Anchetă: Ce ascund culisele unei tranzacții de peste 10 miliarde de dolari

În 2015, gigantul francez Air Liquide cumpăra cu banii jos rivalul american Airgas într-o tranzacție de 10,3 miliarde de dolari. Au fost câțiva care au profitat personal de acest deal gigant, furnizând informații privilegiate pri­vind achiziția.

Acest articol a apărut în numărul 48 (10-23 septembrie) al revistei NewMoney

Era o zi plină de joi, iar Stephane Fima era la limită. După o discuție telefonică în comun cu mai mulți colegi, directorul general al Société Générale SA și-a sunat prietenul, Thomas Seligman. Fima a bâiguit ceva și a început să citească mai multe cifre, aparent la întâmplare. „Notează-le“, i-a cerut lui Seligman, întrebându-l și dacă mai are un alt telefon la îndemână. „Ăsta este cel mai sigur, nu l-am mai folo­sit de vreo opt luni“, i-a replicat acesta. „Bine, o să te sun înapoi în cinci minute“, i-a mai spus Fima.

Niciunul dintre ei nu avea habar, dar poliția le asculta acea convorbire. Era noiembrie 2015. Autoritățile franceze căutau dovezi într-o anchetă mai amplă privind tranzacții suspecte în cazul mai multor companii – grupul publicitar Publicis Groupe, producătorul auto Peugeot și cel de ciment, Lafarge, fiind unele dintre ele.

Ancheta, cea mai mare de acest gen privind operațiuni de insider trading (informații privilegiate obținute din interior, n.r.), marchează o schimbare ma­joră într-o țară în care acest gen de infracțiune a fost tratată ca un delict civil. Cu câteva excepții, autoritățile nu au ur­mă­rit cu fermitate aceste cazuri și implicit nu au avut câștig de cauză când au ajuns cu ele în instanță.

Ei bine, autoritățile franceze par decise acum să îmbunătățească acest record negativ, începând cu Seligman și Fima, urmăriți timp de mai bine de zece ani. Din 2007, Autoritatea de reglementare a pie­țe­lor financiare din Franța (AMF) a observat tranzacții suspecte în zilele premer­gă­toare anunțurilor legate fie de fuziuni, fie de profituri.

OPERAȚIUNEA. O astfel de manevră a fost făcută în 2014, când dintr-o singură miș­care, pe baza informațiilor privilegiate, unul dintre suspecți a marcat un câștig de 23 de milioane de dolari. Principala întrebare în toate aceste cazuri: cine furni­zează informațiile din interior?

De precizat că articolul de față se ba­zează pe documentele judiciare, trans­crierea unei înregistrări audio obținute de Bloomberg și a zeci de conversații cu per­soane implicate în anchetă care au dorit să-și păstreze anonimatul.

Seligman, fostul proprietar al coaforului din cadrul hotelului parizian Le Bristol (unde tariful pentru o noapte de cazare ajunge la o mie de euro), a intrat în vizo­rul poliției ca fiind un posibil nod al unei rețele întregi care furnizează secrete investitorilor. Înarmați întâi cu un mandat de urmărire a telefonului, polițiștii i-au ascultat convorbirile și au început să pu­nă cap la cap piesele pentru a deduce ro­lul lui Fima, specialist în achiziții financiare în cadrul SocGen.

După câteva minute de la primul telefon dat în acea zi de noiembrie, Seligman a oprit pe marginea autostrăzii care leagă Paris de Normandia, încercând să înțe­leagă cifrele dictate de Fima. Acesta l-a sunat din nou. I-a dictat 1, 9, 18, apoi 12, 9, 17, 21. Și tot așa. „Și de aici e ușor. Faci analogia A egal 1, B egal 2. Să spunem că am o provocare ma­tematică pentru tine în seara asta“. „Ok, dar am și elemente pe care să cons­truiesc?“, a întrebat Seligman. „Ți-am spus. Deocamdată, am două nume“, a fost tot ce a răspuns Fima. „Bine, două nume“. „O să încerc să aflu mai multe. Dar nu am mai văzut un asemenea nivel“, a spus Fima. „De securitate?“, în­treabă Seligman/ „Da, e fără precedent“.

De pe autostradă, Seligman l-a sunat pe Lucien Selce, un finanțist din Geneva, pentru a-i spune de discuția cu Fima, dar niciunul dintre ei nu a reușit să decrip­teze cifrele. Seligman l-a sunat din nou pe Fima și i s-a plâns că cifrele tot nu îi spun nimic. Exasperat, Fima i-a reproșat că nu se pricepe la matematică, apoi a dat infor­mația pe care a încercat să o camufleze în cifre – Air Liquide. Airgas din SUA.

REȚEAUA. Într-adevăr. Producătorul de pro­duse chimice Air Liquide chiar pregă­tea achiziția rivalului american Airgas într-o tranzacție de peste zece miliarde de dolari. Procurorii spun că Seligman i-a dat informația lui Selce, care avea motive să se teamă că se află pe radarul poliției.

Cu un an înainte de conversația cu pri­cina, autoritățile americane – mandatate de cele franceze – au trimis o cerere către Google pentru a le permite accesul la email-urile lui Selce, invocând ancheta declanșată de suspiciuni de insider tra­ding în contextul anunțării profitabilității în cazul companiei energetice GDF Suez SA.

