Legăturile IKEA cu Securitatea: care sunt cele mai aprinse controverse din jurul grupului suedez
Piesă cu piesă, afacerile IKEA au prins contur și o forță de nebănuit în 2007, la deschiderea magazinului din Băneasa. Doar că unele dintre mutările suedezilor au fost și rămân controversate.
Atenție! Paragrafele din acest text pot fi citite într-o ordine oarecare.
Peste 20 de documente, îngălbenite de vreme și atât de fragile încât au fost transferate pe microfilm pentru a nu se dezintegra sub respirația cititorului, atestă primele legături de afaceri ale IKEA cu România. Consultate de NewMoney la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), arhivele din anii ’80 dezvăluie un pact secret între Ingvar Kamprad, fondatorul excentric al IKEA, și companii românești de export, în spatele cărora se aflau serviciile de informații ale statului comunist.
În vremurile de azi, grupul suedez a ajuns un colos industrial ale cărui activități depășesc cu mult spectrul retailului de mobilă. Ce-i drept, măsuța pătrată cu culori fistichii, prezentă aproape în orice sufragerie, este cel mai vizibil mod în care logoul galben-albastru ni s-a insinuat în case. Blocurile și clădirile de birouri care se construiesc în zone centrale ale Bucureștiului, cei peste 20 de furnizori autohtoni care vând mobilier pentru întregul grup, dar și cele 46.700 de hectare de pădure care fac din IKEA cel mai mare proprietar forestier din România completează organic afacerile magazinului din Băneasa, cu vânzări anuale de peste 88 de milioane de euro în 2014 și o creștere de 12,4% în 2015.
Puzzle-ul pe care suedezii l-au creat, pas cu pas, în ultimul deceniu va crește în complexitate după ce planul de a deschide alte opt big-box-uri albastre va fi pus în aplicare. Din puzzle lipsesc însă câteva piese, iar episodul de dinainte de 1989 este doar una dintre ele.
OPERAȚIUNEA „SCANDINAVICA“. La jumătatea anilor ’80, Ingvar Kamprad, fondatorul IKEA – pe atunci un sexagenar în jurul căruia s-a construit o veritabilă mitologie a austerității – semna un protocol de colaborare cu compania de stat ICE TechnoForestExport, unul dintre furnizorii grupului suedez. Protocolul, pentru a cărui consultare au fost necesare săptămâni de demersuri pe lângă CNSAS, arată că IKEA a fost de acord să participe la operațiunea „Scandinavica“, prin care Securitatea lui Nicolae Ceaușescu făcea rost de valută, prin operațiuni speciale, de suprafacturare a plăților dintr-un contract între cele două companii, în valoare de circa 13,6 milioane de dolari.
Aparent, înțelegerea se referea la un comision pe care întreprinderea românească urma să îl folosească „în scopul cumpărării, de comun acord, a echipamentelor necesare pentru producția fabricilor care vor lucra pentru IKEA“. În realitate, nota de închidere a operațiunii arată că statul român a obținut 45.000 de dolari în afara contractului, iar IKEA 217.000 de dolari. „S-a încheiat o înțelegere confidențială conform căreia 1,35% din valoarea suprafacturării de 6,2% să se constituie în contul AVS (compartimentul Aport Valutar Special al Centrului de Informații Externe, n.r.), iar diferența de 4,86% să fie transferată de două ori pe an la o bancă și un cont ce ne va fi indicat de firma suedeză“, reiese din arhivele CNSAS.
Contactat de NewMoney, Henrik Elm, Global Purchase Manager la IKEA Supply AG, confirmă că „IKEA și-a extins între anii ’60 și ’80 activitățile de achiziții către furnizori din mai multe țări din Europa de Est“. Elm admite și existența celor două comisioane care, potrivit explicației sale, aveau o destinație cât se poate de firească: „un comision era pentru TechnoForestExport, pentru operațiuni și tehnologie, și un altul pentru IKEA, pentru operațiunile comerciale și pentru transferul de cunoștințe și tehnologie“. Acest tip de colaborare, bazat pe comisioane acordate unor companii de import-export controlate de fostele state din Europa de Est, era unul „obișnuit“, spune în premieră reprezentantul companiei, adăugând că IKEA a verificat documentele CNSAS „și nu a găsit nicio înțelegere între Securitate și IKEA“.
