală pe perioade mai lungi, acesta poate duce în cazul bărbaților la probleme de fertilitate, consemnate în literatura medi­cală sub numele de „hipertermie scrotala“. Practic, căldura emanată de laptop duce la creșterea temperaturii în testicule, reducând astfel calitatea și motilitatea spermei.

Intrați astfel pe un teritoriu mai puțin cartografiat, poate că e momentul să ne con­tinuăm călătoria cu ajutorul unui GPS. Numai că și de data asta dăm peste o altfel de bubă. Un studiu al Douglas Mental Health University Institute din Montreal (Canada) sugerează că folosirea hărților tradiționale, tipărite, ne stimulează să fim atenți la ceea ce se află în jurul nostru, să învățăm configurația străzilor și să ne dăm seama unde suntem exact în raport cu des­ti­nația noastră. Un exercițiu de orientare turistică, dacă vreți, care ne stimu­lează hippocampus-ul, zona din creier aso­ciată memoriei.

Pe de altă parte, în cazul navigării de tipul „peste 50 de metri faceți la dreapta“, hippocampus-ul s-a dovedit mai puțin

activ. În aceeași categorie s-ar încadra și amnezia digitală (aka Google Effect) – ten­dința de a uita o informație pe care un te­le­fon și un motor de căutare ți-o pot rea­minti oricând.

60% din persoanele intervievate de Kaspersky Lab pe o perioadă de 18 luni în întreaga lume și-au amintit numărul de telefon al casei în care au copilărit, dar nu și pe cel al copiilor lor (53%) sau pe cel de la locul de muncă (51%). Provocat mai puțin, hippocampus-ul își reduce volumul, iar odată cu asta apare riscul dezvoltării unei game largi de tulburări cognitive, inclusiv Alzheimer. Apropo, oare unde mi-am lăsat telefonul?

Cauze și (d)efecte

Statistic, 60% din americanii cu vârste de peste 18 ani au experimentat la un moment dat cel puțin o problemă de sănătate cauzată de folosirea zilnică a noilor tehnologii: oboseală oculară (36%), dureri de spate (30%), dureri ale cefei (27%), migrene (24%), dureri ale încheieturilor mâinii (21%), sindrom de tunel carpian (11%), insomnii (95%), potrivit datelor unei analize Harris International.

• (NE)SĂNĂTOASA OBSESIE. Buna și vechea ipohondrie are și o versiune digitală, cyberhondria, adică obsesia anxioasă de a scormoni permanent internetul după informații medicale, în special pentru a confirma și autodiagnostica diferite boli după simptome de cele mai multe ori imaginare. Se estimează că 1% din căutările zilnice pe Google au ca subiect problemele de sănătate și că 25% din internauți preferă autodiagnosticul online în locul unei vizite la doctor. La sfârșitul lui iunie 2018, la nivel mondial existau aproape 4,201 miliarde de utilizatori de internet.
• NIVELUL URMĂTOR. Hidrosadenita palmară PlayStation este o boală intrată recent în literatura de specialitate și e cauzată de folosirea îndelungată a consolei produse de Sony. Primul caz consemnat oficial este cel al unei fete de 12 ani din Elveția căreia i-au apărut o serie de leziuni în palme după ce s-a jucat o peri-oadă mai lungă timp de câteva ore pe zi. Considerate mai degrabă de ordin psihologic, simptomele dependenței de jocuri electronice încep să aibă și manifestări fizice, cum ar fi tendinita acută, numită și Wii-ită – după numele consolei produse de Nintendo –, sau helodermia (nodozitate caloasă nedureroasă, la nivelul degetelor de la mâini, spun rezultatele Google) cauzată de jocurile video.
• CAPTIVI ÎN REȚEA. Un studiu al guvernului sud-coreean arată că 8% din populația cu vârste între 9 și 39 de ani se de-clară depen-dentă de internet și/sau de jocuri online. Ofi-cialitățile au emis chiar și o așa-nu-mită Lege a Cenușăresei, care interzice accesul la jocurile online al copiilor cu vârste sub 15 ani, între orele 00.00 și 06.00 am. Studii ulterioare au demonstrat că măsura este complet ineficientă. În China, 10% din adolescenți sunt considerați dependenți de internet.

FOTO: Guliver / Getty Images