Cine este scriitorul suedez care a controversat lumea literară cu un roman în care demontează mituri despre familia din Suedia

Cu răul nu te poți juca, însă poți face matematică. O demonstrează Erik Ponti, puștiul sclipitor din „Răul“ lui Jan Guillou. În ciuda traumelor trăite acasă și la școală, Erik Ponti reușește să–și cons­tru­iască propria corabie mentală.

Acest articol a apărut în numărul 55 (17 decembrie 2018 – 6 ianuarie 2019) al revistei NewMoney

„Unele lucruri, cum ar fi povestea de iubire, amplasarea piscinei și altele asemenea, au fost schimbate pentru a face povestea mai bună. Dar lucrurile des­pre care te întrebi – violența, prostia, teroarea psi­hologică – sunt absolut adevărate.“ Sunt cuvintele pe care scriitorul suedez Jean Guillou le spunea despre romanul său autobiografic „Răul“, „o carte incomodă“, cum o numeau cei de la Humanitas atunci când o traduceau în română, „o aritmetică a violenței și a cruzimii“, cum o numește publicația Süddeutsche Zeitung, citată de cei de la Editura Litera, care au editat romanul de curând.

Aspectul autobiografic influențează din start lectura cărții, amintindu-ți la fiecare pas că ceea ce ți se arată ca ficțiune a fost trăit pe bune de autor în copilărie. Ringul luptelor sângeroase este instalat încă de la primele pagini, iar tu asiști cu toți nervii încleștați la boxul dintre viață și moarte.

Cruzime. Dacă ai citit „O viață măruntă“, a scrii­toarei Hanya Yanagihara, atunci știi că romanul lui Guillou este despre ravagiile pe care le provoacă violența în viața afectivă a unui om. Deși nu are scriitura rafinată a lui Yanagihara, Guillou trezește aceleași sentimente de răzvrătire și neputință printr-un scris alert, extrem de direct și simplu.

Erik Ponti este un adolescent de 14 ani educat, inteligent și cu o rezistență psihică rară, care trăiește pe propria piele abuzul și violența. Pe de-o parte, este tatăl vitreg, un bogătaș sadic care-l bate ritualic în fiecare zi cu instrumente atent alese (de la limba de pantofi și până la cra­vașă); pe de altă parte, sunt stupidele legi interne ale școlilor la care învață.

„Ești răul încarnat și cei ca tine trebuie nimiciți“, îi strigă lui Erik directorul școlii care urmează să-l exmatriculeze pe motiv de rea purtare. Doar că Erik nu dă doi bani pe metodele lor draconice și învață de unul singur cum să reziste psihic în niște medii extrem de ostile: casa, cu un tată demonic, un frățior protejat și o mamă impasibilă; școlile, cu copii câinoși și adulți care se prefac că nu văd ororile comise de puștime. Deși face tot posibilul să nu răspundă răului cu rău, Erik nu găsește altă cale de a ieși din iad decât pe cea a violenței.

Matematică. Personajul lui Guillou este un copil puternic, obligat de împrejurări să supraviețuiască prin violență. Este un erou modern care învață ma­tematica răului, transformând în ecuație fiecare experiență. Erik face exerciții de detașare, retrăgân­du-se „mental în spatele ochilor“, pentru a nu mai simți cum îi plesnește pielea sub loviturile tatălui; calculează fiecare lovitură pe care trebuie s-o dea sau s-o primească pentru ca efectul să fie scontat; cântărește fiecare situație în așa fel încât să nu fie desfigurat fizic și sufletește; gândește totul pe termen lung, nelăsând impulsul de moment să-i tulbure judecata.

Băiatul cunoaște mai bine ca oricine puterea răului, așa că știe cum s-o folosească și atunci când, la prima școală din Stockholm, conduce eficient o bandă de bătăuși, dar și la pretențioasa școală particulară Stjärnsberg, unde trebuie să facă față regulilor draconice impuse de elevii mai mari.

Erik își creează propriile pârghii de rezistență într-o lume potrivnică, în care părinții nu îi sunt aliați, iar profesorii favorizează comportamente sadice și acțiuni violente.

Rezistență. Jean Guillou scoate la suprafață putregaiul moral și social al țării lui (cel puțin al Sue­diei din anii 1950, când are loc acțiunea romanului), face țăndări portretul familiei unite și pe cel al profesorului model, decupează din tablou zona pro­tecției în care nu se regăsește niciun adult și pune în loc un băiat de 14 ani care, cu mintea și voința lui, face ca viața să meargă mai departe.

Demn, curajos, loial, sclipitor, Erik reușește să termine liceul (și nu oricum, ci premiant) doar da­torită rezistenței lui psihice, a ambiției, a statorni­ciei și a strategiilor sale bine gândite. Câți, în locul lui, nu s-ar fi întors acasă, la celălalt rău, nemaipu­tând să îndure bătăile, umilințele și ororile la care-l supuneau confrații lui (printre cele mai crude pe­depse pe care le-a primit a fost cea cu apă fiartă).

Ce simte cu adevărat acest băiat, ce urme i-au lăsat în suflet toți aceia care l-au maltratat nu pu­tem decât bănui. Guillou nu lucrează pe cord des­chis, el doar ne arată cum a reușit un puști să-și construiască, cu ajutorul aritmeticii, propria corabie mentală.

Scriitorul jurnalist

Înainte să cunoască faima de scriitor, Jean Guillou era cunoscut ca jurnalist începând cu 1973, când, alături de Peter Bratt, a dezvăluit o organizație secretă de informații în Suedia.

Spion. Unul dintre cele mai cunoscute personaje ale sale este contele C.G. Hamilton, spio­nul din celebra serie de romane polițiste ce-i poartă numele.

Dubiu. O publicație l-a acuzat că ar fi fost agent KGB între 1967 și 1972, însă el s-a apă­rat spunând că singura legătură cu KGB-ul a servit co­lec­tării de date jurnalistice.

Film. „Răul“ a stat la baza unei piese de teatru și a unui film ce a fost nominalizat la Oscar, la categoria „cel mai bun film străin“.

FOTO: Guliver / Getty Images