LEGĂTURI. Valuta obținută de compartimentul AVS prin aceste operațiuni de suprafacturare ajungea în conturi secrete ce finanțau, potrivit unor cercetători, „acţiuni externe, economice sau de altă natură ale Securităţii“. Alte voci spun că banii erau destinați investițiilor ambițioase ale regimului comunist sau acoperirii datoriei externe a țării, potrivit unei lucrări publicate de cercetătorul CNSAS Liviu Țăranu.
Operațiunea „Scandinavica“ a fost supervizată de șeful AVS de la acea dată, Gelu Eftimie, numele conspirativ al personajului real Constantin Anghelache, potrivit HotNews. Anghelache a fost numit în 2013 președintele executiv al FC Dinamo București, club de fotbal al cărui președinte fondator este Nicolae Badea, unul dintre cei doi gineri ai fostului demnitar comunist Ion Dincă, supranumit „Te-Leagă“.
Celălalt ginere al lui Dincă, Gabriel (Puiu) Popoviciu, avea să aducă IKEA în România la 17 ani de la evenimentele din decembrie 1989. Badea și Popoviciu au fost căsătoriți cu cele două fiice ale prim-vicepremierului din ultimul guvern comunist al României, Liliana și Doina. Potrivit unei informații creditate de mai multe publicații românești, printre care și Ziarul Financiar, cele două au fost ofițeri de contraspionaj la secția de dialecte arabe a Academiei din Băneasa. La începutul anilor ’90, cele două familii au emigrat în SUA, stabilindu-se la New Jersey. Întorși în țară, Badea și Popoviciu au importat, prin compania Tatika Investments, în regim de franciză, mai multe branduri americane, precum KFC, Pizza Hut şi Pizza Hut Delivery (PHD).
PE TERENURI MIȘCĂTOARE. În 2007, Popoviciu deschidea în zona de nord a Bucureștiului primul magazin IKEA din România (până acum, singurul), în urma unei investiții de 25 de milioane de euro. Modul în care a fost obținut terenul de sub magazinul IKEA, parte din complexul Băneasa – la acea vreme, cel mai important proiect imobiliar din România – face obiectul unui proces.
Puiu Popoviciu a fost trimis în judecată în decembrie 2012 de procurorii DNA pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și pentru dare de mită. În vara acestui an, omul de afaceri a fost condamnat la nouă ani de închisoare cu executare, însă sentința nu este definitivă.
Din dosar reiese că Popoviciu ar fi încheiat în perioada 2000-2004 un contract ilegal cu Universitatea de Științe Agronomice și Știință Veterinară din București (USAMV) pentru a aduce un teren de 224 de hectare din domeniul public al statului – circa 1% din suprafața totală a Bucureștiului – ca aport în natură la capitalul social al companiei Băneasa Investment. Terenul, care nu putea face obiectul unei tranzacții, a fost subevaluat de 150 de ori – astfel, prejudiciul se ridică la peste 620 de milioane de lei, potrivit aceleiași surse.
Afacerile IKEA nu vor avea însă de suferit de pe urma acestui proces, lasă de înțeles Stefan Vanoverbeke, Country Retail Manager IKEA South-East Europe. „Din informațiile noastre interne, drepturile IKEA România asupra magazinului din Băneasa nu sunt contestate și nu suntem parte în niciun litigiu pe acest subiect“, spune șeful companiei.
După trei ani de profit, Popoviciu a vândut afacerea companiei-mamă cu cinci milioane de euro mai mult decât investise inițial. „Proprietarii francizei locale au hotărât să vândă drepturile de operare și franciza magazinului IKEA din București, iar acest lucru a fost văzut ca o excelentă oportunitate de către IKEA Group“, spun reprezentanții companiei. Mai ales în contextul în care se conturau noi planuri de extindere în Europa de Sud-Est.
BLOCURILE IKEA. Pentru un timp, afacerile IKEA în România au părut să aibă aerul minimalist, de inspirație protestantă, al pieselor de mobilier: un singur magazin, cel din Băneasa. Grupul suedez intenționează să deschidă încă opt, ceea ce i-ar duce către un total de nouă – „cel mai mare număr din regiunea Europei de Sud-Est“, după aprecierea lui Stefan Vanoverbeke.
În vara anului trecut, IKEA a cumpărat terenul pe care va fi construit primul din această serie, însă deschiderea oficială rămâne o necunoscută. „Dacă ar depinde doar de noi, am deschide mâine, dar încă avem foarte mulți pași de făcut“, spune șeful IKEA, adăugând că timeplan-ul depinde „în proporție de 100%“ de aprobările de la autorități, proces care a durat „mai mult decât am estimat inițial“.
