(Advertorial) Îngroapă România banii în gropile de gunoi?

Marea majoritate a statelor europene a realizat că deșeurile reciclabile sunt, de fapt, resurse ce reprezintă materie primă secundară pentru diverse industrii, iar valorificarea acestora prin reciclare este o consecință logică. În România, peste 85% sunt depozitate la gropile de gunoi sau abandonate în natură sărăcind bugetul de stat atât prin pierderea valorii re­ziduale, cât și prin costurile mari de gestionare ulterioară a acestora. Aproximativ o treime din cele două milioane de tone de deșeuri reciclabile ce ajung anual în gropile de gunoi sunt deșeuri de ambalaje de băuturi.

NewMoney: Care sunt neajunsurile sistemului actual de gestionare a deșeurilor care permit risipirea acestor resurse?

Doinița Mihai: Analiza este una complexă, dar uitându-ne la poveștile de succes ale celorlalte țări europene prin comparație putem observa că o infrastructură de co­lec­tare ineficientă și insuficientă, o taxă mică de depozitare a deșeurilor la groapa de gunoi, neasumarea responsabilităților părților implicate în procesul integrat de ges­tionare a deșeurilor au condus la si­tuația dramatică în care ne găsim astăzi, aceea de a recupera un procent de doar 15%. Din păcate, în anul 2020, România nu și-a atins obiectivul de 50% de deviere a de­­șeu­rilor de la depozitare și riscăm amenzi de până la 200.000 de euro/zi până la conformare. Avem nevoie de o schimbare de mentalitate pentru a trece de la o economie liniară la o economie circulară în care resursele sunt recuperate și reutilizate.

– Recent, Ministerul Mediului a supus dezba­terii publice proiectul de hotărâre de guvern care va stabili cadrul legal de implementare a unui nou sistem de gestionare a ambalajelor de băuturi. Ce este sistemul de ga­ranție-returnare? Ce ambalaje sunt vizate?

– Este un mecanism prin care actorii impli­cați pe lanțul consumator-reciclator orga­ni­zează un sis­tem de returnare a ambalajelor de băuturi cu ajutorul unui stimulent financiar numit garanție. Con­su­ma­torul plătește o garanție la cumpărarea unei băuturi și o recuperează 100% în momentul în care returnează ambalajul post consum către punctul de returnare special amenajat, de regulă la comerciant. Este important de reținut că garanția nu este o taxă. Această garanție însoțește, de fapt, ambalajul pe drumul său de la pro­du­cător până la punctul de returnare, unde este colectat în vederea reciclării. Astfel, ambalajul capătă valoare, este deviat de la depozitarea la groapă, iar materia primă secundară obținută în urma procesării va fi reintrodusă în economie. Ambalajele vizate sunt cele primare ne­reu­tilizabile din sticlă, plastic sau metal, cu volume cuprinse între 0,1 l și 3 l inclusiv, utilizate pentru a pune pe piața națio­nală bere, mixuri de bere, mixuri de bauturi alcoolice, cidru, alte băuturi fermentate, sucuri, nectaruri, băuturi răcori­toare, ape minerale și ape de băut de orice fel, vinuri și spirtoase. Anual se introduc pe piața din România, în urma con­sumului, aproxi­mativ 6 miliarde de astfel de ambalaje pentru care trebuie să găsim soluții eficiente de colectare.

– Ce rezultate au sistemele implementate în celelalte state? Ce influențează aceste re­zultate?

