Crezi că știi totul despre Elvis Presley? Cel mai recent documentar intră în secretele vieții artistului

Dacă ai crezut că știi totul despre Elvis Presley, s-ar putea ca documentarul lui Thom Zimny să–ți arate că te înșeli. Materialele video și audio nemaivăzute, interviurile cu persona­li­tăți din indus­tria muzicală, detaliile psi­ho­logice îl recomandă ca fiind revelator.

Acest articol a apărut în numărul 54 (3 – 16 decembrie) al revistei NewMoney

„Să fie oare adevărat că un documentar despre Elvis atât de elaborat ca «Elvis Presley: The Searcher», al lui Thom Zimny, să nu fi existat până acum?“, se întreabă criticul John DeFor, care crede că filmul – difuzat în premieră pe HBO România la început de noiembrie – trebuie luat drept reper în biografia lui Elvis. Ce anume face ca acest documentar (din două părți) să fie diferit de tot ceea ce s-a făcut până acum?

În primul rând, faptul că este temeinic documentat, regizorul intervievând mai mult de 20 de oameni care-l cunoșteau îndeaproape pe Elvis sau care erau puternic influențați de el (producători, regi­zori, ingineri de sunet). În al doilea rând, faptul că are o atmosferă specială, creată cu ajutorul fotografiilor și înregistrărilor provenite din colecții private ce nu au mai fost văzute până acum. Apoi, faptul că este construit în jurul ideii de căutare a acestui artist, care a încercat necontenit să descopere noi și noi sensuri muzicale. Și, nu în ultimul rând, faptul că redă subtil esența personalității lui Elvis și mecanismul din spatele unei cariere cu suișuri și coborâșuri.

Geniu creator. Cei care cunosc seria de documentare dedicată lui Bruce Springsteen știu că Thom Zimny este interesat de psihologia din spatele succesului, nu de miturile care plutesc în jurul artiștilor. Așadar, „Elvis Presley: The Searcher“ nu este despre un american chipeș căruia îi plăcea să cânte la chitară și care, printr-un noroc chior, a devenit unul dintre cei mai cunoscuți cântăreți din istoria muzicii.

„Elvis Presley: The Searcher“ este despre un băiat care, îndrăgostit de rhythm & blues, country, gospel și rock’n’roll, a creat un gen muzical nou ce a schimbat cultura pop pentru totdeauna. „Este un mesaj important care s-a pierdut în deceniile de după moartea lui Presley din 1977“, scrie jurnalistul David Chiu în revista Rol­ling Stones, invocând faptul că regele rock’ n’roll-ului a fost un artist care a muncit enorm pentru fiecare minut de faimă. Foto­grafii și clipuri video, însoțite de vocile unor artiști precum Bruce Sprin­gsteen și Tom Petty, ale unor prie­teni din copilă­rie ca Red West sau istorici precum Bill Ferris, dar și de vocea fostei sale soții (Priscilla Presley), fac portretul unui artist genial și al unui consumator avid de muzică.

Începând cu anii copilăriei și tinereții petrecute în Tupelo și Memphis (unde, atras de cluburile de noapte și de bisericile evanghelice, începea inconștient lucrul la „propria versiune“) și până la ultima înregistrare făcută în Graceland (casa iconică a lui Elvis din Memphis), cele două părți ale documentarului ne ajută să-l înțelegem mai bine pe Rege.

Ființă eclectică. Dacă prima parte se concentrează pe anii copilăriei lui Elvis și pe succesul fără precedent pe care acesta l-a cunoscut într-un singur an (înainte de a se înrola în armată), cea de-a doua parte aduce în lumină magnetismul, forța lui de a se reinventa, de a crea o muzică fără precedent, profesionalismul cu care lucra în studio și pe scenă, personalitatea lui impunătoare.

Elvis asculta încă de mic tot felul de genuri muzicale pe care avea să le mixe­ze mai târziu într-un stil unic. „Era cea mai eclectică ființă umană pe care am întâl­nit-o vreodată“, spune în film prietenul său Jerry Schilling, făcând aluzie și la in­fluențe non-muzicale: „El putea să ia ceva de la un alt cântăreț, la fel cum putea să ia de la un tip de pe stradă“.

Mai mult, Elvis a fost unul dintre puți­nii cântăreți albi care au studiat muzica neagră într-un moment în care nu mulți erau interesați de ea. „Când îți dai seama că Elvis știa unde era strada Beale (sem­ni­ficativă în istoria bluesului, n.r.) și ce însemna asta, simți că era diferit“, spune muzicianul David Porter.

Zimny vrea ca lumea să recunoască darurile unice ale lui Elvis, așa că unul dintre personajele pe care le contrapune

Regelui este controversatul manager Co­lonel Tom Parker. El este cel care, intuin­du-i geniul, i-a facilitat lui Elvis drumul spre faimă, încheind contracte valoroase, promovându-l în show-uri respectate, dar îngrădindu-i, în același timp, libertatea creativă și obligându-l să cânte compo­ziții care nu-l reprezintă și să joace în filme banale.

Dacă lui Parker i se datora faptul că Elvis era cel mai televizat star rock, tot lui i se datora și faptul că artistul nu a cântat niciodată în afara țării (un vis zdrobit de egoismul Colonelului, care, în calitate de emigrant olandez, se temea că nu se va mai putea întoarce în State).

Revenirea și declinul. Elvis avea să iasă din acea „închisoare artistică“ după mulți ani, iar asta datorită ambiției de a compune o muzică nouă și de a o cânta live. Zimny aduce astfel în discuție fră­mân­tările Regelui din acea perioadă, frica față de reacția publicului care îl judecase aspru în anii de compromis.

Dar revenirea lui din 1968 a lăsat pe toată lumea cu gura căscată. Show-ul, creat de postul de televiziune NBC, era primul lui live din ultimii șapte ani unde a cântat alături de o trupă profe­sio­nistă.

Acela a fost momentul în care fanii și criticii au realizat că nu știau mai nimic despre el, că nu bănuiau cât de pro­fund și creativ putea fi de fapt. Elvis a ară­tat asta prin viziunea proaspătă, prin intensitatea interpretării, prin instinctul lui

de a alege cei mai buni muzicieni și de a face cele mai potrivite aranjamente muzicale.

Revenirea lui a însemnat însă și începu­tul declinului. Show-urile electrizante de la Las Vegas cu costume extravagante, munca epuizantă, autoizolarea și consumul de droguri aveau să-l ducă la pieire.

„Elvis Presley: The Searcher“ are meritul de a te face să înțelegi mai bine muzi­ca lui Elvis și motivațiile din spatele unei ca­riere fără precedent. Îți devine mai clar, cu acest film, de ce acest artist și-a risipit uneori darurile și ce anume l-a făcut să-și recapete forța atunci când nimeni nu mai spera asta. Îl descoperi pe băiatul curios și ambițios care a umblat prin întunericul îndoielilor pentru a afla mai multe despre sine și pentru a inventa noi sensuri muzicale. Și înțelegi, poate pentru prima dată, că, înainte de a fi un artist genial, Elvis Presley a fost un căutător.

Foto: Guliver/Getty Imagesv