România este un teren prielnic și pentru dezvoltările imobiliare, operate prin compania Vastint, divizia imobiliară a grupului. Experții de la JLL, o firmă de consultanță imobiliară, spun că Vastint face parte din liga investitorilor nou intrați pe piață cu cele mai mari suprafețe livrabile (spații de birouri, clasa A, premium) în următoarele șase luni.
Prezentă în România încă din 2008, compania dezvoltă două proiecte în Capitală (birouri și spații rezidențiale), la Timpuri Noi și în zona Orhideea. La începutul anului, Vastint a mai achiziționat un teren de 48 de hectare în sectorul 1, în zona Sisești, unde are în vedere dezvoltarea unui proiect mixt, predominant rezidențial. Segmentul imobiliar nu este singurul care a atras interesul suedezilor.
MARELE FOND FORESTIER. Cu un fond forestier de 46.700 de hectare, IKEA a devenit cel mai mare proprietar privat de pădure din România. Terenurile sunt administrate de IRI Forest Management, a cărei conducere susține că portofoliul ar putea fi extins. Această proprietate a generat, la rându-i, converse, după ce unele dintre terenurile cumpărate au devenit obiectul unor procese.
Reprezentanții IKEA spun că înainte de achiziționarea pădurilor au realizat un audit juridic amănunțit și că la primele tranzacții, prin care au dobândit peste 33.000 de hectare de pădure de la o companie controlată de Universitatea Harvard, nicio proprietate din portofoliu nu făcea obiectul vreunei dispute legate de titlul de proprietate sau de restituiri ilegale. „Ulterior încheierii tranzacției, statutul unor terenuri s-a schimbat și acum, într-adevăr, anumite suprafețe deținute de compania noastră sunt implicate în diferite dispute“, au precizat reprezentanții IRI Forest Management.
Din informațiile publicate de RISE Project, trei dintre loturile preluate de IKEA de la Harvard au probleme juridice, unul dintre ele, un teren de 77,5 hectare din Fitionești, județul Vrancea, fiind vizat de o anchetă penală a DNA. Mai mult, intermediarii locali împuterniciți de universitatea americană să cumpere păduri sunt investigați sau au fost condamnați pentru înșelăciune, corupție, activități de criminalitate organizată sau spălare de bani.
Așa-ziși samsari de păduri au cumpărat, au vândut între ei, de trei, patru ori, în așa fel încât să se piardă urma și să se ajungă la un preț aberant de mare“, a precizat Paul Dima, directorul Asociației Proprietarilor de Păduri din România (APPR) pentru NewMoney. „Avocații de top spun clar: aceste titluri de proprietate emise de statul român nu stau în picioare“, avertizează Dima.
DNA a trimis în judecată mai mulți funcționari publici și chiar judecători pentru fraude legate de retrocedarea pădurilor sau falsificarea unor documente. Ca urmare, unii investitori au rămas fără terenuri. Nemții de la Prokon Hit Timber au pierdut, spre exemplu, 6.000 de hectare de pădure în județul Covasna.
Pentru a evita același deznodământ, IKEA a decis să își asigure titlurile de proprietate. Potrivit informațiilor din piață, aceste polițe sunt destul de scumpe, între 0,4 și 0,9% din valoarea de achiziție a proprietății. „Într-adevăr, ne-am asigurat titlurile de proprietate pe toate proprietățile pe care le deținem“, spun reprezentanții IRI Forest Management.
În ciuda riscurilor, pădurea rămâne o afacere profitabilă. „Pădurile sunt foarte atractive pentru investitori. Pentru că pădurea crește în mod natural, nu se devalorizează în timp, prețul terenului crește oricum ar fi“, explică Dima.
Lemnul din pădurile deținute de IKEA este tăiat în prezent de companii care au cumpărat de la IRI Forest Management dreptul de exploatare. Întrebați dacă fondul forestier din România asigură necesarul de materie primă al furnizorilor IKEA, reprezentanții IRI au precizat că acesta este vândut „în conformitate cu mecanismele pieței libere“. „Pe termen lung, intenția este de a furniza lemn din pădurile deținute pentru a fi utilizat în producția articolelor IKEA“, a declarat Constantin Moisă, director general al IRI Forest Management pentru NewMoney.
În primul an de activitate, contractorii IKEA au recoltat 55.000 de metri cubi din pădurile locale, mai puțin de jumătate din cantitatea prevăzută de lege. La un preț mediu de 25,5 euro pe metru cub de masă lemnoasă la picior, IKEA ar putea obține, doar din pădurile preluate de la Harvard, circa 268 de milioane de euro, în condițiile în care valoarea de achiziție a terenurilor a fost de aproape cinci ori mai mică, respectiv 56 de milioane de euro. România deține a opta cea mai mare suprafață împădurită din UE, potrivit unui studiu PwC, iar sectorul silvic și al prelucrării lemnului contribuie cu 3,5% la formarea produsului intern brut.
