Noua ordine mondială. Prietenia Trump – Putin, risc major pentru dizolvarea NATO?
Să uităm câteva clipe de acuzațiile privind implicarea Rusiei în alegerile din SUA și de conspirația cu președintele Trump. Într-o lume măturată de războaie culturale, întâlnirea celor doi lideri, care au pozat ca doi parteneri naturali, a declanșat o mare neliniște printre aliații NATO.
Acest articol a apărut în numărul 46 (6-26 august) al revistei NewMoney
Astăzi, în lume sunt puține personalități atât de contrastante precum Vladimir Putin, disciplinatul fost agent KGB, și Donald Trump, flamboaiantul fost star de reality show. Deși la întâlnirea de la Helsinki cei doi nu au încheiat vreo mare înțelegere (pe care oricum restul Administrației are pârghii să o blocheze), chiar și așa, europenii pun pe hârtie lucrurile care ar putea decurge prost de acum înainte.
Fascinația lui Trump față de țarul rus este veche și bine știută, iar Putin, la rândul lui, nu și-a ascuns interesul față de acest nou tip de lider american, unul care vine să conteste deceniile de politică externă bazată pe promovarea leadership-ului american și a valorilor democratice comune. Iar când este vorba de protejarea regulilor internaționale și a instituțiilor democratice, suporterii liberali ai statu-quoului se tem că actualul lider de la Casa Albă ar putea la un moment dat să ia mai curând partea omologului „liberal“ de la Kremlin. „Putin și Trump ar fi de acord că, astăzi, cea mai detestată afirmație din lume este «ordinea bazată pe reguli internaționale»“, spune Alexander Vershbow, fost secretar general adjunct în cadrul NATO și membru al Atlantic Council, un think-tank din Washington. „Din punct de vedere al valorilor, Trump este mult mai atras de ceea ce Putin descrie ca fiind valorile rusești“.
TEMERI & RISCURI. Dubla întâlnire dintre cei doi – prima la sediul NATO din Bruxelles și apoi la Helsinki, câteva cuvinte prost plasate de Trump s-ar putea dovedi profund destabilizatoare pentru aliații Americii – ar putea zdruncina încrederea în angajamentul colectiv de apărare, i-ar fi afectat deja pe aliații SUA din Europa care sunt fragili politic sau ar putea compromite regimul de sancțiuni impus Rusiei după anexarea Crimeii în 2014.
Confirmarea unora sau chiar a tuturor i-ar servi mânușă lui Putin. Ca toți predecesorii săi de la Kremlin din istoria recentă, visează la dizolvarea NATO și la retragerea prezenței militare a SUA din Europa. Când în ianuarie 2017 Trump spunea că Alianța este învechită, purtătorul de cuvânt al președintelui Putin a ținut să îi țină isonul, spunând că și Rusia este de aceeași părere. Ulterior, Trump și-a exprimat totuși angajamentul față de NATO, însă de un echivoc fără precedent pentru un lider american. „Există o stare generalizată de nervozitate în Europa acum cu privire la relația transatlantică în general“, spune Thomas Gomart, directorul Institutului francez pentru relații internaționale (IFRI) din Paris.
Cele mai acute temeri sunt resimțite în Polonia și în țările baltice, deoarece sunt direct expuse unei eventuale agresiuni rusești, mai remarcă Gomart. La fel, Germania, conștientă că nu se mai poate baza pe SUA când vine vorba de propria securitate. Rămâne o întrebare legitimă, dacă președintele american chiar împărtășește obiectivele Moscovei de a diviza UE și de a o îndepărta pe Angela Merkel, cancelarul german, de la putere, mai notează Gomart.
Merkel este cea care a ținut Europa unită în jurul politicii de sancțiuni impuse Rusiei, reînnoite chiar recent, pe 5 iulie. Însă guvernul populist de la Roma, alături de Austria, Ungaria și Slovacia susțin ideea renunțării la sancțiuni, iar liderul american are ocazia de a înclina balanța, doar oferind o acoperire retorică. Și este nevoie de doar un membru dintre cei 28 de membri ai UE pentru a împiedica reînnoirea lor în ianuarie anul viitor.
ASEMĂNĂRI PERICULOASE. „Este neliniștitor câte puncte de vedere împărtășesc cei doi lideri“, crede Dan Fried, fost ambasador al SUA în Polonia și fost secretar de stat adjunct pentru afaceri europene și euroasiatice în Administrația Bush. „Este profund problematic faptul că un lider al Rusiei și președintele american împărtășesc un dispreț principial față de lumea liberă“, a adăugat acesta.
Această înrudire de viziuni dintre cei doi bărbați s-a văzut și în retorica lor din 2013. Într-un discurs istoric, Putin a schimbat obiectivul strategic al Rusiei de la crearea unui spațiu european comun alături de Franța și Germania cu planul de a face o civilizație eurasiatică având Rusia în centru, poziționată antitetic față de Occidentul decandent și în declin. Cuvintele folosite de Putin atunci pot explica popularitatea mișcărilor conservatoare și naționaliste care au câștigat teren în SUA, ducând la victoria lui Donald Trump, dar și pe scena politică europeană. „Vedem cât de multe țări euroatlantice își neagă rădăcinile, inclusiv valorile creștine care stau la baza civilizației occidentale“, spunea Putin în discursul amintit.
