Când va avea loc următoarea eclipsă de soare în România
Următoarea eclipsă totală de soare parţial vizibilă din ţara noastră va avea loc pe 21 iunie 2020. Astronomii spun că de abia pe 3 septembrie 2081 va avea loc o eclipsă totală de soare vizibilă total de pe teritoriul României.
O eclipsă de Soare se produce atunci când Luna trece între Pământ și Soare prin fața Soarelui. Văzut de pe Pământ, discul Lunii e de obicei mai mare decât cel al Soarelui și, dacă se interpune între privitor și Soare, îi „blochează” lumina, aruncând o umbră corespunzătoare pe Pământ.
Când discul Lunii acoperă în întregime pe cel al Soarelui imaginea luminoasă obișnuită a Soarelui este blocată complet și, pentru o anumită zonă de observație și o anumită durată de ordinul câtorva minute, eclipsa de Soare este totală.
Eclipsele totale de Soare permit executarea unor studii astronomice speciale, dar au loc mult mai rar decât cele parțiale.
Specialiştii atrag însă atenţia că, pentru a observa cu ochiul liber o eclipsă de Soare, este nevoie de un filtru solar special. În caz contrar, există riscul producerii unor accidente grave ale ochiului, care pot duce la orbire. Filtrul cel mai accesibil este filtrul de sudură mai dens, însă, din cauza grosimii sticlei, pot apărea imagini duble.
Eclipse de Soare de-a lungul timpului
Eclipsa inelară din 30 octombrie 1207 î.Hr. ar putea să corespundă evenimentului descris în Cartea lui Iosua în care Dumnezeu oprește mersul Soarelui la cererea lui Iosua. Aceasta ar fi cea mai veche referință datată a unei eclipse.
Eclipsa de Soare din 15 iunie 763 î.Hr., menționată într-un text asirian, este importantă pentru cronologia din Orientul Apropiat antic. Cunoscută sub numele de Eclipsa de la Bûr-Sagalé, este prima eclipsă de Soare menționată prin surse istorice, care a fost identificată cu succes.
Herodot semnalează, în scrierile sale, că Thales din Milet prezisese o eclipsă care s-a produs în timpul bătăliei dintre mezi și lidieni (28 mai 585 î.Hr.) Soldații celor două tabere și-au aruncat armele și au proclamat pacea în urma acestui fenomen astronomic.
Eclipsa totală de Soare din 16 iulie 1330 a fost calculată și a fost prezisă cu precizie de astronomul bizantin Nichifor Gregoras, folosindu-se de Tabelele facile ale lui Theon din Alexandria și de lucrarea Almageste întocmită de Ptolemeu.
O eclipsă de Soare a marcat victoria zulușilor asupra britanicilor la Isandlwana la 22 ianuarie 1879. De atunci această zi este cunoscută în limba zulușilor sub denumirea de „ziua Lunii moarte”.
La 29 mai 1919, când s-a produs o eclipsă totală de Soare, vizibilă în Oceanul Atlantic, aceasta a fost fotografiată, în timpul unei experiențe, de către expediția organizată de Arthur Eddington în insula Principe. Experiența viza măsurarea poziției stelelor situate în apropierea poziției Soarelui cu scopul de a verifica dacă există, într-adevăr, un efect de lentilă gravitațională, așa cum se prezisese de relativitatea generală a lui Albert Einstein. De atunci, acest fenomen astronomic este denumit „Eclipsa lui Einstein” sau „Eclipsa Relativității Generale”.
La 15 februarie 1961 a avut loc o eclipsă totală de Soare, vizibilă și de pe teritoriul României.
La 11 august 1999, a avut loc o eclipsă de Soare, ultima eclipsă totală de Soare din secolul al XX-lea. Pe teritoriul României a avut maximul, la Râmnicu Vâlcea.
La 7 mai 2003, planeta Mercur a trecut, ca un punct negru, prin fața discului Soarelui: a fost tot un fel de eclipsă de Soare, provocată însă nu de Lună, ci de o planetă. Atâta doar că nu a putut fi observată decât cu aparate optice speciale, și nu a influențat, practic, lumina Soarelui văzută pe Pământ.
La 29 martie 2006 a avut loc o eclipsă parțială de Soare vizibilă și din toată România. Pentru orașul București durata eclipsei a fost de 2 ore 25 minute. În vestul României acoperirea maximă a Soarelui a fost de 65%, în timp ce în sud-est a fost de 80%.
La 22 iulie 2009 a avut loc o eclipsă totală de Soare cu durata de acoperire totală de 6 minute 39 sec. (foarte lungă), care a fost vizibilă în India, China, Japonia, Pacificul de vest și până în Hawaii. Umbra Lunii pe Pământ a fost o fâșie cu lățimea maximă de 258 km.
La 15 ianuarie 2010 a avut loc cea mai lungă eclipsă inelară de Soare a mileniului 3 (11 minute și 8 secunde), vizibilă din anumite părți din Africa, Oceanul Indian, sudul Indiei și sud-estul Asiei. Următoarea eclipsă de Soare inelară importantă va avea loc abia în anul 3043.
La 11 iulie 2010 a avut loc o eclipsă totală de Soare pe Insula Paștelui din Pacific (care ține de Chile).
În cursul dimineții de 4 ianuarie 2011 a avut loc o eclipsă de Soare parțială care a putut fi observată în toată Europa precum și în unele regiuni limitrofe din Asia și Africa. Gradul de acoperire a fost de până la 75 % din Soare; durata eclipsei a ajuns în unele locuri la circa 1/2 oră.
1 iunie 2011 – eclipsă de Soare parțială, vizibilă în: Islanda, Nordul Canadei, Alaska, Nord-stul Asiei, Groenlanda, Nordul Scandinaviei.
1 iulie 2011 – eclipsă de Soare parțială, vizibilă în Sudul Oceanului Indian (lângă Antarctica).
25 noiembrie 2011 – eclipsă de Soare parțială, vizibilă în Sud-Vestul Africii de Sud, Antarctica, Tasmania, Noua Zeelandă.
20 mai 2012 – eclipsă inelară de Soare, vizibilă în China, Japonia, Pacific, partea de vest a SUA, eclipsă parțială, vizibilă în Pacific, Estul Asiei, America de Nord, Hawaii.
13 noiembrie 2012 – eclipsă totală de Soare, vizibilă în nordul Australiei și în Pacificul de Sud.
20 martie 2015 – eclipsă totală de Soare vizibilă în insulele Feroe și Svalbard, eclipsă parțială vizibilă și în România.