VERIGA LIPSĂ. Din afacerile IKEA pare să lipsească o singură linie de dezvoltare: producția de mobilă, o activitate abandonată de suedezi în urmă cu câțiva ani. Așa se explică de ce câteva rânduri din Monitorul Oficial au stârnit interesul presei locale.
IKEA a înregistrat în septembrie mai multe coduri CAEN, printre care și „fabricarea de mobilă pentru birouri și magazine“, dând impresia că ar putea deschide o fabrică proprie. „Este vorba despre un mic atelier intern de tâmplărie, cu activitate ocazională, în care se confecționează suporturi, se taie blaturile de bucătărie (…) pentru necesitățile de amenajare internă din magazinul IKEA“, lămurește lucrurile șeful companiei.
IKEA a avut o fabrică de mobilă, la Siret, pe care a vândut-o însă austriecilor de la Holzindustrie Schweighofer, în 2008. Decizia vânzării a plecat de la dificultățile legate de aprovizionarea cu materie primă, atelierul fiind nevoit să importe lemn din Ucraina pentru a-și onora comenzile. În prezent, grupul IKEA are 40 de unități de producție în zece state. Cele mai importante sunt situate în Polonia, Rusia, Slovacia, Portugalia și Suedia. Reprezentanții companiei spun, însă, că pe zona de producție preferă să lucreze, cel puțin în România, cu furnizorii locali, pe care nu îi văd ca pe niște competitori.
În următorii cinci ani, IKEA are de gând să își dubleze volumul de produse fabricate în România și vândute la nivel de grup. Retailerul de mobilă va continua astfel să asigure și avansul companiilor de mobilă din țară, mulți jucători de top, printre care și Aramis, liderul pieței, numărându-se printre furnizorii grupului suedez.
DEMOCRAȚIA LECTURII: Acestea sunt toate piesele importante mutate de IKEA în peste trei decenii în care a construit circuitul pădure-masă-casă. Imaginea de ansamblu depinde de piesele pe care le-ați inclus sau omis din poveste.
[/vc_column_text][vc_text_separator title=”România, piața „vedetă“ din regiune” color=”juicy_pink” border_width=”2″][vc_column_text css=”.vc_custom_1477295121124{background-color: #ffe8e8 !important;}”]În primul an de activitate, magazinul IKEA din Băneasa a avut o cifră de afaceri de 58,6 milioane de euro și un profit de 4,5 milioane de euro, cel mai bun rezultat de până acum, potrivit datelor comunicate de Registrul Comerțului.[/vc_column_text][vc_column_text]PE PLUS. În 2014, ultimul an pentru care sunt disponibile bilanțuri, suedezii au trecut pe profit, pentru prima dată de la răscumpărarea francizei, înregistrând un plus de 2,5 milioane de euro.
DOUĂ CIFRE. „În anul financiar 2015 (septembrie 2014 – august 2015) am avut o creștere a vânzărilor de 12,37% în comparație cu anul anterior, peste media de creștere din IKEA Group“, a precizat Stefan Vanoverbeke, Country Retail Manager IKEA South-East Europe.[/vc_column_text][vc_text_separator title=”IK din IKEA” color=”juicy_pink” border_width=”3″][vc_column_text css=”.vc_custom_1477304897667{background-color: #ffe8e8 !important;}”]Ingvar Kamprad, are o avere estimată de Forbes la 3,4 miliarde de dolari, dar preferă să zboare la low-cost, să conducă un Volvo vechi de două decenii și să se îmbrace de la second-hand.[/vc_column_text][vc_column_text]ANTREPRENORUL. Kamprad s-a născut în 1926. La vârsta de cinci ani a început să vândă chibrituri. La zece ani trecuse la deco-rațiuni, pește și creioane.
LEGĂTURI NAZISTE. În adolescență, Kamprad a fost implicat în mișcarea de tineret a formațiunii naziste din Suedia, fiind influențat de bunica sa germană. Ulterior, a descris acea perioadă drept „cea mai mare greșeală din viața“ sa.
PRIMII BANI. La 17 ani, Kamprad a primit de la tatăl său o recompensă pentru notele bune de la școală, în ciuda dislexiei de care suferea. Tânărul i-a folosit pentru a înființa IKEA, în 1943.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
