Țiriac, altfel: ce mutări face miliardarul român, după ieșirea din UniCredit și Metro

Ionuț Ancuțescu 09/01/2017 | 11:31 Special
Țiriac, altfel: ce mutări face miliardarul român, după ieșirea din UniCredit și Metro

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

După ce a ajuns miliardar datorită asocierii cu grupuri multinaționale străine, Ion Țiriac se îndreaptă acum spre investiții neaoșe în agricultură, servicii medicale, energie și – de ce nu? – tehnologie.

„Întotdeaua mă gândesc că îmi trebuie un partener strategic dacă vreau să trec la un etaj superior“, mărturisea Ion Țiriac, în primăvara lui 2005, în toiul negocierilor pentru vânzarea Băncii Țiriac, prima instituție de credit cu capital privat românesc, în­­fiin­­țată la începutul anilor ’90.

Aceste 17 cuvinte sintetizează întreaga filosofie a antreprenorului a cărui faimă în business a egalat-o – posibil chiar să o fi depășit – pe cea a tenismanului (care de trei ori a jucat, fără succes, finala Cupei Da­­vis) și managerului sportiv (care i-a impresariat pe Ilie Năstase, Guillermo Vilas, Goran Ivanisevic sau Boris Becker). Pentru a „trece la un etaj superior“, Țiriac s-a asociat, de-a lungul timpului, cu grupurile multinaționale UniCredit (banking), Allianz (asigurări), Metro (cash&carry), LBBW Immobilien (imobiliare) sau Daimler (auto).

Începutul lui 2017 îl găsește pe Ion Țiriac într-o etapă nouă, în care își redefinește filosofia datorită căreia a dobândit titlul incontestabil de cel mai bogat român și a devenit unul dintre cei mai apreciați lideri din businessul autohton – în ciuda unei co­­la­­bo­­rări mai mult sau mai puțin transparente cu au­­to­­ritățile statului român.

EXPLORĂRI. La aproape 78 de ani, omul de afaceri face un pas în afara parteneriatelor strategice cu grupuri străine și explorează domenii noi. A vândut pachetele de acțiuni pe care le deținea la banca UniCredit Țiriac (45%) și Metro (15%) în două tranzacții estimate de presa din România și din străinătate la aproape 800 de milioane de euro. Singurele asocieri notabile în care mai este prezent alături de grupuri multinaționale rămân societatea de asigurări Allianz- Țiriac și proiectul imobiliar Residenz din Chitila, dezvoltat alături de LBBW Immobilien.

Fostul tenisman a fost întotdeauna zgârcit în de­clarații relevante despre propriile afaceri, discursul său mergând cu precădere spre teritoriul sportului, al politicilor publice sau al geopoliticii. Poate doar prezența numelui său în dosarele Panama Papers, cea mai mare scurgere de informații financiare din istorie, să-l fi făcut ceva mai vorbăreț, însă aceas­­ta a reprezentat, mai degrabă, excepția.

dragos-dinu_laszlo-raduly
Dragoș Dinu, un pasionat de tenis, a devenit CEO Țiriac Holdings în 2014. Sursa foto: Laszlo Raduly

 

„Nu cred că ar trebui să existe limite în diversifica­­re atât timp cât au sens și compania, și industria“, rezumă Dragoș Dinu, CEO Țiriac Holdings și mare pasionat de tenis, strategia grupului, într-un interviu cu NewMoney. Dinu, unul dintre cei mai reputați ma­­na­­geri din România, conduce afacerile celui mai bo­­gat român de peste doi ani și este al 12-lea director al holdingului, succedându-l pe Leonard Leca. Aproa­­pe simultan, Leca devenea directorul financiar al A&D Pharma, grupul farmaceutic care l-a pro­­pul­­sat pe Dragoș Dinu în liga mare a managementului în timpul celor șase ani pe care i-a petrecut la vârful acestuia.

„Cred că un holding precum Țiriac Holdings ar trebui să aibă expuneri mai mari pe industrii mult mai stabile decât real-estate-ul și industria auto, care sunt foarte afectate de cicluri, de crize“, con­­ti­­nuă Dinu.

