Ce erori a comis Administrația Trump care au generat răspândirea coronavirusului în Statele Unite
Nonșalanța cu care Casa Albă a tratat răspândirea coronavirusului și fazele incipiente ale pandemiei vor rămâne printre cele mai costisitoare decizii din istoria recentă a Administrației americane.
În septembrie 2019, întrebat care este cea mai mare temere a sa, un înalt oficial cu o carieră îndelungată în analiză de intelligence recunoștea: o pandemie cu un virus extrem de contagios izbucnită din China și răspândită în toată lumea. Acum asistăm deja la producerea dezastrului – necunoscutul SARS-CoV-2 a măturat planeta, umplând spitalele, golind celelalte spații publice și ținând în casă peste trei miliarde de oameni.
Cei mai mulți lideri nu au disciplina și rutina de a scana viitorul apropiat și de a identifica posibilele riscuri. Încă și mai puțini sunt cei care pun la punct planuri de control în cazul unor situații neprevăzute. În fine, extrem de rari sunt liderii capabili să identifice corect cele mai mari amenințări și să pregătească în timp util planuri de a păstra controlul.
În cazul pandemiei cu coronavirus, este evident că Administrația Trump nu a luat în serios avertismentele repetate ale comunității de intelligence, implicit a neglijat orice demers menit să activeze pregătirea unei reacții la nivelul întregului continent nord-american. Minimizând gravitatea răspândirii coronavirusului, Administrația americană a amânat decizii care ar fi făcut azi SUA mai sigure pentru cetățenii lor. Altfel spus, Casa Albă i-a pus pe americani în fața unei surprize catastrofale.
S-a mai întâmplat – Pearl Harbor (1941), revoluția iraniană (1979) sau 11 septembrie (2001), numai că surpriza de acum a fost posibilă în contextul unei indiferențe fără precedent, chiar al unei neglijențe deliberate, pune verdictul Micah Zenko, coautorul cărții „Clear and Present Safety: The World Has Never Been Better and Why That Matters to Americans“ și autorul unui editorial semnat la sfârșitul lunii martie în paginile revistei Foreign Policy.
Informat, dar nu și convins
Ca și în cazul atentatelor teroriste din 2001, când comunitatea de informații și contrainformații a avertizat încă din vara acelui an asupra unui iminent atentat cu avioane pe teritoriul SUA, iar guvernul federal nu a făcut nimic pentru a-l împiedica, la fel și acum – becul de alarmă s-a aprins încă din ianuarie.
Potrivit cotidianului The Washington Post, Casa Albă a primit și în ianuarie, și în februarie rapoarte de avertizare privind pericolul răspândirii coronavirusului. Fără vreun efect în rândul înalților oficiali de la Casa Albă, influențați de președintele Donald Trump, care a luat în derâdere până de curând amenințarea acestui necunoscut virus. În 22 ianuarie, Trump asigura pe Twitter că „totul e sub control“. Pe 3 aprilie însă, anunța că va fi „multă moarte“ în următoarele săptămâni în Statele Unite ale Americii.
Lui Zenko, comportamentul președintelui Trump îi amintește de celebra și cinica replică a fostului consilier pe probleme de securitate națională Henry Kissinger, care, după ce fusese avertizat de comunitatea de intelligence cu privire la o amenințare de care însă nu a ținut cont, a recunoscut: „Da, m-ați avertizat, dar nu m-ați convins“.
Încercând un portret al președintelui menit să explice dezastrul din SUA în contextul pandemiei de COVID-19, Zenko face trei observații despre stilul de a conduce al președintelui Trump. Prima ține de faptul că președintele american rămâne fixat într-o idee inițială, indiferent de cât de lipsită de acuratețe sau de fundament se dovedește pe parcurs. Liderii, în general, tind să se supraestimeze și, pentru mulți, faptul că au ajuns în vârful ierarhiei de putere este o dovadă a înțelepciunii lor inerente. Liderii cu adevărat înțelepți cer feedback și opinii diferite, critice, care să pună opțiunile sub semnul întrebării în diverse scenarii. Sunt deschiși și capabili să se răzgândească.
În al doilea rând, judecățile lui sunt extrem de contagioase și îi infectează pe cei din jur. Nu întâmplător este înconjurat de oameni care arată, gândesc și se poartă ca el. Comentariile inadecvate și ideile nefundamentate sau chiar eronate ajung să fie colportate de lideri, altfel decenți, din domeniul militar, al intelligence-ului sau al businessului. Se transformă în cutia de rezonanță a acestuia sau, în caz contrar, sunt concediați ori devin nefrecventabili.
În al treilea rând, ideile și convingerile președintelui Trump ajung să contamineze (fără rezistență din partea acestora) și ceilalți factori de decizie federali care până la el s-au bucurat de un oarecare grad de autonomie.
Azi, chiar și pozițiile de conducere din serviciile de securitate și intelligence sunt ocupate de oameni aliniați ideologic cu Casa Albă.
