Nicio șansă pentru românii din diaspora. Întorși acasă, emigranții ar îngroșa rândurile șomerilor

Deși rata șomajului a scăzut la un porcent optimist de 4,8% în decembrie, cifrele din spatele lui arată cât de puține locuri de muncă generează, în realitate, economia României. Mai mult, indicatorul este distorsionat de fenomenul migrației, în lipsa căruia rata șomajului ar fi fost cu mult mai ridicată.

Procentul de 4,8% reprezintă raportul dintre numărul șomerilor întregistrați la agențiile pentru ocupareea forței de muncă (nu toți cei fără un loc de muncă figurează aici) și populația activă.

Important de subliniat este faptul că populația activă a României era estimată la 8,3 milioane de persoane în 2015, potrivit celor mai recente date ale Institutului Național de Statistică (INS). ”Activi” sunt considerați cei aproximativ 5 milioane de salariați, 150.000 de patroni, 2,1 milioane de lucrători pe cont propriu și un milion de lucrători familiali neremunerați.

Lucrătorii pe cont popriu sunt, potrivit metodologiei INS, acele persoane care își exercită activitatea fie în unitatea proprie cu ajutorul unui utilaj propriu, fie pe baza pregătirii profesionale, fără a angaja niciun salariat (așa-numiții freelanceri). Lucrătorii familiali neremunerați sunt persoanele care își desfășoară activitatea într-o unitate economică familială condusă de un membru al familiei sau o rudă pentru care nu primește remunerație sub formă de salariu sau plată în natură.

Practic, aceste două categorii reprezintă aproape 40% din populația activă a României. Numărul de persoane din aceste categorii s-a menținut constant în ultimele două decenii, însă, în 1992, când România avea 6,6 milioane de angajați, ponderea lui era de doar 32%.

Mai mult, din calculele oficiale reiese că resursele de muncă ale României se ridică la aproape 12,5 milioane de persoane. Resurele de muncă reprezintă acea categorie de populație care dispune de ansamblul capacităților fizice și intelectuale care îi permit să desfășoare o muncă utilă într-un dintre activitățile economiei naționale.

Prin urmare, doar 66,8% dintre cei care pot să lucreze sunt ocupați în orice fel (chiar și dacă în gospodărie, fără a fi plătiți), iar dintre aceștia, 40% trăiesc din agricultură de subzistență sau din veniturile unul alt membru al familiei.

Miliardele diasporei

Având în vedere cifrele de mai sus, este ușor de înțeles de ce milioane de români au ales să-și încerce norocul peste hotare. Pentru că se vorbește foarte des despre miliardele pe care le trimit ei acasă anual, NewMoney vă propune o altfel de abrodare: cât valorează românii pentru economiile țărilor care i-au adoptat și cât pierdem noi dacă nu aducem acasă această forță de muncă?

Fără a lua în calcul remiterile anuale de 2,5 miliarde de euro, cei aproape patru milioane de români din străinătate produc circa 85 de miliarde de euro pentru economiile țărilor de adopție, adică peste 50% din PIB-ul României, estimat la circa 160 de miliarde de euro.

Calculul New Money este făcut pe baza raportărilor Eurostat și ale autorităților române. Doar în Italia, Spania, Germania, Franța, Austria, Marea Britanie, Ungaria și Grecia, unde sunt peste 2,8 milioane de români, diaspora produce peste 75 de miliarde de euro. Economiștii validează acest calcul și subliniază potențialul pe care guvernanții români l-au scăpat printre degete de-a lungul timpului.

Comparația arată cât de productivi sunt românii atunci când muncesc cu capital străin. Aș zice că arată cam cât ar fi fost productivitatea românilor, în România, dacă investitorii străini s-ar fi repezit să vină la noi în țară în anii ’90, așa cum au făcut la vecini“ spune economistul Bogdan Glăvan.

Cătălin Păuna, economist-șef la Banca Mondială, crede că valoarea diasporei ar putea fi chiar mai mare, dacă luăm în calcul și companiile înființate de români dincolo de granițe. Și totuși, timpul nu este pierdut. Investitorii străini ar putea fi chiar românii, dacă sunt doriți înapoi. O spune Marius Bostan, fost ministru al Comunicațiilor și inițiator al proiectului Repatriot, program prin care se încearcă readucerea capitalului autohton în țară. El crede că românii pot fi convinși să investească în propria țară dacă se iau măsuri pentru „eliminarea corupției, simplificarea, debirocratizarea și civilizarea clasei politice“.

Citiți AICI textul integral despre plus-valoarea adusă de români țărilor în care au emigrat.