Orizonturile noi spre care se uită echipa Țiriac-Dinu se numesc agricultură, servicii medicale, energie și – probabil – tehnologie. Conducerea Țiriac Holdings a avut în ultimul timp discuții cu proprietari de te­­re­­nuri din toate zonele țării relevante din punct de ve­­dere agricol. „Dacă privești terenul ca pe o in­­ves­­ti­ție în care faci agricultură propriu-zis, pământul e o sursă inepuizabilă de venit și de producție. Totuși, nu trebuie să ne așteptăm foarte rapid la niște câș­tiguri imense – lucrurile se construiesc în timp“, explică Laurențiu Baciu, președintele Ligii Asociației Producătorilor Agricoli Români.

Scopul final este comasarea unei suprafețe de cel puțin trei-patru mii de hectare fiecare – nivel la care investițiile au randament maxim. Având în vedere că specialiștii estimează prețul mediu al unui hectar între 1.500 și 8-9.000 de euro, achiziția unei su­­pra­­fețe de dimensiuni optime s-ar putea ridica la 20 de milioane de euro. Această valoare ar putea fi chiar mai ridicată, pentru că prețul crește cu cât suprafața este mai mare, iar terenul mai bun.

Pe lângă terenul în sine, este important și know-how-ul, care – în mod ideal – ar trebui cumpărat la pa­­chet cu proprietatea în sine. Principalul impediment vine din faptul că numărul vânzătorilor de su­­pra­­fețe consistente și cu un model de operare func­­țio­­nal este relativ scăzut. Căutările holdingului Ți­­ri­­ac vor continua și în 2017.

OPORTUNITATEA RATATĂ. Nu mai puțin dificilă este identificarea unei ținte de achiziții în serviciile medicale – un alt domeniu de interes –, mai ales du­­pă ce anul trecut a fost ratată o oportunitate im­por­­tan­­tă – dacă nu chiar singura într-un orizont de timp previzibil. Dinu este, prin carieră, apropiat de acest sector, după ce a petrecut aproximativ 13 ani în ca­­drul A&D Pharma, grup care deține rețeaua de far­­ma­­cii Sensiblu și distribuitorul Mediplus.

Oportunitatea pierdută s-a numit MedLife, hol­dingul lui Țiriac fiind unul din ofertanții pentru pachetul de 36% pe care fondul de investiții Value4Capital (V4C) l-a scos la vânzare înainte de decizia listării pe Bursă a celui mai mare lanț de clinici private din România.

„Glumeam cu Mihai Marcu (CEO și acționar Med­­Life, n.r.) acum ceva vreme, pentru că am mai avut o tentativă de cumpărare pe vremea A&D Pharma“, își amintește Dinu. Rețeaua de clinici s-a listat în decembrie pe Bursa de Valori București, după cea mai mare ofertă publică a unei companii private românești. În urma listării, compania a fost evalua­­tă la 116 milioane de euro, acțiunile companiei având o creștere ușoară în zilele postlistare. De precizat că oferta Țiriac Holdings a luat în calcul o evaluare similară, însă vânzătorul spera să obțină pe Bursă mai mulți bani decât printr-o ofertă privată.

Și poate nu întâmplător, printre cumpărătorii acțiunilor MedLife vândute de fondul de investiții V4C și IFC, brațul de investiții al Băncii Mondiale, s-a numărat și Allianz-Țiriac Pensii Private, care a ajuns astfel să dețină 5,3% din companie.

Probleme de reglementare. Dacă în cazul investițiilor în agricultură și servicii medicale pro­blema este lipsa țintelor de achiziții, energia – tot un domeniu al viitorului pentru holdingul lui Țiriac – im­­plică o altă dificultate: schimbarea legislației privind procesul de autorizare a benzinăriilor. Repre­­zen­­tanții Țiriac Energy anunțau în 2016 obiectivul dez­­vol­­tării unei rețele de 200 de puncte de alimentare în următorii trei-cinci ani. Proiectul s-a derulat însă cu o viteză mult mai mică decât cea anticipată inițial.

