Un viitor distopic fără lupi

Cel mai nou SF, în care este implicat și tăticul lui „Alien“, reciclează multe din ideile ce au stat la baza filmelor clasice ale genului, însă aduce și ceva nou, revigorant, care te face să te gândești profund la puterea noastră de a modela viitorul.

„Un serial generos, cu aspect scump, cu primele două episoade regizate de nimeni altul decât Ridley Scott, «Crescuți de lupi» este greu de ignorat“, scrie The Verge despre cea mai nouă serie difuzată de HBO.

Deși recunoști destule idei folosite în SF-uri devenite clasice – peisaje extrate­restre sterpe, androizi care arată și se simt ca oamenii, o umanitate pe ducă –, serialul creat și scris de Aaron Guzi­kowski (cunoscut mai ales ca scenarist al thrillerului „Prizonieri“, al lui Denis Villeneuve) este un science-fiction îndrăzneț ce are ca interese tematice natura, creș­terea și educația copiilor, religia, știința, identitatea și viața artificială.

RĂZBOI IDEOLOGIC. Kepler-22b, care există în lumea reală cu mult dincolo de sistemul nostru solar, fiind de două ori mai mare decât Pământul și despre care oamenii de știință cred că este locuibil, este locul de joacă al lui Aaron Guzikow­ski și al lui Ridley Scott (creatorul blockbusterelor „Alien“ și „Blade Runner“), care este și producător executiv al pro­iectului (următoarele două episoade fiind regizate de fiul său, Luke Scott).

Aici, într-un peisaj uscat, fără pic de culoare, plin de găuri uriașe, sunt trimiși de către atei doi androizi, Mama și Tatăl, pentru a crește șase copii (din embrioni umani) departe de tirania religioasă. Ne aflăm într-un viitor îndepărtat, în care Pământul este mistuit de războiul dintre atei și credincioși, oamenii și androizii se luptă pentru supremație, iar copiii cresc la granița dintre două lumi total diferite.

Filmul amintește întrucâtva de „Echilibru“ (regizat de Kurt Wimmer), în care oamenilor le sunt interzise emoțiile, aceștia fiind pedepsiți cu moartea dacă nu-și iau doza zilnică de injecție antisentiment.Doar că, în filmul lui Guzikowski, ateii vor să-i extermine pe credincioși (mitraici, care par să se închine Soarelui și să se îm­brace ca niște soldați), iar credin­cioșii vor să-i radă de pe fața Pământului pe atei.

Pe acest fundal, Mama (Amanda Collin) și Tatăl (Abubakar Salim) se luptă pentru perpetuarea speciei pe un te­ren ostil, de unde caută să migreze spre un presupus loc tropical, în timp ce o ar­mată de zeloți religioși rătăcește pe ciudata planetă în căutare de noi adepți.

SISTEM DE CREDINȚE. Lumea din „Cres­cuți de lupi“ este una imperfectă, cu adulți (din ambele tabere) care comit greșeli uriașe și care-și cresc copiii după reguli greu de înțeles, cu androizi care-și apără stăpânii umani și androizi care vor să domine lumea, cu monștri care se ascund în întuneric și hăuri care te pot în­ghiți la orice pas.

Singura speranță pentru o lume mai bună par a fi copiii, pentru care se bat toți, după legi mai mult sau mai puțin sângeroase, prin această luptă filmul explorând întrebările mari ale umanității: natura omului, capcanele credinței, for­ma pe care o poate lua viitorul nostru distopic.

Cele șase episoade ale primului sezon ne-o aduc în prim-plan pe Mama, despre care nu prea știi dacă e o mamă bună, gata să-și apere puii, sau una în stare să se lepede de ei la orice pas. Ceea ce știi cu siguranță este că acest android își descoperă treptat puteri pe care nu știa că le are, că se teme de venirea mitrai­cilor, că este un lider feminin de temut, că poate fi surd la majoritatea simțămin­telor, dar care aproape se topește la sentimente puternice care privesc direct mi­siunea pentru care a fost pregătit.

Într-un plan paralel, avem armata de credincioși ai cărei conducători devin încet-încet Marcus (Travis Fimmel) și Sue (Niamh Algar), un cuplu mitraic antagonist celui format din Mama și Tatăl, hotă­râți să recupereze fiul cuplului de credin­cioși ale căror identități le-au furat.

Din interconectarea celor două planuri se țese povestea ce dezvăluie, strat cu strat, valoarea unui sistem de credințe spirituale, nevoia de a recunoaște o pu­tere superioară omului, un cod al morali­tății, ideea de suflet și de cel ales.

TRAGISM PROVOCATOR. Deși total acro­matice, peisajele prin care umblă ateii și credincioșii sunt ademenitoare prin întinderile lor neliniștite în care culturile sunt cultivate în spirale, androizi metamorfozați în ființe stranii emit țipete care sparg totul în jur, pământul prăfos scoate la suprafață scheletele unor dinozauri.

Este un univers în care nu ai vrea nici în ruptul capului să trăiești, dar în care se dau lecții importante de supraviețuire, de parenting și de construire a unui viitor luminos. Iar în acest univers, orice fan al SF-ului poate recunoaște idei recurente din universul lui Scott, așa cum este aceea de lider feminin prezentă și în „Alien“; peisajul deșertic similar cu cel din „Star Wars“; modul de a vorbi și de a se mișca al androizilor ce amintește de seria britanică „Humans“.

Guzikowski adoră să se joace cu dualitatea și putem vedea asta nu doar în cele două perechi de părinți (una, extrem de motivată în procesul de creștere a copii­lor, alta, forțată de împrejurări să intre în rolul de părinte), dar și în comportamentul aceleiași ființe, cum e cazul Mamei, care e când distantă și crudă, când blândă și caldă, sau al Tatălui (singura sursă de umor a filmului), care trece de la comportamentul tipic android la unul total neașteptat.

În film nu există niciun lup, ci o lume SF în care copiii cresc după legile dure ale sălbăticiei. O lume în care se explo­rează loialitatea, trădarea, filiația, în care se duc războaie ideologice între știință și credință, în care se pun întrebări despre locul umanității în Univers și despre natura ei colonială, în care se manifestă extremele parentale și se testează limitele morale.

„Crescuți de lupi“ poate că nu are un fir narativ complex, dar are un fel de mister și tragism care provoacă dorința de a găsi cât mai multe răspunsuri la întrebări despre natura umană, despre „toate rela­țiile nenorocite care au provocat drama umană de când umanitatea a început să-și spună poveștile“ (cum scrie Paste Magazine), despre puterea noastră de a modela viitorul. Așa că, măcar din acest punct de vedere, „Crescuți de lupi“ este un science-fiction pe care e imposibil să-l ignori.