La începutul aceluiași an, Trump critica SUA pentru expansionismul și intervenționismul său internațional excesiv. „Doar să pornești motorul unui avion militar trimis pentru a proteja Coreea de Sud, aliatul SUA costă cinci milioane de dolari“, s-a plâns Trump atunci. „Ce au SUA de câștigat? Nimic“.
Ajuns președinte, Trump a împărtășit și limbajul conservator al lui Putin cerând ca SUA să fie conduse în baza valorilor iudeo-creștine pierdute. Și s-a arătat mai vocal chiar decât Putin împotriva imigranților musulmani. „Nimic din toate acestea nu înseamnă totuși că cei doi împărtășesc și o viziune strategică“, este de părere Nikolai Sokov, fost negociator în domeniul nuclear din partea Rusiei și membru al Centrului James Martin pentru studii de neproliferare din Monterey, California. Din perspectivă rusă, ceea ce pretind SUA că sunt protectorul ordinii internaționale bazate pe reguli este complet fals, spune Sokov.
ȘI NOUA ORDINE. Pentru Putin este o ordine care s-a configurat ca atare în timpul rivalității globale dintre SUA și defuncta URSS și care a dus la împărțirea lumii în sfere de influență. Putin se consideră un gardian al instituțiilor internaționale precum Consiliul de Securitate al ONU sau al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Pentru majoritatea politicienilor americani însă, ordinea internațională s-a coagulat odată cu terminarea Războiului Rece, când SUA au rămas singura superputere. O ordine care pune valori liberale fundamentale mai presus de principiul suveranității pe care Rusia îl consideră ca fiind cel mai puternic.
Trump pare să disprețuiască și ONU, și OMC, dar ceea ce îl face și mai interesant pe președintele american în ochii lui Putin este revenirea la abordarea aproape izolaționistă în politica externă americană: nu mai este deloc interesat să disemineze valorile liberale și democratice în lume. Ceea ce convine de minune Rusiei.
Însă, în ciuda mesajelor de pe Twitter ale președintelui Trump, SUA și-au crescut cu 40% cheltuielile pentru diverse operațiuni de apărare în Europa. În plus, europenii au motive bune să-și dorească ca cei doi lideri să continue să se întâlnească, îngrijorați fiind de erodarea acordurilor privind controlul armelor dintre cele două puteri militare hegemonice care controlează azi 90% din arsenalul nuclear al planetei.
Anul trecut, în marja summitului G20 de la Hamburg, fostul ministru britanic al Apărării, Des Browne, alături de Igor Ivanov, fost ministru de Externe, Wolfgang Ischinger, fost ambasador al Germaniei în SUA, și Sam Nunn, fost președinte ale Comisiei pentru arme din cadrul Senatului SUA, au redactat o scrisoare deschisă comună în care erau menționați o serie de primi pași pe care cei doi lideri ar trebui să îi ia pentru a reduce riscul unei catastrofe nucleare.
După cum s-a putut vedea în timpul summitului cu liderul nord-coreean, Kim Jong Un, cu Donald Trump totul este posibil. La Singapore a descris, de pildă, exercițiile americane comune cu Coreea de Sud ca fiind „jocuri de război provocatoare“ care trebuie să înceteze. Un eventual atac verbal la exercițiile NATO curente sau la adresa sancțiunilor economice împotriva Rusiei ar putea destabiliza fatal alianțele pe care SUA le au și pe care James Mattis le numea cel mai important dar. Doar că asemeni lui Putin, Trump pare să vadă acest dar ca fiind mai curând un blestem.
Pro & contra
Donald Trump face în ultima vreme declarații periculoase care pot destabiliza Alianța Nord-Atlantică până la disoluție, spun cei mai pesimiști.
- HELSINKI. După controversatul summit din capitala finlandeză, Donald Trump a ținut să asigure lumea pe Twitter că „nu a cedat nimic“ la întâlnirea cu omologul său rus, Vladimir Putin, fără a da alte detalii despre ceea ce au discutat totuși timp de două ore.
- CONSOLIDARE. După o scădere firească odată cu încheierea Războiului Rece, bugetul NATO a început din nou să crească din 2014 încoace, mai exact cu 87 de miliarde de dolari (din contribuțiile statelor membre plus cea a Canadei).
- EXTINDERE. NATO urmează să anunțe începerea unor noi negocieri pentru lărgirea Alianței Nord-Atlantice cu Republica Macedonia de Nord, care ar duce numărul statelor membre la 30. La începutul lunii iulie, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat într-o conferinţă de presă că alianţa continuă să pregătească Ucraina şi Georgia pentru aderarea la NATO.
- SPECULAȚII. În timpul discuțiilor de la summitul G7 de la Toronto, de luna trecută, Trump ar fi spus despre Alianța Nord-Atlantică că ar fi la fel de nocivă ca NAFTA.
- IZOLAȚIONISM. Trump pare să disprețuiască și ONU, și OMC, dar ceea ce îl face și mai interesant în ochii lui Putin este revenirea la abordarea aproape izolaționistă în politica externă americană: fără diseminarea valorilor liberale și democratice în lume.
Articol preluat din Bloomberg Businessweek
de Marc Champion; adaptare de Mimi Noel
FOTO: Guliver / Getty Images