„Majoritatea companiilor nu se mișcă pentru că nu au finanțare. Noi suntem cu finanțarea pe masă și cu echipa in-place și nu putem face pași. Cum să-i explici autorității că, dacă nu te miști cu viteza pe care ți-ai propus-o, pierzi bani?!“, se întreabă retoric Dragoș Dinu, nemulțumit de ritmul extinderii. „Suntem departe de tot ce ne-am propus în 2016 și am re­­setat 2017 în sensul ăsta.“

Conceptul benzinăriilor Țiriac Energy a rămas însă, în principiu, neschimbat – stații do-it-yourself  (în care clientul alimentează și plătește cu cardul, fără nicio interacțiune cu personalul uman) ce ur­­mea­­ză să fie amplasate în zone de trafic, inclusiv în apropierea centrelor comerciale. E un mod de gân­­dire opus celui consacrat în ultimii ani de ben­­zi­­nă­­riile tradiționale, o piață de 2.000 de unități la nivel național, dintre care doar 10% este con­­trolată de operatori independenți. Stația de alimentare a devenit, de-a lungul anilor, restaurant și supermarket, în același timp.

O CHESTIUNE DE VÂRSTĂ. Dragoș Dinu e cu 28 de ani mai tânăr decât Ion Țiriac, însă nu suficient de tânăr – o recunoaște chiar el – încât să înțeleagă pe deplin tehnologia, adică viitorul, prin definiție. „M-am născut cu două decenii mai devreme“, îi place să se autoironizeze. Până acum, IT-ul nu a figurat pe lista priorităților lui Ion Țiriac.

Fostul tenisman și jucător de hochei, supranumit în tinerețe „Buldozerul“ din Brașov, este un businessman conservator ale cărui investiții/parteneriate s-au orientat spre domenii „sigure“, subdezvoltate în România anilor ’90, al căror boom era aproa­­pe garantat: servicii financiare, comerț, imobiliare, import și distribuție de automobile.

De altfel, imobiliarele reprezintă în continuare o bună parte din activele celui mai bogat român (lista „Forbes“ America din 2016 a miliardarilor lumii îl cre­­di­­tează cu o avere de un miliard de dolari). Deți­­ne terenuri atât în București, cât și în zona Otopeni. Un astfel de teren a devenit „vedetă“ în decembrie anul trecut, când Țiriac a inaugurat un patinoar, amplasat vizavi de Aeroportul „Henri Coandă“, pe care l-a finanțat din fonduri proprii cu 3,6 milioane de euro. „Acest patinoar este o mică picătură într-o ma­­re a sportului românesc“, a ținut el să puncteze la ca­­pitolul imagine.

Despre Țiriac au existat informații – niciodată con­­­­firmate oficial – că ar fi devenit la începutul ani­­lor ’90 unul dintre cei mai mari proprietari de spații co­­merciale din București, împreună cu Gabriel Po­­po­­viciu, Radu Dimofte (promotorii proiectului Bă­­nea­­sa Investments) și Dan Petrescu – trei dintre cei mai discreți oameni de afaceri din România. De altfel, cu Petrescu a fost asociat în afacerea Romcar, im­­­­portatorul mărcii Ford.

Imobiliarele rămân totuși o prioritate chiar și în contextul diversificării spre domenii mai puțin expuse la cicluri economice. Acest segment a fost în­­să cel mai afectat de criza financiară din 2008, divizia imobiliară a holdingului fiind nevoită să re­­nun­­țe la mai multe proiecte din țară. Țiriac Imobiliare se asociase cu spaniolii de la Riofisa pentru dezvoltarea unor proiecte mixte la Timișoara și Brașov. În 2015, Țiriac le-a răscumpărat acțiunile spaniolilor.

Blocat a fost și un cartier rezidențial la Sibiu ce urma să fie dezvoltat alături de asociații germani de la LBBW Immobilien. Afectate au fost atunci și pro­iectele-fanion ale holdingului, precum La Stejari sau Residenz. Acum, însă, acestea ar putea fi extinse, întrucât există suprafețe de teren în cadrul lor, nedezvoltate încă.