Fima, Seligman, Selce și alți patru au fost acuzați că au tranzacționat acțiunile Airgas într-o procedură activată în momentul în care există serioase și consistente dovezi privind implicarea într-o ches­tiune aflată sub investigare. Următo­rul pas ar fi fost ca anchetatorul-șef, Clément Herbo, să solicite declanșarea procesului, dar ar fi putut necesita câteva luni în plus până când judecătorii ar fi analizat atent dosarul.

Dacă primeau condamnare, riscau până la doi ani de închisoare și amenzi de zece ori profiturilor făcute. Procurorul financiar francez, împreună cu Parchetul național și cu avocații lui Seligman și Selce au refuzat să facă orice comentariu pentru acest articol. David-Olivier Kaminski, avocatul lui Fima, susține că acesta „simte că a fost folosit de Seligman“ și că habar nu avea că ceea ce vorbesc va fi utilizat în scopuri ilicite.

Înregistrarea discuțiilor telefonice este cheia anchetei. La o zi după ce nu au reușit să spargă codul, Fima i-a spus lui Seligman că un coleg neatent a scăpat informația privind o posibilă achiziție pe care Air Liquide ar urma să o facă și că a văzut numele Airgas prin documentele de la birou. Ulterior, Fima s-a plâns că nu a reușit să găsească nimic interesant cău­tând prin resturile de gunoi din coșurile colegilor. Câteva zile mai târziu, a avut no­roc când o colegă a sunat că este bol­navă. Aceasta nu a criptat documentele în serverul băncii, așa că Fima a putut să aibă acces la informații la care altfel nu ar fi avut – inclusiv detalii despre prețul vizat – 140 de dolari per acțiune pentru Airgas – și indicii puternice privind data la care tranzacția urma cel mai probabil să fie anunțată. Vânzarea ar fi rămas con­fi­­dențială încă o săptămână. Dar cei trei au continuat să vorbească, spunându-le an­che­tatorilor și mai multe dovezi dat fiind că Seligman a împărtășit informația cu alții, iar Selce i-a promis că va da câteva telefoane pentru a verifica pontul. Când ști­rea privind tranzacția Air Liquide-Airgas a de­venit în sfârșit publică în noiembrie, Seligman l-a sunat pe Fima și i-a citit la te­le­fon un titlu care confirma aface­rea. „Air Li­quide în discuții pentru achiziția Airgas“.

ȘI TOT AȘA. Nu se știe exact câți bani a câș­tigat astfel Selce, dar potrivit documentelor intrate în posesia judecătorilor unul dintre ei poreclit „cowboy“-ul a strâns 4,4 milioane de euro din această sifonare de informații. Seligman se pare că a făcut circa 2,3 milioane de euro din tranzacționarea acțiunilor pe baza infor­mațiilor din interior privind Air Liquide.

Cu banii în mână, Fima a sugerat ca toți să-și schimbe SIM-urile și telefoanele înainte să treacă la planificarea urmă­toarei lovituri. Seligman a propus un prânz la luxosul restaurant japonez Ha­nawa pe Champs-Elysées pentru a săr­bători și a scăpa de numerele de telefon folosite. După masă, Seligman l-a sunat pe Selce, dar încă de pe același număr folosit pentru Air Liquide. L-a anunțat că Fima vizează o tranzacție foarte mare care im­plică lanțul hotelier Accor. I-a atras însă atenția că negocierile ar putea dura câ­teva luni.

Pe 14 ianuarie 2016, la opt săptămâni după tranzacția Air Liquide-Airgas, poliția a descins în sediul de 37 de etaje al SocGen din cartierul La Defense și a luat la puricat biroul lui Fima. Pe el l-au ridicat pentru a-l audia, iar banca l-a concediat la scurt timp după. Astăzi, Fima face con­sultanță pentru start-up-uri și, în paralel, duce lupte prin tribunale pentru a scăpa de acuzații și pușcărie.

Bancheri cu probleme

Angajații băncii franceze SocGen sunt printre cele mai mediatizate cazuri de fraude financiare bazate pe insider trading.

• COWBOY-ul. În mai, cineva identificat de autorități Thierry Z., angajat al fondului Stokors care gestionează averea altor persoane, a fost acuzat la finalul anului trecut că a înlesnit, furnizând informații din interior, achiziția de acțiuni de o terță parte. Tranzacția a generat un profit de 4,4 milioane de euro pentru clientul lui, identificat Dl. A.
• MANIPULARE. În 2017, procurorii i-au acuzat pe Danielle Sindzingre, fost director al trezoreriei în cadrul SocGen, și pe Muriel Bescond, fost director al filialei de trezorieri din Paris a băncii, că își instruiau sub-ordonații să transmită informații inexacte privind costurile de împrumut ale băncii (LIBOR). Acțiunile lor au prejudiciat piețele financiare internaționale cu peste 170 de milioane de dolari, au susținut procurorii.
• ȘI ALȚII. În 2010, AMF îl amenda cu 100.000 de euro pe fostul director de investiții al SocGen pentru furnizarea de informații din interior în 2007, înainte ca banca să anunțe pierderi puternice în contextul crizei subprimelor declanșată în SUA.

Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Gaspard Sebag; adaptare de Mimi Noel

FOTO: Guliver / Getty Images