– În Europa, sistemele de garanție ating în medie o rată de colectare a ambalajelor de băuturi de 91%, cu aproape 40% peste sistemele clasice de colectare separată. Lituania a trecut de la o rată de colectare de 34% la 92% în doi ani de la implementare, iar Germania recuperează 98% din aceste ambalaje. În SUA, ambalajele cu ga­ranție sunt recuperate în proporție de 72%, față de 27% cele fără garanție, Michi­gan și Oregon atingând rate de colectare de peste 85%. Experții spun că atingerea noilor obiective de colectare și reciclare conform directivelor europene, pentru deșeurile de ambalaje de băuturi, este imposibil de realizat fără un sistem de ga­ranție-returnare. Numai în ultimii trei ani, 24 de state au comunicat planuri de implementare a sistemelor de garanție-re­turnare sau de actualizare a celor existente. Dintr-o experiență în domeniu de peste 48 de ani și analizând rezultatele sistemelor de garanție-returnare din cele peste 40 de piețe în care este implicată, TOMRA a constatat că cele mai eficiente sisteme sunt construite în jurul a patru principii de:

• performanță – o valoare semnifica­tivă a garanției aplicată unei game largi de ambalaje de băuturi va aduce rezultate ridicate.
• accesibilitate – un sistem de returnare simplu, accesibil și corect pentru toți utilizatorii.
• responsabilitate a producătorului – producătorii finanțează sistemul prin veniturile din vânzarea materialului, prin valoarea garanțiilor nerevendi­cate și eventual prin plata unui tarif pen­tru a acoperi costurile în întregime.
• integritate a sistemului – un sistem gestionat într-un mod transparent, bazat pe informații precise și tehnologii inovatoare.

Aceste principii sunt reflectate prin 12 elemente-cheie care ar trebui să se regă­sească în fiecare sistem. Cultura locală, infrastructura existentă și mediul politic trebuie luate în considerare pentru a contura sistemul care funcționează cel mai bine pentru fiecare piață.

– Care sunt beneficiile unui astfel de sis­tem?

– Sistemul de garanție-returnare este în primul rând un instrument eficient de me­diu, dar în același timp aduce și o serie de beneficii sănătății populației, cât și economiei. Previne poluarea terestră și marină cu deșeuri de ambalaje, contribuie la diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră și responsabilizează produ­cătorii și cetățenii. Materialele recuperate au o calitate superioară ce permite reintroducerea lor în economie, ajutând astfel la conservarea resurselor naturale. Ajută la eficientizarea costurilor de gestionare a deșeu­rilor. 20 de studii internaționale demonstrează că integrarea sistemului de ga­­ran­ție-returnare în sistemele de mana­gement al deșeurilor are un impact pozitiv asupra bugetelor locale. Dintr-un studiu realizat de Eunomia Research & Consul­ting pentru Spania în 2012 a rezultat un total al eco­nomiilor pentru municipalitate de €57M/an până la €93M/an. Iar din stu­diul realizat de MRA Consulting Group pen­tru operatorul de sistem de garanție din Australia în 2016 (CDSO) a reieșit că se pot face economii din reducere de cost asociat depozitării de $10.1M/an și din reducere de cost asociat eliminării littering-ului de $59M/an.

– Cine are responsabilitatea organizării sis­temului și cine îl finanțează?

– Conform principiului poluatorul plătește, producătorii și importatorii care pun pe piață băuturi în ambalajele vizate au obli­gația de a organiza și finanța sistemul. Comercianții sunt, de regulă, cei care orga­ni­zează punctele de returnare. Autoritățile se asigură că este respectat cadrul legal pentru desfășurarea și funcționarea op­timă a unui astfel de sistem, iar un rol extrem de important este și cel al consumatorului care are responsabilitatea returnă­rii ambalajului. Zi de zi, provocările de me­­­­diu iau amploare – de la poluarea cu plas­tic și creșterea costurilor de reciclare la schimbările climatice – este evident că ambiția guvernelor pentru politici publice eficiente va crește. România mai are la dis­poziție doar câteva săptămâni pentru a ela­bora cadrul legislativ în vederea imple­mentării sistemului de garanție-returnare și astfel de a devia traseul acestor resurse de la gropile de gunoi către reciclare. Prin respectarea termenului de implementare și a condițiilor unui design modern, România are acum ocazia să devină un punct de referință pe harta ecologică mondială.