Unul dintre cele mai vizibile și importante pro­iecte din perioada următoare este clădirea de birouri de pe Calea Buzești, din apropierea Pieței Vic­toria din București. Clădirea, a cărei construcție se află în faza de aprobări, va avea o suprafață în­­chi­­riabilă de 18.000 mp de birouri clasa A.

unicredit_banca_mediafax
În 2015, Ion Țiriac a obținut în jur de 700 de milioane de euro din vânzarea participației la UniCredit Țiriac Bank. Sursa foto: Mediafax

 

RISCURI NEASUMATE. Vârsta și apetitul scăzut pentru risc nu l-au împiedicat însă pe Dragoș Dinu să-i invite la sediul holdingului din imediata apropiere a parcului Herăstrău pe fondatorii start-up-ului românesc Scooterson, aflați în căutare de finanțare pentru dezvoltarea scuterului lor inteligent.

Întâlnirea nu a avut nicio consecință în businessul niciuneia dintre părți, însă Dinu spune că prețu­­iește orice interacțiune cu „copiii aștia, cu generația lor“. De altfel, pentru astfel de interacțiuni a participat la mai multe programe de mentorat în cadrul Romanian Business Leader, un ONG care susține antreprenoriatul local.

Nu exclude posibile investiții în tehnologie, însă cu o mențiune: „Față de modelul tradițional din alte industrii în care puteai să-ți găsești un consultant, aici e greu să găsești. Dacă omul ăla e bun în domeniu, își face propriul business“.

Parțial adevărat, în logica unui consultant al PwC România. „Dacă un investitor are o viziune clară, el poate suplini lipsa de cunoștințe tehnice prin cooptarea unui specialist. Relația cu acesta nu trebuie să fie neapărat una angajator-angajat, ci pot fi luate în calcul și alte forme de remunerare, care pot implica o asociere în structura de acționariat sau în repartizarea profitului“, spune Ionuț Sas, partener pe zo­­na de consultanță fiscală și lider al echipei de servicii de consultanță fiscală pentru antreprenori în cadrul PwC România.

Într-adevăr, specialistul în IT care să se priceapă și la finanțe este o rara avis care e greu de cooptat. „De obicei, ei preferă să-și construiască propriul business“, adaugă Sas.

Oricum am face calculele, riscurile în tehnologie rămân ridicate, fondurile de venture capital fiind obișnuite să aibă succes, în cel mai bun caz, cu una din zece investiții făcute. Iar o poveste de aproape acum trei decenii ne arată cât de mult îi displace lui Țiriac riscul. Impresar al lui Guillermo Vilas în anii ’80, a refuzat un pachet de 5% din producătorul de echipamente Nike în schimbul unui contract de reprezentare cu celebrul tenisman.

Nu își imagina că acțiunile Nike ar fi valorat 4,2 miliarde de dolari, adi­­că de patru ori mai mult de­­cât averea sa actuală.

 

[/vc_column_text][vc_column_text]DEȚINERILE. Țiriac Holdings, axat acum pe imobiliare, servicii financiare, distribuție și import de mașini, energie și aviație, urmărește să acopere aproape toate sectoarele din economie.

IMOBILIARE. Proiectele rezidențiale La Stejari și Residenz (Chitila) domină portofoliul imobiliar al omului de afaceri. Construirea unei clădiri în apropiere de Piața Victoriei este următorul pas important.

AUTO. Țiriac Auto, cel mai mare grup cu activități de import sau distribuție de mașini din România include mărcile Ford, Hyundai, Jaguar, Land Rover, Mercedes-Benz și Mitsubishi.

FINANCIAR. Participația de 44% din Allianz-Țiriac și două companii de leasing financiar și operațional sunt societățile cu profil financiar rămase în portofoliul antreprenorului.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

 


FOTO: După ce a ajuns miliardar datorită asocierii cu grupuri multinaționale străine, Ion Țiriac se îndreaptă acum spre investiții neaoșe  în agricultură, servicii medicale, energie și – de ce nu? – tehnologie. Sursa foto: Mediafax

Ionuț Ancuțescu are o experiență de peste 17 ani în presa economică și de business. A lucrat la publicațiile Ziarul Financiar, Capital, Biz, Business Magazin, Money Express, Forbes și Adevărul Financiar, iar acum este redactorul-șef al revistei NewMoney.