Au existat, așadar, informații de primă mână că lucrurile nu sunt deloc liniștitoare, decizii cruciale au fost amânate, sabotând orice șansă a Statelor Unite de a fi pregătite pentru ce se întâmplă deja și pentru ce va urma în două-trei luni de acum. Americanii vor plăti decenii la rând retorica neputinței unui președinte incapabil să se lase convins, concluzionează Micah Zenko.
Ce se mai poate face?
Dincolo de avertismente (luate sau nu în considerare), un lucru este cert de acum – pandemia de COVID-19 a devenit nu doar o urgență în materie de sănătate publică, ci și o amenințare directă și enormă la adresa securității internaționale și a oricărui stat în parte. Suntem în cel mai atipic război pentru omenire de până acum, o confruntare care angajează deja aproape toate resursele statelor afectate, iar serviciile de spionaj vor continua să joace un rol critic.
Ar fi cel puțin trei modalități clare prin care acestea din urmă pot contribui la războiul împotriva pandemiei, potrivit lui Calder Walton, autorul volumului „Empire of Secrets: British Intelligence, the Cold War and the Twilight of Empire“.
Prima este de a furniza evaluări cât mai precise legate de răspândirea și impactul virusului. În SUA, în prima linie se află National Center for Medical Intelligence (NCMI), care din 2008 a devenit ochii și urechile Statelor Unite în materie de amenințări biologice. NCMI dispune de date vitale zilele acestea, combinând cunoștințele avansate ale experților medicali cu informații culese din teren și analizate, potrivit unei descrieri făcute de CNN.
A doua este vechea practică a spionajului de a fura secretele altor state – adică de a afla în mod real (nu raportat) ce fac alte țări în contextul pandemiei (mai ales în cazul unor regimuri autoritare precum Rusia, China, Coreea de Nord sau Iran).
Un raport clasificat al comunității de informații americane susținea pe 2 aprilie că autoritățile chineze au mușamalizat amploarea reală a răspândirii noului virus în China. Înalți oficiali americani au declarat sub rezerva anonimatului că raportările Chinei privind numărul de infecții și decese au fost deliberat incomplete (până acum, a raportat aproximativ 82.000 de cazuri și 3.300 de decese cauzate de COVID-19). Evident, China respinge concluziile raportului american. Potrivit publicației franceze Libération, bilanțul real al epidemiei de COVID-19 din China s-ar situa între 50.000 și 97.000 de morți.
„Au mințit spunând inițial că nu se transmite de la om la om, apoi i-au redus la tăcere pe medicii și pe jurnaliștii care au încercat să spună adevărul, iar mai recent ascund cifrele reale privind impactul virusului asupra propriei populații“, susține republicanul Michael McCaul, membru al Comisiei pentru afaceri externe în Congresul american, citat de Deutsche Welle.
În fine, o a treia cale în confruntarea cu noul virus presupune ca de acum guvernele din toată lumea să se asigure că vor avea departamente de intelligence dedicate epidemiilor, pentru a nu mai fi luate prin surprindere de următorul virus letal. Noul tip de intelligence va trebui să figureze în politica de securitate națională alături de contraterorism, contraspionaj și securitate cibernetică.
După 11 septembrie 2001, agenda de securitate națională a fost dominată de terorism și a rămas așa, în ciuda avertismentelor (nu puține) că ar trebui lărgită, astfel încât să includă și amenințări biologice sistemice. Cum vedem azi că este SARS-CoV-2.
Vremuri complicate
Serviciile secrete se văd nevoite să-și adapteze munca din două puncte de vedere – se bazează mai puțin pe contacte umane și acordă prioritate informațiilor legate de pandemia de COVID-19.
- SEMNAL. Deși președintele american susține în continuare că epidemia cu SARS-CoV-2 a lovit din senin, Pentagonul avea încă din 2017 un document în care atrăgea atenția asupra insuficienței ventilatoarelor, măștilor și paturilor de spital, în eventualitatea izbucnirii unei epidemii cauzate de un virus respirator.
- SPIONAJ DE ACASĂ. Spioni lucrând de acasă pare scenariul unei comedii hollywoodiene, când de fapt este efectul unei tragedii care a lovit omenirea de la începutul acestui an. Informațiile dobândite din întâlnirile cu alte persoane sunt mai greu de obținut în această perioadă tulbure, chiar dacă tehnologiile avansate livrează în continuare date foarte importante. Este însă nevoie de oameni pentru a le interpreta corect și a înțelege ce e în inima și mintea rivalilor, explică analiștii din intelligence.
- DE LA RECE LA BIO. Biospionajul are o istorie destul de veche, datând încă din timpul Războiului Rece, când Occidentul și defuncta Uniune Sovietică încercau cu disperare să afle ce tipuri de arme biologice dezvoltă cealaltă tabără. În viitor, serviciile secrete ar urma să se concentreze însă nu atât pe armele biologice, cât pe dezvoltarea și controlul vaccinurilor.
Acest articol a apărut în numărul 88 al revistei NewMoney
Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper