Opinie Constantin Rudnițchi: De ce serviciul de televiziune Facebook este dăunător
Acest articol apare în numărul 21 (7-27 august) al revistei NewMoney
Facebook își va lansa, luna aceasta, propriul canal de televiziune. „Televiziunea Facebook“, așa cum a fost numită, va avea atât programe proprii, cât și conținut propus de utilizatori. Desigur, decizia este legată de bani. În felul acesta, platforma de socializare atacă piața de publicitate a televiziunilor clasice, o piață estimată, pe plan mondial, la 70 de miliarde de dolari.
Există cel puțin trei abordări ale acestei informații. În primul rând, este vorba despre situația tot mai complicată a mass-mediei tradiționale. Recent, un prieten îmi spunea că se informează numai de pe Facebook și că a renunțat la ziare și televiziuni. A fost o surpriză, pentru că amicul meu nu corespunde portretului-robot al celor care renunță la media tradițională.
Este un fenomen pe care media îl trăiește de câțiva ani: migrarea mijloacelor de informare și a cititorilor către online. În România, fenomenul a ajuns la limită. Spre deosebire de Europa Occidentală, în România se pot număra pe degete publicațiile de calitate care mai apar în formă tipărită.
Mass-media mai există prin online și audiovizual. În același timp, trăim epoca socializării informației. Cu bune și cu rele. Cu bune, pentru că audiența se poate multiplica foarte ușor în online cu un număr mare de cititori. Cu rele, pentru că mediul online este foarte ușor „virusat“ de pseudospecialiști, de hateri și trolli, care contestă orice și pe oricine.
Mai complicat, socializarea media a dat naștere fenomenului „fake news“. Știrile pot apărea de oriunde și pot conține orice. Diseminarea este asigurată prin rețele sociale, dar autenticitatea informației este greu de dovedit. De altfel, Facebook a anunțat că va căuta soluții pentru a lupta cu fenomenul „fake news“, dar rezultatele nu sunt vizibile.
Socializarea veniturilor. În al doilea rând, socializarea veniturilor este doar o falsă impresie. Există un vis al „cuceririi internetului“, în sensul că oricine poate găsi o idee care să îi aducă o mulțime de vizualizări și, ca o consecință, încasări pe măsură. Poveștile de succes care să apară din „spuma mării“ sau, mai exact, din „spuma internetului“ sunt însă extrem de rare, îndeosebi în România.
Dimpotrivă chiar, produse media cu prezență decentă pe Facebook, din punctul de vedere al accesărilor, cu un conținut de calitate, nu sunt în niciun fel remunerate de campaniile publicitare. De altfel, media de calitate este, cu puține excepții, lipsită de susținere comercială. Marile bugete se înghesuie mecanic, pe principiul turmei, după audiență și într-o proporție covârșitoare către televiziuni. Produsele de nișă, de calitate, sunt practic abandonate atât de clienții care alocă bugete semnificative de publicitate, cât și de agențiile de media care distribuie aceste bugete. Desigur, excepțiile nu fac decât să confirme regula.
Evident, specialiștii în marketing vor argumenta cât de complicată este munca lor, cât de sofisticate sunt studiile pe care le fac, acuratețea analizelor de piață care stau la baza deciziilor lor ș.a.m.d. Toate aceste argumente pot fi reale. Dar, dincolo de explicații, un fapt rămâne cert: producțiile de nișă, de calitate, sunt șterse de pe lista marilor bugete.
În acest context, apariția „televiziunii Facebook“ este de anticipat că va deveni, în scurt timp, un magnet pentru bugetele de publicitate chiar și în România. Apariția „televiziunii Facebook“ va fi încă o lovitură dată produselor de nișă, de calitate. Iluzia că micii producători vor putea avea succes cu materiale proprii rămâne doar o iluzie. Facebook-ul, ca și mediul online, în general, premiază doar numărul de accesări, și nu calitatea programelor.
Concentrare. În al treilea rând, este vorba despre concentrarea businessului către tot mai puțini actori economici. Cel mai bun exemplu este oferit de un studiu Coface care arată că 10% din companiile românești produc 90% din veniturile mediului de afaceri din România. Este indicatorul care arată limpede diferențele de dezvoltare care există în economie. Dar, este mai mult decât atât. În România, există un curent împotriva întreprinderilor mici și mijlocii (IMM). În pofida faptului că, oficial, ele sunt numite „coloana vertebrală“ a economiei. În realitate, IMM-urile sunt, în cel mai bun caz, ignorate. Banca centrală critică, în rapoartele sale, companiile nebancabile, firme care nu sunt interesate sau nu au acces la împrumuturi. „Testul IMM“ introdus prin lege, și prin care promovarea actelor normative trebuie să fie precedată de o analiză a efectului asupra IMM-urilor, este ignorat. Cea mai bună dovadă în acest sens este chiar introducerea normelor legale conform cărora contribuțiile și taxele aferente contractelor part-time trebuie plătite la nivelul salariului minim.
Micii antreprenori afirmă, după mulți ani, că principala problemă a IMM-urilor nu mai sunt finanțarea, birocrația sau impredictibilitatea legislativă, ci concurența neloială. IMM-urile simt că sunt concurate incorect de către marile companii și de „piața neagră“. Este un climat complicat în economia românească și în cea mondială. Cei mari vor fi tot mai mari, iar cei mici sunt în pericol să dispară.
